Marii proprietari din media mondială au creat adevărate imperii por­nind de la mici afaceri. Într-un me-diu competitiv şi în special ca ur­ma­re a creşterii importanţei televiziunii în viaţa de zi cu zi, magnaţii media şi-au croit drum până în vârful pira­midei. Datorită puterii pe care au acumulat-o în formarea de opinii şi influenţarea unor decizii, ei au fost botezaţi, cu respect şi poate puţină tea­mă, „moguli”.

Lansat în spaţiul public de la noi de către preşedintele Băsescu cu o evidentă încărcătură negativă, termenul de mogul de presă desemnea­ză în realitate personalităţi de talia lui Rupert Murdoch, Ted Turner sau Silvio Berlusconi, care au creat im­pe­rii prin intuiţie şi determinare, por­nind de jos.
Regimurile democratice au fost însă mai mereu reticente la concentrarea de putere, mai ales în domeniul informaţiei, astfel că nu au văzut întotdeauna cu ochi buni creşterea influenţei mogulilor media asupra po­liticului. Pe de altă parte, politica nu a fost singurul domeniu de inte­res al acestora. Protejarea mediului în­conjurător sau actele de caritate fi­ind în multe cazuri la fel de importante pentru magnaţii din media.

Rupert Murdoch (News Corp)
Rupert Murdoch, fondatorul News Corpo­ra­tion, este poate cea mai influentă personalitate în me­dia globală la ora actuală. De la ziarul moştenit de la tatăl său în Australia, prin achiziţii şi lansări de noi publicaţii,  Mur­doch şi-a construit cu te­nacitate un vast imperiu me­dia, extinzându-se mai întâi în Australia, apoi în Statele Uni­te, Marea Britanie, Europa şi Asia. Vestit pentru preluările spectaculoase, Murdoch este totodată temut în industria media ca urmare a stilului său dur de management, care nu de puţine ori a implicat dis­po­nibilizări de personal.

Murdoch s-a născut în 1931, la Melbourne, în Austra­lia. Magnatul media a avut de unde să înveţe despre aface­rile din mass-media, tatăl său fiind proprietarul unui ziar local. Plecat să studieze la Ox­ford, Murdoch a trebuit să  preia la numai 22 de ani conducerea afacerilor familiei, în urma morţii tatălui său.

Presa scrisă a constituit ini­ţial principala sa linie de bu­siness, Murdoch cumpă­rând şi lansând numeroase cotidiene şi tabloide. Din anii ’80, mogulul media şi-a în­drep­tat atenţia şi către televi­ziune. Deşi prima tentativă a fost făcută la sfârşitul anilor ’50  în Australia, abia cu lansa­rea Sky Television în Marea Bri­tanie a făcut adevăratul pas în acest business. Ulterior, ca urmare a pierderilor avute, Sky a fuzionat cu rivalul său, British Sattelite Broadcasting, formând BSkyB, în prezent cel mai mare operator de tele­vi­zi­une cu plată din Marea Bri­ta­nie. Din anii 2000, şi In­terne­tul a devenit, la rândul său, o componentă importan­tă a News Corp., alături de te­le­vizi­unea prin satelit şi in­dustria filmului.
Tot în Marea Britanie, Mur­doch a cumpărat, la sfâr­şitul anilor ’60 cotidianul „The Sun”, pe care „Mirror” îl considera neprofitabil. Magnatul l-a transformat în tabloid, iar în 2006 „The Sun” ajungea să vândă trei milioane de cópii pe zi.
Murdoch a renunţat în 1985 la cetăţenia australiană, primind-o pe cea americană deoarece, potrivit legislaţiei, pos­turile de televiziune nu pot fi deţinute decât de cetă­ţeni americani. Din 2004, şi sediul central al grupului său media a fost mutat din Aus­tralia în SUA. Magnatul a creat astfel reţeaua de televiziune Fox. Cu aceasta, Murdoch s-a ho­tărât să intre în competiţie directă cu CNN, prin lansarea postului de ştiri Fox News Channel, care în anii 2000 a re­u­şit să erodeze puternic ra­tingurile postului rival.

