Opriţi poliţia politică şi ofiţerii ei!

Încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale, aşa cum sunt ele definite de legislaţia europeană şi de Con­st­ituţia României, devine o practică uzuală a regimului Băsescu. Nu mai e niciun secret pentru nimeni că acest preşedinte respinge statul de drept şi încalcă de­mo­craţia. Noi, jurnaliştii, eram obişnuiţi cu derapajele şi abu­zurile verbale şi comportamentale din atâtea şi atâ­tea ocazii în şase ani de mandat prezidenţial. Iată că, din ceea ce părea doar o fandacsie a unui om ce intră permanent în conflict cu civilizaţia europeană, trecem azi într-o nouă etapă. Gândurile nefaste ale echipei Băsescu, Avramescu, Lăzăroiu, Fota devin strategii na­ţio­nale, documente-cadru pentru instituţiile de apărare şi securitate naţională. Nicicând, din decembrie 1989 până în prezent, acest domeniu atât de sensibil nu a fost mai terfelit, mai batjocorit, mai degradat din punct de vedere profesional ca acum. De la Ion Iliescu şi Virgil Măgureanu până în prezent, niciun responsabil din do­meniul securităţii nu şi-a propus instituţionalizarea unui conflict deschis cu mass-media. A reuşit să o facă ru­şi­nosul Consiliu Suprem de Apărare a Ţării din 22 iunie 2010, printr-o şedinţă care va rămâne în istoria neagră a democraţiei româneşti, lovită urât, sub centură.
Primul pas al abuzului a fost săvârşit prin invocarea unor raţiuni de securitate naţională atunci când Gu­ver­nul a decis tăierea salariilor şi pensiilor. Am dovedit, atât în scris, cât şi într-o emisiune televizată, că moti­va-ţia juridică pentru limitarea acestor drepturi este complet aiurea. Nu ştiu ce creier micuţ de prin sistemul de justiţie Băsescu-Boc a găsit de cuviinţă să compare pensionarii români cu un terorist irlandez activist IRA, Lawless. Acesta săvârşise atentate cu bombă şi a fost reţinut fără judecată aproape doi ani. Cazul a ajuns la CEDO. Din jurisprudenţa acestui caz, onor Guvernul şi-a extras motivaţia revoltătoare privind „legalitatea” redu­ce­rii pensiilor şi salariilor. O mizerie mai mare n-a existat în ultimii 20 de ani.
Iată însă că apare şi recidiva. Sub semnătura preşedintelui Băsescu, cu aprobarea ruşinoasă a întregului CSAT, o Strategie Naţională de Apărare a Ţării vorbeşte despre pericolul reprezentat de presă. Sunt invocate la capitolul vulnerabilităţi „campanii de presă la comandă cu scopul de a denigra instituţiile statului”. Este, fără doar şi poate, cea mai gravă ilegalitate, cel mai mârşav atac la adresa libertăţii de exprimare. Marii gânditori de politică internă şi securitate naţională ai Palatului Co­troceni şi-au dat examenul capacităţii lor profesionale prin acest pasaj uluitor. Au devenit astfel nişte nulităţi ab­solute, oameni care prin gândirea lor pun în pericol de­mocraţia. Ca să-şi susţină aberaţia din sinistrul docu­ment, Cotrocenii au pus la cale şi o arestare a unui jurnalist controversat, cu ajutorul aceleiaşi instituţii-tirbu­şon, DNA. Jurnalistul cu pricina, un specimen cu totul aparte, aflat la zeci de ani-lumină de reperele minime deontologice, sancţionat de sute de ori de CNA, este toc­mai cel pe care inteligenţii conducători de azi s-au ba­zat în campania prezidenţială pentru emisiuni de susţinere.
Parlamentul României, cel chemat să adopte acest do­cument ruşinos al micilor boci, trebuie să-l respingă ime­­diat. Sesizarea Comisiei Europene şi a cancelariilor oc­cidentale devine un demers obligatoriu, pentru a sto­pa reintrarea noastră într-o nouă eră a poliţiei politice. Traian Băsescu trebuie stopat pe orice cale, pentru ca obsesiile sale maladive împotriva presei şi a libertăţii de exprimare să nu se transforme în dispoziţii pentru serviciile secrete şi instituţiile de forţă. Poate chiar din interiorul acestora.