Publicarea veniturilor încasate de bugetarii care lucrează în instituţiile publice a stârnit invidie printre lucrătorii din mediul privat, care au aflat cu surprindere că sunt şoferi sau femei de serviciu care câştigă mai mult decât mana­gerii din economia reală. Cum este posibil ca secretarele, consilierii personali sau directorii de cabinet să câştige mai mult decât şefii lor? Există o serie de reglementări în vigoare cu ajutorul cărora o parte din bugetari îşi încarcă absolut legal portofelele.
Uimitor este că aceste reglementări par să treacă ne­observate chiar şi a­cum, când Guvernul cla­mea­ză necesitatea ca România să facă eco-nomii. Secretul veniturilor mari în­casate lună de lună de unii dintre lucrătorii de la stat constă în fondul de stimulente aflat la dispoziţia şe­filor de instituţii, dar şi în spo­ru­rile pe care unii bugetari şi le dau singuri. În multe cazuri, primele au ră­mas în vigoare, fiind alocate fonduri publice pentru plata acestora. 
Chiar dacă pe cărţile de muncă ale bugetarilor sunt trecute sume modeste, foarte mulţi angajaţi merg acasă cu bani mai mulţi decât cei ca­re activează în zona privată. Şefii mi­nisterelor, agenţiilor şi com­pa­ni­ilor de stat au posibilitatea de „a felicita” financiar salariaţii care le sunt pe plac. Şi o fac legal.

Cum sunt stimulate femeile de serviciu de la Fisc
Instituţiile de control ale statului au dreptul, potrivit legislaţiei în vi-goare, să constituie lunar fonduri pentru acordarea de stimulente personalului din aparatul propriu. Ar­ticolul 227 din Codul de procedură fiscală prevede că aceste fonduri re­zultă „prin reţinerea unei cote de 15% din sumele reprezentând valoa­rea creanţelor fiscale stinse prin executarea silită, din sumele încasate în cadrul procedurii insolvenţei, din su­mele reprezentând impozite, taxe şi contribuţii stabilite suplimentar ca urmare a inspecţiei fiscale, stinse prin încasare sau compensare, din sumele reprezentând obligaţii fisca­le, accesorii stabilite de organele fiscale, stinse prin încasare sau compensare, din sumele reprezentând va­loarea amenzilor stinse prin înca­sa­re sau compensare şi din sumele reprezentând valoarea bunurilor confiscate şi valorificate”.
Legea mai spune că pentru uni­tăţile subordonate ANAF valoarea fondului alocat lunar este stabilit la nivel central, dar şefii de unităţi sunt cei care decid cine primeşte bani în plus. Şi cum nu este specifi­ca­tă foarte clar diferenţa dintre lucrătorii din echipele de control şi restul personalului, stimulentele se acordă în funcţie de preferinţele di­rectorilor, cu o singură condiţie: nu trebuie să fie mai mari decât două sa­larii lunare ale celui care le încasează.  
În judeţul Galaţi, de exemplu, femeile de serviciu şi şoferii au fost recompensaţi pentru „succes în co­lec­tarea impozitelor”. La fel s-a în­tâmplat şi în alte regiuni, în categoria „merituoşilor” intrând şi secreta­rele sau consilierii care primesc banii ce revin de drept celor care a­leargă pe teren şi fac adevărata mun­că. „Genul acesta de prime ar trebui acordat salariaţilor care chiar contribuie la colectarea banilor la buget, a­celor angajaţi care au produs ceva. Faptul că s-a ajuns ca şoferii, secre­ta­rele sau consilierii personali să bene­ficieze de aceste fonduri ne arată cum funcţionează clientelismul în a­paratul statului. Salariile mari nu sunt la «proştii» care muncesc, sunt la cei care vin într-o instituţie în ace­laşi timp cu cei din conducere. Este o practică foarte întâlnită care viciază sistemul”, ne-a declarat Vasile Mari­ca, preşedintele SEDLEX.