Ca urmare a declinului presei scrise şi creşterii în im­portanţă a conţinutului on­line, Murdoch a anunţat că susţine obţinerea de venituri prin plata de către cititori a conţinutului online pe care îl citesc. În plus, el a anunţat că principalele ziare ale imperiului său media, precum „The Sun”, „Times” şi „Wall Street Jour­nal” vor face modificările tehnice necesare astfel încât ar­ticolele să nu mai poată apă­rea atunci când utilizatorii le caută pe Google. De altfel, el a acuzat motorul de căutare de „cleptomanie”, considerând că parazitează conţinutul in­for­maţional al publicaţiilor News Corp. „The Wall Street Journal” este în prezent singurul ziar al grupului care pro­pu­ne plata pentru a accesa on­line conţinutul său integral.

Relaţia cu lumea politică
Murdoch a fost întotdeauna văzut ca un „sforar” în lu­mea politică prin prisma rela­ţiilor cu importanţi oameni politici. În Marea Britanie, în anii ’80 şi începutul anilor ’90, publicaţiile lui i-au sprijinit pe conservatori, în frunte cu premierul Margaret Thatcher, în­să spre sfârşitul perioadei de guvernare a acestora mogulul media a schimbat taberele în favoarea laburiştilor lui Tony Blair. De altfel, întâlnirile se­crete dintre Blair şi Murdoch au constituit subiect de dezba­tere în media britanică, con­siderându-se că Murdoch are o influenţă prea mare asupra mediului politic. În ultimii ani, magnatul media a schimbat din nou taberele, prin sus­ţinerea candidatului conser­va­tor la postul de prim-minis­tru, David Cameron. Liderul conservator, care a devenit pre­mier în acest an, a acceptat în 2008 să zboare pe cheltuiala lui Murdoch pentru a se întâl­ni cu acesta, participând toto­da­tă la petreceri private pe iah­tul preşedintelui News Corp.
Şi în Statele Unite publica­ţiile lui Murdoch şi-au schim­bat în timp opţiunile. Dacă în 2000 New York Post se opunea alegerii lui Hillary Clin­ton în postul de senator, în 2006 Murdoch o ajuta pe a­ceasta la strângerea de fonduri pentru campanie.

Imperiul media al lui Murdoch
- Edituri (HarperCollins)
- Presă scrisă („The Sun”, „News of the World”, „The Times”, „The Sunday Times”, „The New York Post”)
- Informaţie de business (Dow Jones News Wires, „The Wall Stre­et Journal”, Marketwatch)
- Producţie de film (20th Century Fox)
- Televiziune şi cablu (Fox, Sky, National Geographic Channel, BSkyB, ITV)
- Internet (MySpace)


Ted Turner (CNN)
Ted Turner, cunoscut filantrop şi mogul media, este fondatorul celui mai important şi primului canal TV cu ştiri 24 de ore din 24, Cable News Network (CNN). Pionier al televiziunii prin satelit, Turner este cunoscut şi pentru atitudinea sa favorabilă protecţiei mediului şi pentru actele sale de caritate.
Născut în 1938, în Cincinatti, Ohio, Tur­ner, la fel ca şi rivalul său Rupert Murdoch, a in­trat devreme în afaceri, la 24 de ani, prin pre­luarea firmei de panouri publicitare a ta­tă­lui său, după ce acesta s-a sinucis. Cu banii generaţi din publicitate, Turner a început să cumpere, la sfârşitul anilor ’60, posturi TV şi de radio în sudul Statelor Unite.
În 1975 postul WTCG-TV (ulterior WTBS) din Atlanta al lui Truner a obţinut permisiu­nea de a folosi satelitul pentru transmisiuni TV, difuzând prin cablu filme vechi, show-uri de comedie, desene animate şi transmisiuni sportive pe întreg teritoriul Statelor Unite. În 1980 Turner a lansat postul CNN, care a revo­luţionat conceptul de informaţie în timp re­al. De referinţă în istoria postului rămân trans­­misiunile de la prăbuşirea navetei spaţiale Chal­lenger şi Războiul din Golf. În anii ’90 CNN era deja transmis în 140 de ţări, iar cu­vântul „străin” a fost interzis în programele pos­tului şi înlocuit cu „internaţional”. 
Tot în anii ’80 Turner s-a extins şi pe segmentul de divertisment, achiziţionând drepturile de difuzare pentru o serie de filme şi de desene animate, pe baza cărora a dezvoltat canalele de televiziune Turner Network Tele­vision (TNT), Turner Classic Moovies (TCM), Cartoon Network, Boomerang.

