Guvernul a adoptat o ordonanţă de urgenţă (OUG) de modificare a Co­dului Fiscal prin care au fost introduse contribuţii sociale la veniturile din activităţi independente în limita anuală a cinci salarii medii pe eco­nomie. Aşa arată ultima campanie de presă declanşată la comandă cu scopul de a denigra instituţii ale statului, prin răspândirea de informaţii false despre activitatea acestora. Pentru că nu se ştie dacă ordonanţa a fost sau nu adoptată, dacă plafonul este anual sau lunar, dacă el este de 5 sau de 10 salarii medii pe economie. În plus, falsitatea informaţiilor este demonstrată şi de faptul că o astfel de prevedere n-are ce căuta într-o ordonanţă de modificare a Codului Fiscal.Din nefericire pentru autorii raportului CSAT însă, autorii dezinformării nu sunt ziariştii, ci ministrul de re­sort şi instituţiile „denigrate”: guvernul şi Ministerul Finanţelor Publice.
Pe 18 iunie 2010, Ministerul Finanţelor Publice (MFP) a publicat un proiect de mo­dificare a Codului Fiscal, pentru a-l pune în dezbatere publică. Aceasta nu s-a desfăşurat decât 5 zile, şi nu 30 cum prevede Legea 52/2003: „Anunţul referitor la elaborarea unui proiect de act normativ va fi adus la cunoştinţa publicului cu cel puţin 30 de zile înainte de su­pu­nerea spre a­na­liză, avizare şi a­dop­tare de către au­torităţile publice. Anunţul va cu­prinde o notă de fundamentare, o ex­pu­nere de motive sau, după caz, un referat de aproba­re privind necesita­tea adoptării actului normativ propus, textul complet al proiectului ac­tului respectiv, precum şi termenul-limită, locul şi mo­da­litatea în care cei interesaţi pot tri­mite în scris propu­neri, sugestii, opi­nii cu valoare de re­comandare pri­vind proiectul de act normativ. La pu­blicarea anunţului, autoritatea ad­ministraţiei publice va stabili o pe­rioadă de cel puţin 10 zile pentru a primi în scris propuneri, sugestii sau opinii cu privire la proiectul de act normativ supus dezbaterii publice.”
Pe 23 iunie, Guvernul, prin intermediul ministrului finanţelor, a a­nunţat adoptarea actului normativ, ca­re însă conţinea un articol nepus în dezbatere publică nici măcar 5 zi­le. „Informaţii” despre conţinutul ar­ticolului au fost date pentru prima oară de ministrul Sebastian Vlădes­cu, la finalul şedinţei de guvern: „Există o obligaţie de plată a contri­buţiilor individuale, deci numai cele plătite de individ, nu şi cele plătite de societate, o obligaţie de plată a con­tribuţiilor individuale care se a­plică la o sumă care se limitează la 10 salarii medii, aşa cum sunt ele defi­ni­te prin Legea bugetului”. Textul articolului ieşit din şedinţa de gu­vern îl contrazice pe ministru. Po­tri­vit acestuia, „orice venituri de natură pro­fesională, altele decât cele salariale, se impozitează cu cota de impo­zit pe venit. Asupra veniturilor pre­vă­zute la alineatul precedent se da­torează contribuţiile individuale de asigurări sociale de stat, asigurări so­ciale de sănătate şi asigurări de şo­maj. Baza de calcul la care se aplică aceste contribuţii este limitată la cinci salarii medii brute pe eco­no­mie la nivelul salariului brut utilizat la fundamentarea bugetului asigură­rilor sociale de stat. Obligaţia de­cla­rării, calculului, reţinerii şi plăţii contribuţiilor prevăzute la alineatul precedent revine plătitorului de ve­nit, în conformitate cu prevederile le­gale în vigoare.” Deci nu 10, ci 5 sa­larii. „Sunt 5 salarii medii pe an şi să discutăm de un an de zile”, s-a corectat şi ministrul finanţelor. Numai că textul articolului nu precizează dacă plafonul este anual sau lunar, iar mi­nistrul susţine că e anual, în timp ce oficiali ai MFP afirmă că e lunar. Iar legislaţia asigurărilor sociale de stat pare să confirme varianta ultimilor, şi nu „informaţiile” oferite de Vlă­des­cu. Potrivit legii, în cazul activită­ţilor independente, şi nu al „venitu­rilor de natură profesională” (termen nedefinit de altfel în Codul Fis­cal), baza de calcul la care se aplică cotele contribuţiilor este una lunară, fiind constituită din venitul lunar asigurat, înscris în declaraţia sau în contractul de asigurare socială, iar venitul lunar asigurat este cel stabilit prin declaraţia de asigurare de către asigurat. Venitul asigurat înscris în declaraţia sau contractul de asigurare socială poate fi modificat prin depunerea unei comunicări de mo­di­ficare a declaraţiei de asigurare sau, după caz, prin încheierea unui act adiţional la contractul de asigurare socială.

