De la ultima noastră consemnare în legătură cu vânzările de artă prin licitaţii (3 mai 2010), s-au produs câteva mişcări interesante. Cea mai importantă a fost apariţia „Indexu­lui Artmark”, un catalog al cotaţiilor istorice şi actuale ale artiştilor tranzacţionaţi pe piaţa de artă. O altă mişcare: decizia fără precedent a unei case de licitaţii (Goldart) de a declara public încetarea vânzărilor „la ofertă” (adică vânzările de după licitaţie, în care cumpărătorul, pro­fitând de faptul că lucrarea nu s-a vândut, încearcă să obţină un preţ cât mai mic).
Vânzarea „la ofertă” repre­zin­tă o adevărată pacoste pentru casele de licitaţie, căci duce la stagnarea bolnăvi­cioasă a preţurilor într-o zonă la li­mita derizoriului, uneori chiar la scă­derea cotei şi aşa destul de firave. Mai mult, la Monavissa s-a ajuns la o situaţie absurdă: după licitaţia propriu-zisă, apar mai mulţi clienţi care doresc să cumpere acelaşi tablou şi li­citaţia are loc, practic, în culise. Nă­ravul de a nu licita „pe faţă” duce la „blaturi” între clienţi, în care unul re­nunţă la un tablou valoros, „ce­dân­du-l” unui adversar care-l doreş­te mai mult. Iar acesta face ca lu­crarea să treacă nevândută prin licitaţie şi să fie tranzacţionată „la ofer­tă”. To­tul se desfăşoară, evident, „ser­viciu contra serviciu”.

Trei Tonitza, de la două licitaţii
Goldart a pus capăt acestei ano­ma­lii, dezavuând-o în mod  oficial şi public. Pe site-ul galeriei a fost postat permanent un anunţ în acest sens. Pe termen scurt, mişcarea a fost pă­guboasă, căci imediat s-a simţit un recul al vânzărilor: la licitaţia din 20 iulie, vânzările au avut, la secţiunea artă plastică, un indice de performanţă de 28,7%, cu 35 de lucrări vân­dute din 122. Totalul încasărilor a fost de 42.268 de euro. Printre cele mai scumpe tablouri vândute s-au numărat un ulei pe pânză intitulat „Portret de bătrân” de Nicolae To­ni­tza (8.480 euro), o acuarelă de ace­laşi autor („Nud culcat” - 3.770 euro), „Pei­­saj cu lac” de Adam Bălţatu (2.873 euro) etc. Încasările la secţiu­nea artă plastică au fost de 40.610 euro.
Alis a înregistrat, cu o săptămână înaintea licitaţiei de la Goldart, una dintre cele mai bune vânzări: 121.412 euro la toate cele 11 secţiuni, din care 110.350 euro la secţiunea pictură. Indicele de performanţă a fost, de asemenea, printre cele mai bu­ne (45,12%), cu 37 de lucrări vân­dute din 82 ofertate. Cea mai scum­pă lucrare vândută a fost tot un To­nitza, dar la un preţ mult mai bun: 33.200 euro („Moscheea din Balcic”, ulei pe carton). O altă lucrare valo­roasă a fost o natură moartă („Mere”, ulei pe carton) de Ştefan Luchian, adjudecată cu 22.530 euro. S-au mai vândut un Iosif Iser („Arlechin cu chitară”) cu 14.230 euro, un Camil Ressu („Peisaj cu lac”) cu 6.640 euro, şi un Corneliu Baba („Studiu de por­tret”) cu 10.430 euro etc.

„Vreţi să ştiţi cåt costă un cm2 de pictură?”
Am lăsat la urmă casa de licitaţii Artmark, pentru că aici „mutările” sunt cele mai spectaculoase. Cea mai consistentă realizare a proaspăt ve­nitei pe piaţa licitaţiilor (decembrie 2008) a fost lansarea, pe 27 mai, la Institutul Bancar Român, a „Inde­xu­lui Artmark” - o sinteză statistică a tuturor vânzărilor de artă plastică prin licitaţii, din 1995 încoace. In­dexul listează şi analizează cotaţiile medii anuale a aproape 1.000 de ar­tişti români, clasici sau contemporani. Studiul arată că randamentul mediu anual al artiştilor români tranzacţionaţi a fost, în ultimii 15 ani, de 27,04%, aşadar mai mare de­cât randamentul anual mediu al in­vestiţiei în aur, terenuri ori valori mobiliare româneşti. Creşterile a­nua­le au fost relativ constante, pe o piaţă considerată „emergentă”. Invi­ta­ţia la lansarea Indexului a fost formulată sub formă de întrebare: „Vreţi să ştiţi cât costă un cm2 de pictură?”. Un concept? O provocare? O fi­gură de stil? Alexandru Bâldea, ma­na­gerul casei de licitaţii, ne-a oferit un răspuns amplu din care spicuim: „O provocare pentru presă, bine­în­ţeles, dar şi o figură de stil, ce aten­ţio­nează destinatarul despre natura aplicată a studiului nostru, ce folo­seşte metode matematice şi statistice şi pleacă de la scopul declarat al mă­surării pieţei româneşti de artă. Nu este câtuşi de puţin concept, chiar dacă se slujeşte, între alte repere obiec­tive, de cel al suprafeţei ori di­mensiunii unei opere de artă, ceea ce ne ajută să extragem nişte conclu­zii financiare”.

