Criza financiară apasă şi NATO

Discuţiile în cadrul Alianţei referitoare la impli­ca­ţiile crizei economice asupra bugetelor de apărare sunt la ordinea zilei. Secretarul general al NATO, An­dres Fogh Rasmussen, declara pe 26 aprilie a.c., la Institutul Regal Superior de Apărare al Bel­giei, că „toţi aliaţii sunt confruntaţi cu o gravă criză financiară”, adăugând că transformarea şi reforma organizaţiei au ca scop „să consacrăm că resursele pentru apărare sunt utilizate în cea mai bună manieră posibilă”. El prezenta ca exemplu decizii lua­te de Danemarca, ţara lui natală. Marina dane­z­ă a hotărât, în 2004, să caseze ultimele două sub­marine din dotare şi să investească banii astfel economisiţi în priorităţi superioare. Prin comparaţie, România ţine cu dinţii de submarinul său, care nu este de ani buni operaţional, şi s-a lansat într-un program oneros financiar să modernizeze cele două fregate cumpărate de la englezi în loc să le dea la fiare vechi. Rasmussen se adresa auditoriului avizat cu o altă temă de reflecţie: „Când văd importantele parcuri de blindate şi avioane de vânătoare ale aliaţilor şi compar cu ceea ce vor fi cu adevărat utile într-un conflict viitor, sunt convins că nu avem în totalitate nevoie de aceste echipamente”. Încă o „aplicaţie” la cazul României ar fi o resursă de disponibilizare de fonduri pentru ade­vă­ratele necesităţi ale armatei noastre. Câte blindate în prag de casare deţinem, care ar fi utilitatea achi­ziţionării de avioane F-16, în cadrul unui  program de peste un miliard de dolari?
Secretarul general NATO mai dă câteva exemple de eficientizare a cheltuielilor militare: cooperarea  intensivă între marina belgiană şi cea olandeză, care folosesc un comandament operaţional unic şi un stat major integrat. Soluţia respectivă nu ar pu­tea să fie preluată de România şi Bulgaria? Eco­no­miile ar fi însemnate pentru ambele ţări cu lito­ral la Marea Neagră şi frontieră comună la Dunăre. Experienţa se poate extinde şi la forţele aeriene şi la programul antirachetă. În viziunea NATO, creş­te­rea soluţiilor colective şi multina­ţio­nale pot să constituie un mijloc eficient de acces la programe-cheie ale Alianţei, ţinta organizaţiei fiind ca, în viitor, achiziţiile de acest fel să fie re­gula, nu excepţia.
O altă cale de a economisi mijloacele financiare alocate operaţiunilor de apărare ar fi eliminarea achiziţiilor supradimensionate. La nivelul Alianţei, Rasmussen aprecia că ţările europene ar putea economisi 5 miliarde de euro dacă ar optimiza achiziţiile de elicoptere NH-90, apreciate la un necesar de 600 de aparate.
Reluând tema bugetelor militare în perioada de criză, secretarul general declara, săptămâna trecută, că NATO şi UE, cu 21 de membri comuni şi competenţe complementare, oferă atâtea avantaje în plan operaţional şi financiar ca niciun alt parteneriat strategic.
Într-o perioadă de evaluări noi şi schimbări de abordare în cadrul NATO, România a ales să-şi prezinte noua variantă a Strategiei de apărare a ţării înainte de summit-ul organizaţiei din noiembrie, de la Lisabona. Acolo se va adopta şi noua Strategie NATO 2020, care, evident, devine obli­gatorie pentru ţările membre. Nu era firesc să aştepte CSAT reuniunea din toamnă pentru a face publică Strategia naţională? Ar fi evitat, cu siguranţă, prostia unică de a include presa la vulnerabilităţi ale siguranţei statului.
Ratam însă „specificul” naţional.