Codul Fiscal n-are a face cu contribuţiile sociale
Şi astfel ajungem la următoarea problemă a actului normativ anun­ţat ca adoptat de Guvern. Atât acest ar­ticol, cât şi altul referitor la răs­pun­derea în solidar cu angajatorul a deţinătorului de venituri asimilate de Fisc cu salariile, pentru contri­bu­ţiile neachitate, n-au ce căuta într-o ordonanţă de modificare a Codului Fiscal. Pentru că, potrivit acestuia, „im­pozitele şi taxele reglementate prin prezentul cod sunt urmă­toa­re­le: impozitul pe profit, impozitul pe venit, impozitul pe veniturile micro­în­treprinderilor, impozitul pe veni­tu­rile obţinute din România de nere­zidenţi, impozitul pe reprezentanţe, taxa pe valoarea adăugată, accizele şi impozitele şi taxele locale”. Contri­bu­ţiile sociale sunt reglementate de alte acte normative, de legile care reglementează asigurările sociale.
Acesta este, probabil, şi motivul pen­tru care ordonanţa, deşi anun­ţa­tă ca adoptată în Guvern, a dispărut pe drumul către Monitorul Oficial. Dacă actul va fi publicat în această formă, el va fi nul, atâta timp cât le­gi­le care reglementează sistemele de asigurare socială prevăd altceva. Con­tribuţiile sociale nu fac obiectul Codului Fiscal. Iar prevederea reţi­nerii CAS-urilor de către plătitorul de venit este cel puţin discutabilă, în majoritatea cazurilor acestea fiind ve­nituri provenite din acte comerciale. În plus, dacă un individ care obţine venituri din astfel de activi­tăţi are semnate contracte cu 20 de persoane juridice, de unde ştiu acestea când s-a depăşit plafonul (anual sau lunar) pentru a nu-i mai reţine contribuţiile?! Revenind la „informaţiile care au scopul de a denigra instituţiile statului”, ministrul Vlă­des­cu contrazice textul actului normativ şi poziţia MFP, susţinând că modalitatea de plată nu este una cu reţinere la sursă, ci „când se depune declaraţia de venit”.

DouĂ ordonanŢe de modificare a CF, adoptate Într-o singurĂ zi
Şi, pentru ca abuzul să fie unul fă­ră precedent, Guvernul, după ce ne-a obişnuit să modifice, împotriva prevederilor legii, de 6-7 ori pe an Co­dul Fiscal, a mai bătut un record. În şedinţa de săptămâna trecută, Exe­cu­tivul condus de constituţiona­listul E­mil Boc a adoptat nu una, ci două or­donanţe de modificare a Co­dului Fis­cal, cu aplicabilitate imediată. Pri­ma, cea de combatere a evazi­unii fis­ca­le, iar cea de-a doua, ordonanţa-fan­tomă despre care ne-a in­format Vlă­descu. As­ta deşi legea pre­ve­de clar că acest cod „se modifică şi se com­pletează nu­mai prin lege, promovată, de re­gulă, cu 6 luni înainte de data intrării în vigoare a acesteia. Orice modifica­re sau completare la prezentul cod in­tră în vigoare cu în­ce­pere din pri­ma zi a anului următor celui în care a fost adoptată prin lege”. Ar fi timpul ca judecătorii Curţii Constitu­ţio­nale să declare ne­constituţională a­ceastă practică, prin care excepţia de­vine regulă, de denigrare a institu­ţii­lor statului cu atribuţii legislative, respectiv Par­lamentul.