Compania Turner Broadcasting System a fuzionat în anii ‘90 cu grupul TimeWarner, iar Turner a primit funcţia de vicepreşedinte al gru­pului, având totodată şi cele mai multe ac­ţiuni în noua companie. În urmă cu patru ani, Turner a decis să se retragă din media, pentru a se dedica mai mult acţiunilor de caritate.
Intervievat în toamna anului trecut, el a spus că, dacă ar reveni la conducerea CNN, ar vrea să vadă mai multe ştiri internaţio-nale, mai ales despre China, şi mai puţină vorbărie.
Sport, protecŢia mediului Şi filantropie
Turner s-a implicat şi în sport, cumpă­rând clubul de baseball Atlanta Braves, care a câştigat mai multe titluri şi a dezvoltat o competiţie de wrestling, pe care a difuzat-o la televiziunile sale.
Magnatul media este, de asemenea, un a­mator al curselor de iahting, participând în competiţii nautice încă de la 11 ani. După boi­cotul american de la Jocurile Olimpice de la Moscova, Turner a fondat Jocurile Bunăvoin­ţei, competiţie menită să promoveze pacea prin intermediul sportului.
Omul de afaceri este şi cel mai mare pro­prie­tar particular de pământ din SUA, deţi­nând nu mai puţin de 800.000 de hectare de teren. Mag­natul media are şi cea mai mare ci­readă privată de bizoni, care numără 50.000 de capete.
Cu o avere estimată la peste două miliarde de dolari, Turner a renunţat la participaţia sa din TimeWarner şi este implicat în special în acţiuni de protecţie a mediului şi în susţi­ne­rea actelor de caritate. El este preşedinte al Uni­ted Nations Foundation, fundaţie care se ocupă de finanţarea de programe ale ONU din suma de un miliard de dolari pe care el a do­nat-o în acest scop.


Michael Bloomberg (Bloomberg)
M ichael Bloomberg a reuşit să îmbine cariera din afaceri, deve­nind miliardar din furni­za­rea de informaţii financiare, cu cea din politică. Cu o avere estimată de „Forbes“ la 18 mi­liarde de dolari, Bloomberg este la al treilea mandat de primar al New York-ului şi ar putea, potrivit unor specu­la­ţii, să candideze la alegerile prezidenţiale din 2012.
Născut în 1942, într-o fa­mi­lie de descendenţi de emigranţi evrei ruşi, Michael Blo­omberg şi-a început cariera la firma de brokeraj Salomon Brothers, unde a devenit par­tener. În 1982 a părăsit firma, primind 10 milioane de euro, cu care şi-a înfiinţat propria companie, Innova­tive Marke­ting Systems (denumită ulterior Bloomberg Limited Part­nership), specializată în fur­nizarea de informaţie de bu­siness prin intermediul unor terminale.

Primul client al compa­niei a fost banca de investiţii Merrill Lynch, care a instalat 22 de terminale şi a decis ul­te­rior să şi investească în companie. După câţiva ani, Bloomberg a înce­put să-şi lăr­gească portofoliul cu produse adiacente, cum ar fi platforma comercială Blo­om­berg Tradebook, Bloom­berg Mes­sa­ging Service sau fluxul de ştiri Bloomberg.
În prezent, grupul Bloom­berg LP, cea mai mare companie de ştiri şi informaţii fi­nanciare din lume, furni­zea­ză conţinut pentru peste 275.000 de abonaţi în 161 de ţări. Având sediul la  New York, în Bloomberg Tower din Manhattan, compania a­re peste 10.000 de angajaţi şi in­clude, de asemenea, posturi de televiziune şi radio.
Bloomberg a părăsit însă po­ziţia de CEO al companiei pentru a intra în cursa politi­că pentru primăria New York-u­lui.

Politică şi acte de caritate
Deşi a fost pentru o lungă perioadă de timp membru al Partidului Democrat, Bloom­berg a schimbat în 2001 ta­be­rele, concurând în alegeri din partea republicanilor. În pre­zent, miliardarul este la al trei­lea mandat la primăria New York-ului. Ca primar, Bloom­berg a refuzat să pri­mea­scă sa­lariu, acceptând o remuneraţie simbolică de un dolar pe an pentru serviciile sale.
Speculaţiile privind o po­sibilă candidatură a sa la pre­şedinţie în 2012 nu sunt pri­mele de acest fel, Bloomberg fiind frecvent menţionat şi în cazul alegerilor din 2008, mai ales după ce a decis să rămâ­nă independent, părăsind Partidul Republican.
Bloomberg este de asemenea cunoscut pentru actele sale de caritate. Magnatul a donat peste 300 de milioane de dolari Universităţii John Hopkins, unde a studiat. Tot­odată, publicaţia „Chronicle of Philantropy“ arată că, în perioada 2004-2007, Bloom­berg a donat peste 550 de mi­li­oane de dolari.


