Documentul adoptat la summit-ul de vară al Consiliului European nu conţine suficiente reforme structurale pentru încurajarea creşterii economice, consideră businessmenii de pe vechiul continent.
Şefii de stat şi de gu­vern din cele 27 de sta­te UE s-au reunit pe 17 iunie la Bru­xelles, cu ocazia summit-ului de vară al Consiliului Euro­pean, şi au parafat cele cinci obiective fundamentale ale noii strategii UE 2020 de promovare a creşterii pe termen lung. Conform documentului redactat de Comisia Euro­pea­nă şi de Consiliul de miniştri ai UE, în următorii 10 ani sta­tele membre vor trebui să ia măsuri pentru ca 75% din popu­laţia între 20 şi 64 de ani să fie angajată; 3% din PIB să fie investit în cercetare; emi­siile de dioxid de carbon să fie reduse cu 20%; abandonul şco­lar să nu fie mai mare de 10%, iar 40% din tineri să fie absolvenţi de studii superioare.
Cu toate acestea, principalele asociaţii ale oamenilor de afaceri din UE critică noua strategie de dezvoltare a Co­mi­siei, pe motiv că aceasta con­ţine prea puţine măsuri susceptibile să încurajeze creş­terea economică.

Vot de neîncredere din partea mediului de afaceri
Strategia UE 2020, care înlocuieşte Agenda Lisabona, considerată chiar de mulţi li­deri europeni un eşec, a fost în­tâmpinată cu rezerve de me­diul de afaceri european.
The European Round­ta­ble of Industrialists (ERT), un grup care reuneşte marile com­panii din UE, a publicat încă din februarie un raport cu propuneri de implementat în perioada imediat urmă­toa­re pentru încurajarea unei re­dresări sustenabile şi a lansat programul „Europe on Track”, care monitorizează măsurile luate de autorităţile europe­ne. La ora actuală, concluziile ERT sunt mai degrabă pesi­miste, grupul de companii con­siderând că strategia UE 2020 nu obligă nicio ţară să ia măsuri profunde absolut ne­cesare de reformă structurală.
BusinessEurope, o altă or­ganizaţie reprezentând companiile europene, a lansat, de asemenea, un raport privind promovarea creşterii econo­mice în zona euro, în care se arată îngrijorat atât de efectul pe termen scurt al măsurilor de austeritate asupra econo­miei, cât şi de alternativa creş­terii taxelor.
În schimb, European Po­licy Center (EPC), un think tank din Bruxelles, se arată îngrijorat de sustenabilitatea finanţelor publice în Europa. Conform clasamentului reali­zat de EPC, Suedia, Dane­mar­ca şi Estonia sunt primele trei cele mai stabile state din punct de vedere fiscal, în timp ce pe ultimele trei poziţii se află Portugalia, Italia şi Gre­cia. România este plasată la categoria „în pericol”, alături de Spania şi Letonia.

Flexibilitate pe piaţa muncii şi reforma serviciilor asistenţiale
În ciuda diferenţelor, to­a­te organizaţiile care reprezin­tă mediul european de afa­ceri sunt de acord că UE are ne­voie de o piaţă a muncii mult mai flexibilă, care să încurajeze crearea de locuri de mu­n­că şi recalificarea, şi de o re­formă a serviciilor asis­ten­ţia­le. De asemenea, sus­tenabili­ta­tea redresării e­co­nomiei UE nu poate fi asi­gurată fără o reducere a de­fi­citelor buge­ta­re şi a datoriei publice.
Majoritatea ţărilor euro­pene au anunţat demararea unor programe de reducere a cheltuielilor publice, însă ris­curile unei crize suverane în zona euro nu au fost eliminate. În privinţa Spaniei, de pildă, pe pieţele financiare există teama că guvernul de la Madrid va trebui să apeleze, la fel ca guvernul grec cu o lună în urmă, la un pachet de asistenţă european, deşi ofi­cia­l­ii europeni şi spanioli nea­gă acest lucru. 
Comisia Europeană a anun­ţat că va închide proce­du­ra de deficit bugetar îm­po­­triva celor 12 state care au depăşit nivelul de 3% stipulat de Pactul de Stabilitate şi că va deschide procedura de de­fi­cit excesiv împotriva Ci­pru­lui, Danemarcei şi Finlandei.

Spania şi Franţa dau startul reformelor
În ciuda neînţelegerilor dintre liderii europeni privind calea de urmat pentru ieşirea din criză şi a presiunilor sociale interne, unele ţări au început deja să facă paşi timizi în ce priveşte adoptarea unor reforme structurale de o mare importanţă care au fost îndelung amânate şi care au devenit inevitabile. Astfel, Spania, ţara europeană cu o rată oficială a şomajului de 20%, a aprobat un pachet criticat de sindicate privind flexibilizarea pieţei muncii. În schimb, Franţa a decis mărirea vârstei de pensionare de la 60 la 62 de ani, o măsură de asemenea extrem de impopulară, şi creşterea taxelor în cazul persoanelor cu venituri mari, pentru a echilibra bugetul pensiilor până în 2018.