Amenzi mai multe, venituri mai mari pentru unii angajaţi
În categoria lucrătorilor care au drept la stimulente intră şi cei care ac­tivează în inspectoratele teritoriale de muncă. Şi în aceste unităţi conducerile decid persoanele care au şansa de a lua bani mai mulţi. Directorul coordonator al Inspecto­ra­tului Teritorial de Muncă Bacău, Cristian Cucuian, ne-a spus că fondurile pentru stimulente provin din surse extrabugetare. „Sunt o serie de categorii profesionale care ne solici­tă serviciile şi care ne plătesc. De ase­menea, există sumele rezultate din co­misionul strâns în urma comple­tării şi păstrării cărţilor de muncă. Banii aceştia au fost utilizaţi pentru suplimentarea veniturilor angajaţi­lor din cadrul structurilor noastre”, a precizat Cucuian.
Instituţiile care gestionează pensiile, ajutoarele de şomaj sau conce­diile medicale au şi ele fondul lor de stimulente. Potrivit Ordinului 1.377/2004, emis de către Minis­te­rele Muncii, Sănătăţii şi Finanţelor, în această categorie intră toate casele de pensii, de asigurări de sănătate şi agenţiile de şomaj care îşi pot constitui „provizii” financiare din amenzi­le şi penalizările aplicate la întâr­zieri, dar şi din executările silite. Oli-via Postole, directorul coordonator al Casei Judeţene de Pensii Ialomiţa, afirmă că toate sumele sunt virate de la nivelul ministerelor, şefii acestor unităţi fiind cei care decid cât pri­meşte fiecare judeţ în parte. De altfel, Ministerul Muncii şi al Sănătăţii îşi opresc un procent din bani pentru a „stimula” şi angajaţii care acti­vează la centru. Aşa se explică dife­renţele salariale existente între categorii profesionale similare, dar a că­ror carte de muncă este înregimentată în unităţi ministeriale diferite.

Şef să fii, noroc să ai
Legea 330/2009 privind salariza­rea unică se aplică în funcţie de in­teresele fiecăruia. În sistemul medi­cal, de exemplu, ea a reuşit performanţa de a căsca o prăpastie şi mai mare între angajaţi. Iar vina pentru aceste discrepanţe revine modului în care a înţeles fiecare conducător de instituţie să aplice salarizarea u­ni­tară. Dacă un medic rezident reu­şeşte cu greu să câştige 800-900 de lei, un director de spital poate pleca acasă şi cu 14.000-15.000 de lei. Ve­ni­turile personalului medical depind foarte mult de sporurile pe care le ac­ceptă cel care semnează statele de pla­tă. Nici persoanele care ocupă ace­leaşi funcţii, dar în unităţi aflate în judeţe diferite, nu au veniturile egale. Un director de spital din Pra­ho­va poate câştiga 8.000 de lei, în timp ce unul din Iaşi poate ajunge la 10.000 de lei.
La fel se întâmplă şi în sistemul educaţional, unde profesori care pre­dau aceeaşi materie sunt încadraţi pe venituri diferite. Lefurile lor de­pind de sporurile pe care şefii vor să le aplice. De altfel, şi aceştia au în­ca­sări diferenţiate. În Capitală, un di­rec­tor de grădiniţă din sectorul 2 e în­cadrat cu 4.890 de lei, în timp ce co­legul lui din sectorul 1 are 3.160 lei.
Dr. Dumitru Isfan, directorul medical al Spitalului de Urgenţă „Sf. Apostol Andrei” din Galaţi, ne-a ex­pli­cat care este cauza acestor diferen­ţe salariale: „Asta este legislaţia în vi­goare, noi nu facem altceva decât să o aplicăm. Conform cu prevederile legii 330/2009, un medic sau asistent poate încasa, pe lângă salariul de ba­ză, şi o serie de sporuri: spor de ve­chi­me, spor de conducere. De ase-me­nea, cadrele sanitare au dreptul la un spor de periculozitate care va­ria­ză între 25 şi 100% din leafa de ba­ză. Raportându-ne la ceea ce se în­tâmplă acum, pot spune că doar 1 din 10 medici este plătit bine, restul trebuie să aştepte să vină vremea în care îşi poate suplimenta veniturile cu sporuri. În acest moment, un re­zident nu poate avea pretenţia la un salariu lunar mai mare de 900 de lei, şi nu pentru că nu ar merita să câş­ti­ge mai mult, ci pentru că atât ne dă voie legea să-i dăm”.

