Judecătorii Curţii Constituţionale (CCR) au păstrat pensiile speciale, însă doar pe cele ale categoriei profesionale din care fac parte, şi au declarat neconstituţională diminuarea pensiilor de stat obişnuite, care ar fi afectat 5,5 milioane de persoane, nu şi pe cea a salariilor bugetare, încasate de 1,4 milioane de cetăţeni. Pe de altă parte, majorarea în regim de urgenţă a taxelor şi „agresiunea” fiscală exercitată de autorităţi asupra cetăţenilor prezintă şi ele numeroase elemente pasibile de neconstituţionalitate, însă există precedente care arată că judecătorii nu sunt la fel de sensibili la aceste subiecte.

Curtea Constituţională a decis, săptămâna trecută, că diminuarea cu 15% a cuantumului brut al pensiilor cuvenite sau aflate în plată, precum şi diminuarea valorii punctului de pensie de la 732,8 la 622,9 lei sunt neconstituţionale. Curtea a mai decis că măsura potrivit căreia pensiile magistraţilor îşi pierdeau ca­racterul special, urmând a se înceta completarea lor de la bugetul de stat până la 80% din ultimul salariu, este, de asemenea, neconstituţională.

Articolul 53: la concedii fără plată a mers, la pensii - nu
Curtea nu şi-a făcut publică mo­tivarea deciziei până la închiderea ediţiei, însă apar deja o serie de în­trebări. De exemplu, anul trecut, a­tunci când a respins obiecţia de ne­constituţionalitate cu privire la Le­gea 329/2009, care, printre altele, o­bliga bugetarii să-şi ia concediu fără plată, interzicea cumulul pensiei cu salariul de la stat şi fixa criterii de concediere în administraţie pe bază de venituri, vârstă şi situaţie familială, Curtea a invocat faimosul articol 53 din Constituţie, care permite Guvernului restrângerea temporară a exercitării unor drepturi, în si­tua­ţii de forţă majoră, fără a aduce atingere substanţei drepturilor respecti­ve. „(...) Stabilitatea economică este subsumată conceptului de siguranţă naţională, temei constitu­ţio­nal pentru limitarea unor drepturi consacrate de Legea fundamentală. Prin măsurile propuse se urmăreşte apărarea ordinii publice, salvgardarea funcţionării instituţiilor statului fiind o condiţie obligatorie pentru protejarea ordinii publice”, afirma atunci CCR.

La decizia de anul acesta cu pri­vire la pensii, articolul 53 nu a mai constituit un argument suficient, deşi măsura de reducere a pensiilor viza exercitarea dreptului la pensie (diminuarea temporară şi parţială a cuantumului acesteia), nu dreptul în sine la pensie.
Spre deosebire de dreptul anglo-saxon, în care revizuirea practicii Curţilor este extrem de rară, la noi, şi în tot dreptul continental european, acest lucru constituie o practică frecventă. Astfel încât CCR ar trebui să se hotărască: acceptă sau nu limitarea parţială a exercitării unor drepturi în situaţii de forţă majoră economică, situaţii care, de altfel, sunt descrise astfel de indicatori şi prognoze furnizate de Insti­tutul Naţional de Statistică (INS) sau Comisia Naţională de Prognoză (CNP), a căror acurateţe a fost pusă nu o dată la îndoială?

O problemă de jurisprudenţă
Curtea Constituţională a decis că doar desfiinţarea pensiilor spe­cia­le de serviciu ale magistraţilor contravine Legii fundamentale a statului român, nu şi a celorlalte, cum ar fi pensiile încasate de militari, poliţişti şi de alte categorii din apărare, ordine publică şi siguranţă naţională. Prin această decizie, CCR şi-a contrazis propria jurisprudenţă asupra acestei teme.
În anul 2000, Curtea Supremă de Justiţie a reclamat la CCR neconstituţionalitatea desfiinţării, prin noua lege a pensiilor de la acea dată, a statutului special al pensiilor magistraţilor. Reclamaţia a fost admisă de CCR, care a menţinut pensiile de serviciu ale judecătorilor şi procurorilor, invocând faptul că, în caz contrar, magistraţii ar fi discriminaţi în raport cu alte categorii profesionale cu statut asemănător, cum ar fi... militarii!