La vremuri noi, tot noi impozite
În domeniul impozitului pe venit:
- modificarea cotelor de cheltuială forfetară acordată la calculul venitului net anual din drepturi de proprietate intelectuală, în sensul diminuării acesteia de la 40% la 20%, iar în cazul veniturilor de această natură provenind din crearea unor lucrări de artă monumentală de la 50% la 25%.
- Impozitarea cu 16% a tichetelor cadou, de creşă, de vacanţă, de masă, şi a plăţilor compensatorii.
- Impozitarea veniturilor obţinute din dobânzi la depozitele la vedere/conturi curente de către persoane fizice rezidente cu cota de 16%.
- Impozitarea veniturilor sub forma dobânzilor bonificate la depozitele clienţilor constituite în baza legislaţiei privind economisirea şi creditarea în sistem colectiv pentru domeniul locativ cu cota de 16%.
- Impozitarea veniturilor obţinute din dobânzi pentru depozite la termen, şi/sau instrumente de economisire de către persoane fizice rezidente cu cota de 16%, indiferent de data constituirii raportului juridic.
- Unificarea cotei de impunere a veniturilor obţinute din transferul titlurilor de valoare altele decât părţile sociale şi valorile mobiliare în cazul societăţilor închise la 16%, indiferent de perioada de deţinere a titlurilor şi reportarea pierderii nete anuale în următorii 7 ani consecutivi şi stabilirea şi efectuarea de către contribuabili, în cursul anului fiscal, a plăţilor anticipate la sfârşitul fiecărui trimestru, în con­tul impozitului anual datorat.
- Modificarea cotei de impunere anticipată a câştigurilor din operaţiuni de vânzare-cumpărare valută la termen pe bază de contract, precum şi orice alte ope­raţiuni de acest gen de la 1 la 16% pentru persoane fizice rezidente.
- Unificarea cotei de impunere pentru câştigurile din jocuri de noroc la 25%.
În domeniul impozitelor şi taxelor locale:
- instituirea unei taxe de solidaritate pe clădiri, în valoare de: a) 50% din impo­zi­­tul datorat în anul 2010 pentru prima clădire în afara celei de la adresa de do­mi­ciliu; b) 100% din impozitul datorat în anul 2010 pentru a doua clădire în afa­ra celei de la adresa de domiciliu; c) 200% din impozitul datorat în anul 2010 pentru cea de-a treia clădire şi următoarele în afara celei de la adresa de domiciliu.

Ministru de nota 10... pardon 5
Sebastian Vlădescu: Există o obligaţie de plată a contribuţiilor individuale, deci numai cele plătite de in­divid, nu şi cele plătite de societate, o obligaţie de pla­tă a contribuţiilor individuale care se aplică la o sumă care se limitează la 10 salarii medii, aşa cum sunt ele de­finite prin Legea Bugetului.
Reporter: Pe această lege, aţi spus că pierderile nu vor fi foarte mari. Ne puteţi da, vă rog frumos, un exem­plu, ca să înţelegem mai bine? Pentru că nu ne pricepem cu toţii la felul în care se impozitează.
Sebastian Vlădescu: Dumneavoastră sunteţi convins că vă pricepeţi, dacă încasaţi 100.000 de lei, să spu­nem, într-un an, ceea ce înseamnă circa 8.000 de lei pe lună, se scad 20.000 de lei, deci rămân 80.000 de lei, la 80.000 de lei se aplică 16%, deci asta înseamnă, dacă nu greşesc, 12.800, după care salariul mediu să spunem că este 1.000, ca să facem un calcul simplu, la 10 salarii me­dii înseamnă 10.000, la 10.000 de lei se aplică 5,5, pensia care cred că este 10 şi 0,25 şomajul, deci cam 15-16%, deci mai plătiţi încă 1.600. În total, la un venit de 100.000 se plătesc sub 15.000 de lei, la un venit de 100.000. Alte întrebări?
Reporter: Puteţi preciza dacă astea sunt pe lună sau pe an şi modul de plată, cum se plăteşte?
Sebastian Vlădescu: Sunt 5 salarii medii pe an şi să discutăm de un an de zile.
Reporter: 5 sau 10?
Sebastian Vlădescu: 5. Am greşit. Am avut astăzi o problemă cu acest 10 şi în şedinţa de Guvern, sunt 5 salarii medii pe an.