O victorie a artei contemporane
Cel mai recent concept al echipei de la Artmark a fost cel lansat joi, 17 iunie, la licitaţia de vară, desfăşurată sub sloganul „Aur pe pânză - o ri­postă elegantă dată inflaţiei”. După rezultatul vânzărilor, a fost chiar o ripostă: 105 lucrări vândute din 142 ofertate, ceea ce înseamnă un indice de performanţă mai mult decât re­zonabil - 72%. Cea mai scumpă lu­crare adjudecată a fost un tablou de Ştefan Luchian, intitulat „Garoafe”. Preţul a fost impresionant pentru piaţa românească - 140.000 euro, lu­crarea devenind automat record de autor. Alte lucrări vândute la preţuri respectabile au fost „Izvorul de fluturi” de Ion Ţuculescu (42.000 euro) şi „Trandafiri” de Gh. Petraşcu (30.000 euro). Suma totală a înca­să­rilor la licitaţia de vară de la Artmark a fost de 456.700 euro. Dar partea cea mai surprinzătoare a acestei licitaţii a fost faptul că 80% din numărul tablourilor adjudecate erau semnate de artişti contemporani. Ceea ce confirmă o victorie îndelung aşteptată şi întrevăzută, printre altele, chiar de pe spaţiul acestei rubrici. O victorie nu împotriva cuiva, ci împotriva men­talităţii de a cumpăra un tablou doar pentru semnătură, nu pentru valoarea lui intrinsecă. Şi, ca să dăm Cezarului ce este al Cezarului, trebuie reamintit că primul care a avut curajul să introducă în licitaţie ar­tişti contemporani a fost Alexandru Ghilduş, în 1997. De altfel, cei de la Artmark recunosc acest lucru şi, în altă ordine de idei, felicită şi salută casa Goldart pentru iniţiativa sto­pă­rii vânzărilor „la ofertă”. „Această ati­tudine curajoasă va duce la o altă aşezare a preţurilor şi, mai ales, va grăbi atingerea unor cote de piaţă”, spune Valeriu Sîngeorzan, directo­rul de comunicare de la Artmark.

Clasamentul general actual
  1. Camil Ressu, „Aişe” - 160.000 de euro (Artmark)
  2. Ştefan Luchian, „Garoafe” - 140.000 de euro (Artmark)
  3. Ştefan Luchian, „Maci” - 132.000 de euro (Artmark)
  4. Marcel Iancu, „Port” - 130.000 de euro (Artmark)
  5. N. Tonitza, „Fata în roz” - 120.000 de euro (Artmark)
  6. N. Tonitza, „Studiu pentru un portret” - 97.000 de euro (Monavissa)
  7. N. Tonitza, „Micuţa tătăroaică” - 90.354 de euro (Alis)
  8. N. Tonitza, „Spaniola” - 87.264 de euro (Alis)
  9. Ion Ţuculescu, „Păunii privirilor” - 80.000 de euro (Artmark)
10. Theodor Pallady, „Nud cu eşarfă galbenă” (Theodor Pallady) - 75.757 de euro (Alis)
11. N. Tonitza, „Nud văzut din spate” - 70.422 de euro (Alis)
12. Gheorghe Petraşcu, „Toledo: Podul Alcantara” - 61.972 de euro (Alis)
13. Armand Guillaumin, „Paysage au Midi” - 60.000 de euro (Artmark)
14. Nicolae Grigorescu, „Fată culcată în iarbă” - 59.900 de euro (Alis)
15. Theodor Pallady, „Natură moartă” - 58.823 de euro (Alis)
16. Nicolae Grigorescu, „Flori de nalbă” - 58.750 de euro (Monavissa)
17. Gheorghe Petraşcu, „Femeie pe balustradă” - 57.000 de euro (Goldart)
18. Theodor Pallady, „În rochie vernil pe fotoliu roşu” - 56.000 de euro (Goldart)
19. Nicolae Grigorescu, „Ciobănaş” - 55.329 de euro (Alis)
20. Nicolae Grigorescu, „În amurg” - 55.000 de euro (Goldart); Nicolae Grigorescu, „Flori de nalbă” - 55.000 de euro (Goldart)