Soarta pensionarilor, a bugetarilor şi a altor categorii socio-profesionale stă în decizia Curţii Constituţionale. Cele două ţări rămase în urmă la capitolul creştere economică, România şi Letonia, au ajuns pe mâna unor judecători, fie ei şi de la Curtea Constituţională, pentru a stabili sau restabili o ordine constituţională.
Puterile de la Riga şi Bucureşti au fost înfrânte, de fapt, de blamul popular, pentru că nu au ştiut să ia la timp măsuri de reducere a cheltuielilor bugetare, rămânând singurele cu creştere economică pe minus şi unicele care au recurs la măsuri nedrepte, anticonstituţionale şi cinice, până la urmă, atunci când s-au gândit să taie pensiile pentru a mai strânge nişte bănuţi la bugetul naţional.
În Letonia, problema s-a tranşat: justiţia a decis că tăierea pensiilor înseamnă o ilegalitate şi o violare a dreptului de proprietate. Procesul intentat de cei nouă mii de pensionari din Letonia a fost câştigat şi, prin urmare, statul va trebui să găsească alte forme de economisire şi să restituie pensionarilor, eşalonat, banii opriţi în mod abuziv.
Ce se va întâmpla la noi? Moţiunea de cenzură a picat. Opt voturi ar mai fi fost necesare pentru ca guvernul Boc să cadă, iar amputările să pice şi ele. Astfel, guvernul care ar fi urmat, indiferent cum s-ar fi numit, ar fi trebuit să gândească, să scormonească în ungherele competenţelor economice alte soluţii de a colecta bani pentru buget, nu pe seama celor mai amărâţi dintre români. Pentru că să fim expliciţi: dacă se ajustau doar pensiile mari, nimeni sau prea puţini ar fi reacţionat. Dar când decizi tăierea unitară a pensiilor, indiferent că sunt de 3-4 milioane de lei vechi sau 30-40 de milioane de lei vechi, asta se numeşte nu doar prostie, ci şi hoţie şi chiar genocid.
La fel şi în cazul bugetarilor. Se putea face o diferenţiere clară între salariile dascălilor, cadrelor medicale, poliţiştilor, procurorilor, judecătorilor, funcţionarilor mărunţi, faţă de lefurile babane ale consilierilor de miniştri, ale diferiţilor directoraşi de prin ministere şi autorităţi publice sau şefi de deconcentrate. Una e să tai 25% din salariul consilierei domnului Videanu, de peste 200 de milioane de lei vechi, şi alta este să tai un sfert din banii unui rezident. E crimă curată!
Dar momentul de maximă grosolănie, tupeu, prostire pe faţă a populaţiei s-a întâmplat tot în aceste zile. Ministrul finanţelor a anunţat că s-a înfiinţat un fond de solidaritate în care românii pot dona de la un leu până la orice sumă, fie ea cât de mare. Miniştrii Udrea şi Oprea s-au grăbit să precizeze că ei nu au de ce să depună bani în acel cont deschis la Trezorerie, pentru că doamna Udrea face donaţii oricum pentru câteva familii de pensionari, în colegiul în care a fost aleasă parlamentar, iar domnul Oprea a subliniat şi el că donează pentru familiile militarilor căzuţi în teatrele de operaţiuni.
Gogoriţa vine însă tot de la premierul Emil Boc. De ce nu ne mirăm? El a anunţat că Guvernul a stabilit ca toţi reprezentanţii săi în Consiliile de Administraţie sau în Adunările Generale ale societăţilor în care statul are capital minoritar să aibă venituri plafonate la nivelul unui secretar de stat. Oricum, nu mai mult de 80 de milioane de lei vechi. „Toţi donează obligatoriu, sub rezerva pierderii funcţiei, banii suplimentari în Fondul de solidaritate, altfel sunt demişi imediat“, a anunţat premierul, precizând că, în cazul în care refuză să facă acest lucru, cei care sunt funcţionari publici îşi păstrează postul, dar sunt înlocuiţi din CA şi AGA, iar cei care sunt secretari de stat sau consilieri ai ministrului „pleacă acasă“.
Am citit această frază de zeci de ori. Concluzia este aceeaşi: ori domnul Boc nu are proprietatea cuvintelor, ori şi-a pierdut uzul raţiunii şi a uitat tot ce a învăţat la Facultatea de Drept. Să o luăm cu binişorul. Potrivit DEX, donaţie înseamnă act prin care o persoană transmite cu titlu gratuit şi irevocabil un bun al său, sume de bani sau obiecte, altei persoane. Dar gata cu semantica. Să trecem la jurisprudenţă. În Codul Civil scrie clar că donaţia este contractul prin care o persoană, donator, transmite în mod gratuit şi irevocabil dreptul de proprietate asupra unui bun către o altă persoană, donatar, care îl acceptă.
Donaţia este un contract gratuit, unilateral, deoarece donatarul nu-şi asumă obligaţii faţă de donator în afara îndatoririi generale de a-i purta recunoştinţă. Este posibilă donaţia cu sarcină, denumită astfel deoarece donatorul o efectuează cu condiţia ca donatarul să îndeplinească anumite obligaţii fie în propriul său interes, de exemplu să întrebuinţeze suma primită pentru a-şi desăvârşi studiile, fie în interesul donatorului, de exemplu stipularea unei clauze de întreţinere, fie în interesul unui terţ.
Ca să n-o mai lungim, donaţia este făcută la iniţiativa şi cu intenţia expresă a donatorului, nu la cererea imperativă a donatarului. Cum poate afirma, atunci, premierul că îi va demite pe angajaţii companiilor cu capital de stat sau pe reprezentanţii statului în CA şi AGA ale unor societăţi la care statul deţine încă acţiuni, în caz că nu donează banii obţinuţi şi care depăşesc limita impusă? De ce s-ar mai duce acei oameni să muncească în AGA şi în CA neplătiţi? De ce nu aplică, în cazul companiilor de stat, aceeaşi măsură ca pentru toţi bugetarii, cu tăierea unui sfert din leafă, aşa cum s-a procedat chiar şi cu BNR, CNVM, CSA etc.?
Heirupismul de care dă dovadă cabinetul Boc este inimaginabil! Se încalcă legile, precum iarba, la picnic, se ştrangulează bunul-simţ, se fură cu acte în regulă din avutul public prin refuzul de a decupla firmele oamenilor de partid care căpuşează instituţiile statului.
Curtea Constituţională are o grea misiune, dar şi o responsabilitate imensă: ce va gira? O ambiţie a unui om care consideră „bazaconii” orice soluţie alternativă favorabilă bugetului, în afara tăierii pensiilor şi a salariilor otova, şi cele infime, şi cele nesimţite? Ori va restabili ordinea constituţională într-o ţară în care Legea fundamentală a devenit covoraşul de şters pe picioare, la intrarea în Palatul Victoria şi Palatul Cotroceni, când e noroiul politic mai aprig?
