Demenţă normativă

Doamna Irina Furcă din Hunedoara nu s-a gândit niciodată că autorităţile ţării sale o vor transforma într-o versiune do­mestică a doamnei Aung San Suu Kyi, laureata Nobel pentru pace din Myan­mar, apărătoare a dreptu­ri­lor o­mului şi democraţiei, aflată de mai mult de un deceniu în arest la do­mi­ciliu. Doamna Irina Furcă a pri­mi­t concediu medical pe perioada 1-17 iunie pentru o fractu­ră a bra­ţu­lui drept. În­tr-o zi, dânsa a ieşit să-şi cumpere ceva me­dicamente şi pâine în perioada în care ar fi trebuit să ră­mână blocată la domiciliu, aşa cum au decis gu­ver­nan­ţii prin adopta­rea unor nor­me legislative recente, şi s-a trezit cu indem­ni­za­ţia suspendată. Este doar primul caz de abuz dintr-un lung şir ca­re se anun­ţă. Persoana afla­tă în con­cediu medi­cal în Româ­nia nu mai este o persoană liberă, nu mai este con­­siderată o persoană onestă, ci este prezumată din start ca fiind po­ten­ţial delincvent. Bol­navii aflaţi în concediu medical sunt „a­restaţi la do­miciliu”, după toate canoa­ne­le cunoscute ale acestei proceduri. Ba, infractorii pedepsiţi de justiţie au posibilitatea să ac­cep­te un dispozitiv electro­nic de urmărire şi arestul lor la domiciliu poate fi mai lejer decât cel im­pus bolnavilor aflaţi în concediu me­dical, cărora nu li se oferă aceas­tă po­si­bilitate.
De ce s-a ajuns în această situaţie? Gu­vernanţii spun că bugetul asigură­ri­lor de sănătate este spart de falşi bol­navi ca­re, de conivenţă cu me­di­cii, pre­feră să stea în concediu medi­cal plătit şi să nu meargă la muncă. Si­gur că aşa ceva se petrece, dar mar­ginal. Însă toa­te statele care-şi res­pectă ce­tă­ţenii au soluţionat a­ceas­tă proble­mă prin în­fiinţarea unor structuri de in­specţie ca­re merg să-l controleze pe bolnavul indemnizat, fără a-l plasa pe acesta în a­rest la do­­mi­ciliu. Chiar şi angajatorul are drep­t­ul să-şi vi­zi­teze şi să-şi contro­le­ze angajatul aflat în concediu medi­cal, dar fă­ră a-l condamna pe acesta la limi­ta­­rea libertăţii de miş­care. Şi la noi era proiectată o asemenea sol­u­ţie in­sti­tuţională decen­tă prin func­ţio­na­rea cum se cuvine a In­spec­ţiei So­ciale, ca­re trebuia să fie do­ta­tă cu un corp pro­fe­sionist de ade­vă­raţi „de­tectivi” pregă­tiţi să instrumente­ze ca­zu­rile de falşi bol­n­avi, falşi invalizi, falşi săraci, falşi marginali. Dar Gu­ver­nul, în ma­rea sa în­ţe­lepciune, a de­cis să dizolve a­ceas­tă instituţie în Inspecţia Muncii, să-i am­puteze resursele şi să so­lu­ţioneze cazurile de simulare a bolii printr-o procedură punitivă aplicată tu­turor cetăţe­nilor români aflaţi în in­ca­pa­citate temporară de muncă.
Este situaţia concediilor medicale atât de dramatică în România, încât să dea un minim sens măsurilor gu­ver­namen­ta­le? Suma plătită româ­ni­lor în anul 2008 pentru indemni­za­ţiile de concedii medicale efectuate a fost de 3.294 mii lei, adică 0,02% din to­talul cheltuielilor caselor de asi­gurări de sănătate. Este cu mult sub ponderea aceluiaşi tip de cheltuieli în alte state europene. De altfel, în mai toate ţările, numărul asigura­ţi­lor care efec­tuează concedii medicale plătite în­tr-un an variază între 5 şi 10% din populaţia în vârstă de muncă. Iar su­mele cheltuite pentru indemniza­rea lor sunt cu mult mai mari decât la noi. Şi totuşi, chiar în aceste condiţii, gu­vernele europene nu s-au gândit o cli­p­ă să-şi plaseze cetăţenii bolnavi în arest la domiciliu. Reforma siste­mu­lui de in­demnizare a concediilor me­dicale cu­prinde, în statele cu gu­verne sănătoase la minte, şi măsuri de control al asiguraţilor, dar şi mă­suri concrete de finan­ţa­re a procedurilor de recuperare a for­ţei de mun­că sau mă­suri de adaptare a locurilor de muncă la capacitatea redu­să de muncă a persoanelor aflate în pe­ri­oada de re­cu­perare. În acest sens, şi-au modificat legislaţia guvernele din Norvegia, Polonia, Olanda, Fin­lan­da, Suedia.
Românilor, dacă sunt bolnavi, li se re­cu­nosc doar drepturi şi libertăţi de categoria a doua. Dar şi pensionarii, copiii, săracii, salariaţii tot cetăţeni de categoria a doua sunt. O fi guver­na­­rea atin­să de demenţă politică? De demenţă nor­mativă? De geniul mi­­liţianului de altădată?