La penitenciar se dau prime
Nu doar sporurile şi stimulentele „îngraşă” veniturile angajaţilor de la stat. Conform art. 17 din Anexa IV la Legea 330/2009, funcţionarii publici cu statut special şi personalul civil din sistemul administraţiei penitenciare au dreptul la o primă lunară de excepţie sau de misiune permanen­tă de până la 50% din salariul funcţiei de bază. Bonusul respectiv se acordă pentru cel mult 5% din numărul to­tal al angajaţilor, iar modul de repartizare este stabilit la nivelul şefilor. „Primele se dau lunar, la iniţiativa conducerilor structurilor din care angajaţii fac parte. Procentul de pri­mă care se acordă salariatului se stabileşte la propunerea fundamentată şi motivată, în scris, a superiorului ierarhic. Lunar se plătesc aproximativ 547.000 de lei, sumă alocată de la bugetul de stat”, ne-a declarat ches­tor de penitenciare dr. Ioan Băla, di­rectorul general al Administraţiei Na­ţionale a Penitenciarelor.

De ce nu se doreşte tăierea fondului de salarii
Urmărind grilele de salarizare din aparatul administrativ al statului, se poate vedea că tăierea cu 25% a salariilor bugetarilor are o alternativă mult mai profitabilă pentru e­co­nomia statului. O scoatere la supra­fa­ţă a fondului de salarii, dar şi a fondului de stimulente şi prime poate aju­ta la identificarea acelor zone mari consumatoare de bani. Preşe­din­tele BNS, Dumitru Costin, ne-a de­clarat că, din punctul lui de ve­de­re, aşa ar trebui umblat pe costurile din siste­mul public. „Dacă s-ar proceda în mod cinstit, Guvernul ar trebui să dea publicităţii toată structura apa­ra­tului de stat. Aşa s-ar vedea de un­de se poate tăia mai mult şi de unde mai puţin. Reducerea liniară cu 25% a tu­tu­ror veniturilor nu este corectă. O ast­fel de analiză ne-ar aju­ta să ne dăm seama şi unde există scheme de personal prea încărcate, iar aici ar tre­bui operate disponibilizări. Dar este foarte clar că actuala putere nu doreşte să scoată la su­pra­faţă clienţii pe care i-a strecurat în ins­tituţii”, a afirmat Costin. 
Vizitele dese făcute în ultimii doi ani de oficialii FMI au fost punctate de solicitări clare venite din partea a­cestora de reducere a deficitului bu­getar, în special prin renunţarea la stimulente şi prime. Guvernanţii din România au fost surzi la astfel de cereri, continuând şi în 2010 să consume în acest mod banii publici.


Stimulente de 1,1 miliarde de lei în 2009
Practica bonusurilor a fost aspru criticată de toate oficialităţile din România. Totul a rămas însă la stadiul de vorbe, statul continuând să-şi recompenseze salariaţii „fideli” prin acordarea unor stimulente generoase.
În 2009, fondul de stimulente a fost evaluat la 1,1 miliarde de lei, iar pentru anul în curs se pare că suma este asemănătoare. Primele din 2009 au revenit unui număr de 336.648 de posturi plătite, fără ca nivelul câştigului salarial mediu brut total să scadă în majoritatea instituţiilor sub 3.000 de lei.
Cel mai mare fond de stimulente a fost destinat Ministerului Finanţelor - 890,7 milioane de lei şi Ministerului Muncii - 213,2 milioane de lei. Un fond important de stimulente a fost achitat şi în Ministerul Mediului - 13,99 milioane de lei, conform unui document al Ministerului Finanţelor.


"Dacă s-ar proceda în mod cinstit, Guvernul ar trebui să dea publicităţii toată structura a­pa­ratului de stat. Aşa s-ar vedea de unde se poate tăia mai mult şi de unde mai puţin. Reducerea liniară cu 25% a tuturor veniturilor nu este corectă. O astfel de analiză ne-ar ajuta să ne dăm seama şi unde există scheme de personal prea încărcate, iar aici ar trebui operate disponibilizări"
Dumitru Costin, preşedintele BNS