Sunt ani de zile de când se bat câmpii pe marginea democratizării informaţiei sau a posibilităţii de a alege să primeşti doar informaţia pe care o vrei. De fapt, mai corect ar fi să spunem „informaţia de care ai nevoie”, căci pentru a primi doar informaţia pe care o vrei ar fi suficient să-ţi angajezi un poet de curte, să-i trasezi liniile generale, iar după aceea să-l laşi să producă el informaţie sau să cearnă informaţiile furnizate de ceilalţi. Evident, există riscul foarte mare de a nu mai avea contact cu realitatea, dar asta n-a deranjat niciodată prea mult spiritele doritoare de informaţie pozitivă.
Azi, am putea compara instituţiile mass-media cu un aprozar al anilor ’80: poţi vedea marfa la suprafaţă, dar nu o poţi alege şi nici nu o poţi atinge decât după ce ai plătit-o. Pe lângă roşiile mari şi zemoase pe care ţi le doreşti din tot sufletul, aprozaristul va strecura în punga de un leu mai multe roşii de bulion zbârcite şi câteva gogonele necoapte. Iei toată punga, căci n-ai ce face, aprozaristul neoferindu-ţi nicio alternativă. Roşiile mari devin salată sau sunt consumate ca atare, roşiile de bulion devin, evident, bulion, iar gogonelele devin murături. Până la urmă, nu pierzi mare lucru, aprozarul generalist oferind, pe lângă o faţă umană - cu toate slăbiciunile şi inadecvările ei, şi beneficii.
De partea cealaltă stau producătorii independenţi, neafiliaţi, necontrolaţi, care îţi etalează pe tarabe toate frumuseţile naturii şi, în plus, te mai lasă să şi alegi. Ei au la vânzare doar cele mai bune produse din curtea lor, iar tu nu ai decât a întinde mâna sau degetul şi ceea ce ţi-ai ales va poposi în curând în farfurie. Numai că, independent fiind şi nereglementat, producătorul acesta nu-ţi va spune, asemeni poetului de curte, ce a pus în informaţia pe care ţi-o vinde şi nici nu vei putea afla dacă nu cumva n-a folosit chimicale care să dăuneze sănătăţii. Mai mult, s-ar putea să plăteşti mai scump o marfă care provine iniţial de la aprozar, iar aşa-zisul producător independent doar a reambalat-o, prezentându-ţi drept ceva produs în propria-i grădină.
Oricât de deştepte ar deveni televizoarele, computerele şi alte receptoare de informaţie, circuitul informaţiei în natură nu se va schimba foarte mult. Dacă vei dori lucruri hrănitoare, te vei duce la aprozar sau direct la angrosist. Pentru înflorituri aromatice şi delicatese vei putea merge în piaţă sau la magazinele mici şi specializate, iar toată lumea ar trebui să fie mulţumită. A încerca să cumperi tone de materie primă de la un magazin mic sau a aştepta şofran de la un producător de rapiţă e nu doar inadecvat, dar vădeşte şi o doză de prostie ieşită din comun.