„Curtea Constituţională constată că, faţă de asemănările subliniate anterior între situaţia cadrelor militare şi cea a magistraţilor (...), care au determinat în mod obiectiv reglementarea prin lege, în mod aproape identic, a pensiei de serviciu, nu se poate identifica o raţiune suficientă care să justifice aplicarea unui tratament diferit magistraţilor faţă de cadrele militare permanen­te”, se stipulează în Decizia nr. 20 din 2 februarie 2000 a Curţii Cons­ti­tuţionale.

Agresiunea fiscală e constituţională?
În ultima scrisoare de intenţie că­tre FMI, autorităţile române s-au an­gajat să crească taxele şi im­po­zi­tele dacă nu reuşesc să reducă de-fi­citul bugetar în limita ţintei de 6,8% din PIB fixată pentru acest an, în principal prin scăderea cheltuieli­lor, adică prin tăierea salariilor, pensiilor şi transferurilor sociale.
Surse apropiate Guvernului vor­besc deja despre majorarea TVA şi a cotei unice, chiar dacă Emil Boc a refuzat să precizeze dacă „planul B” al Executivului include mărirea principalelor taxe.

În orice caz, exemple de înăs­prire a fiscalităţii în regim (abuziv) de urgenţă am avut din plin în ulti­mele săptămâni, odată cu apariţia pe piaţă a diferitelor variante de mo­dificare a Codului Fiscal, prin ca­re se vrea lărgirea bazei de impozi­tare.
Pe lângă faptul că se propunea a­doptarea modificărilor vizate prin or­­do­nanţă, nu prin lege, şi imple­men­­tarea lor de la 1 iulie 2010, nu de la 1 ia­nuarie 2011, unele dintre mo­­difi­cări, cum ar fi răspunderea în solidar a plătitorilor şi încasatorilor de venituri pentru taxe şi contribuţii cu re­ţi­nere la sursă sau, în acelaşi context, in­troducerea preva­lenţei econo­micu­lui asupra juridi­cu­­lui în calificarea muncii ca de­pendentă sau in­depen­dentă, stâr­nesc îndoieli cu pri­vire la le­galita­tea, dacă nu şi la constitu­ţio­na­lita­tea lor. Din păcate, la ­o­biecţii si­milare, aduse în contestaţia ordo­nan­ţei de introducere a impozitului mi­nim de anul trecut, CCR a spus „pas”.

„De tăiat, nu”. Dar de impozitat?
Ministrul muncii, Mihai Şeitan, a fost întrebat dacă mai pot fi tăiate pensiile după decizia CCR. „De tăiat, nu”, a răspuns ministrul.
Pe de altă parte, ne amintim că, în februarie anul acesta, ministrul finanţelor, Se­bas­tian Vlădescu, a stârnit neliniştea opiniei publice făcând următoarea decla­raţie: „Pensia este o depunere a fiecărui cetăţean pentru un venit viitor. La m­o­mentul realizării venitului, ar trebui ca întreg venitul să fie taxat. Deci orice venit, într-un stat civilizat, se taxează. Că de aia funcţionează statul social”.

În prezent, veniturile din pensii se taxează cu cota unică de 16%, însă venitul impozabil se stabileşte prin deducerea unei sume neimpozabile lunare de 1.000 lei şi a contribuţiilor obligatorii. O eventuală desfiinţare (sau diminuare, pentru păstrarea indemnizaţiei sociale minime pentru pensionari) a plafonului neim­po­za­bil din pensii ar putea avea efecte fiscale similare cu diminuarea lor.
Potrivit bugetului de stat pe 2010, Guvernul mizează anul acesta pe încasări de 1,2 miliarde de lei din impozitarea pensiilor, explicaţia Finanţelor fiind că anul acesta se va accentua o tendinţă a ultimilor ani, de ieşire din sistemul de pensii a celor cu pensii mici şi de intrare în drepturi a unor persoane cu venituri din pensii mult mai mari.