Silvio Berlusconi (Mediaset)
Premierul Italiei, Silvio Berlusconi, este u­nul dintre cei mai bo­gaţi oameni ai lumii şi, totodată, unul dintre cei mai in­fluenţi moguli de presă de pe mapamond.
Omul de afaceri italian este la al treilea mandat de prim-ministru, funcţie pe ca­re o deţine din aprilie 2008, du­pă ce a mai ocupat acest post între 1994 şi 1995 şi în­tre 2001 şi 2006. Miliardarul, cu o avere estimată de „Forbes“ la 9 miliarde de eu­ro, a devenit celebru datorită imperiului său media şi echipei de fotbal, AC Milan. De altfel, susţine­rea de care s-a bucurat în me­dia şi succesele înregistrate cu clubul său de fotbal l-au pro­pulsat pe scena politică. Nu e de mirare că numele formaţi­unii politice pe care a înfiin­ţat-o în anii ’90, Forza Italia, este de fapt îndemnul suporterilor scandat la meciurile naţionalei de fotbal.
Născut în 1936, Berlusconi şi-a început afacerile în anii ’60 la Milano, ca dezvoltator imo­biliar, unul dintre cele mai ambiţioase proiecte ale sale fiind cartierul rezidenţial Milano 2. Intrarea în media s-a produs mai mult accidental, Berlusconi înfiinţând postul TV Telemilano pentru lo­cui­to­rii cartierului, ca un serviciu conex.

Postul avea să fie piatra de temelie în crearea companiei Fininvest, denumită ulterior Mediaset, prin intermediul căreia a dezvoltat o reţea de posturi TV regionale. În ciuda restricţiilor privind posturile TV naţionale, monopol de ca­re se bucura doar reţeaua pu­blică de televiziune Rai, Ber­lusconi a lansat în 1980 Ca­nale 5, primul post naţional privat şi a achiziţionat în următorii ani alte două posturi, Rete 4 şi Italia 1.
În prezent, imperiul me­dia al lui Berlusconi are la ba­ză cele trei canale TV, dar mai cuprinde şi alte posturi de te­leviziune şi o serie de reviste de circulaţie naţională. Toto­dată, magnatul media italian mai deţine şi cea mai mare editură din Italia, Arnoldo Mondadori, care publică re­vista „Panorama“. Fratele său Paolo Berlusconi deţine coti­dianul „Il Giornale“, de centru-dreapta, susţinător de nă­dej­­de pentru Berlusconi şi po­liticile sale. Mogulul media mai deţine participaţii şi în industria cinematografiei şi a distribuţiei video, precum şi în alte domenii precum bănci şi asigurări.

Controverse pe toată linia
Personalitatea lui Berlus­coni este înconjurată de nu­meroase controverse. Asupra afacerilor premierului italian planează o serie de suspi­ciuni, de la înţelegeri cu ma­fia, evidenţe contabile false, e­va­ziune fiscală, corupţie, mi­tui­re de ofiţeri de poliţie sau jude­că­tori. Câteva procese au a­juns în instanţă, însă de fie­care dată Berlusconi a scăpat.

În viaţa privată, Berlus­coni este pe cale de a încheia separare amiabilă cu cea de-a doua soţie, Veronica Lario, care îl va scuti de un proces costisitor. Lario a anunţat anul trecut că intenţionează să depună divorţ, acuzându-l pentru slăbiciunile sale faţă de femei foarte tinere. În acest sens, ea a dat exemplu participarea lui Berlusconi la petrecerea de aniversare a 18 ani a unei fete. Ulterior, mai multe persoane au confirmat că Berlusconi ar fi avut o rela­ţie cu această fată, pe numele ei Noemi Letizia.
În politică, Berlusconi este renumit pentru numeroasele gafe făcute de-a lungul timpului sau pentru declaraţiile ca­re au creat chiar şi tensiuni cu statele vecine. Totodată, premierul italian a întreţinut o relaţie strânsă cu preşedintele şi mai apoi prim-ministrul Ru­siei, Vladimir Putin, unul dintre rezultatele colaborării în­tre cei doi fiind lansarea pro­iectului South Stream de că­tre companiile energetice Gaz­prom şi Eni, ce prevede con­strucţia unui gazoduct ca­re să alimenteze Italia cu gaz rusesc.


Steve Forbes (Forbes)
Spre deosebire de Murdoch sau Turner, Steve Forbes a moştenit atât compania care administrează publicaţiile Forbes, inclusiv faimosul top al celor mai bogaţi 500 de oameni ai planetei, cât şi o avere consistentă. Steve este nepotul lui B.C. Forbes, fon­da­torul revistei „Forbes“, pe care tatăl său, Malcolm, a continuat să o publice pentru o lungă perioadă de timp. În afara revistei pe care o deţine şi al cărei redactor-şef este, For­bes s-a implicat activ în politică, magnatul media candidând fără succes în 1996 şi 2000 la alegerile primare din Partidul Republican pentru funcţia de preşedinte al SUA.
Steve Forbes s-a născut în 1947 şi are stră­moşi cu origini engleze, scoţiene, franceze şi o­lan­deze. În 1985 preşedintele de la acea dată, Ro­nald Reagan, l-a numit şef peste ra­diourile o­pe­rate de autorităţile americane în Europa de Est şi Asia (Radio Europa Liberă şi Radio Liber­ty), însă administraţia lui Forbes a fost marcată de cheltuieli mari şi un management slab.
Şi în campaniile primare la care a participat, Forbes a reuşit să cheltuiască fonduri con­sistente, pe care le-a finanţat prin vânza­rea u­nei părţi din drepturile de vot ale companiei Forbes Inc către alţi membri ai familiei. În campania electorală din 2008, Forbes l-a susţinut iniţial în alegerile primare pe Rudolph Giu­liani, fostul primar al New York-ului, iar ulte­rior a servit drept consilier al lui John McCain pe probleme de taxe, energie şi buget.
Forbes are, de asemenea, în proprietate o in­sulă în Fiji, un castel în Franţa, un avion Boeing 727 şi un iaht de dimensiuni conside­rabile.


Martin Bouygues (TF1)
Martin Bouygues este preşedintele puternicului grup industrial francez Bouygues, cu afaceri în construcţii, imobi­liare, transport, energie şi telecomunicaţii. Totodată, o­mul de afaceri francez deţine şi postul de televiziune TF1, precum şi reţeaua de canale sportive Eurosport.
Compania Bouygues a fost fondată în 1952 de către Francis Bouygues, tatăl lui Martin. Grupul are în pre­zent peste 145.000 de angajaţi în 80 de ţări şi venituri care depăşesc 30 de miliarde de euro anual.
Bouygues are afaceri şi în me­dia, deţinând 43% din gru­pul TF1, care operează ca­nalul TV cu acelaşi nume, cel mai important post privat din Franţa. Grupul TF1 deţi­ne, la rândul său, reţeaua de canale TV Euro­sport, precum şi 34% din Publi­cations Metro France, grup de distribuţie de ziare gratuite.


Leo Kirch şi eşecul unui imperiu media
La fel ca Murdoch sau Turner, bavarezul Leo Kirch a creat un impe­riu media în Germania, însă do­rinţa de a domina piaţa a fă­cut ca acesta să se prăbu­şească în 2002, sub presiunea datoriilor.
Născut în 1926, Kirch şi-a început aventura în industria media prin cumpărarea în 1956 a drepturilor de difu­zare ale filmului „La Strada” de Fe­derico Fellini. Afacerea a constituit succesul care l-a ajutat pe Kirch să obţină un îm­prumut pentru achiziţia drepturilor pentru câteva sute de filme americane. Trep­tat, Kirch a dezvoltat cea mai im­por­tantă companie privată de media din Germa­nia, iar postul public ZDF a ajuns să fie dependent de pro­gramele fur­ni­zate de companiile lui Kirch. În 1984 Kirch a lansat şi pri­mul post privat TV din Germania, Sat.1, iar în 1985, după moar­tea lui Axel Sprin­ger, fondatorul „Bild”, a achiziţionat celebrul tabloid german.
În anii ’90 serviciul de te­leviziune cu plată Premiere al lui Kirch a devenit un jucă­tor-cheie pe piaţa difuzării competiţiilor sportive, după ce a achiziţionat drepturile de di­fuzare ale Bun­desliga, For­mu­la 1 şi ale ediţiilor din 2002 şi 2006 ale Cupei Mon­diale la fotbal. Însă achiziţi­ile acestor drepturi pentru sume exorbitante, de ordinul mili­ardelor, au dus grupul me­dia al lui Kirch în incapacitate de plată în 2002. Magnatul german s-a retras din afacere, păs­trând participaţii doar la subsidiara grupului din Elve­ţia.