
A supravieţuit cabinetul Boc. Moţiunea de cenzură n-a reuşit să facă joncţiunea între nemulţumirile din stradă şi determinarea opoziţiei. PSD şi PNL au fost foarte disciplinate, nicio dezertare. Însă n-au reuşit să valorifice prea tare dorinţa unora din arcul guvernamental de a sancţiona propriul guvern. Cred însă că n-au dorit, aşa cum scriam acum două săptămâni. Trebuie să fii uşor inconştient să te oferi să-l salvezi acum pe Traian Băsescu. De un an şi jumătate, preşedintele domină tot şi dictează. De la soluţii pentru criză la nume de oameni pentru cele mai importante posturi. Este, aşa cum a promis, un jucător. Rolul constituţional de arbitru nu i s-a potrivit niciodată. Şi el, sincer, nu l-a încercat nicio clipă. Măcar din punctul ăsta de vedere, omul se arată pe faţă părtinitor şi lipsit de orice dorinţă de echilibru. E cu PDL, pentru PDL şi gata. Cui nu-i convine, să se lupte cu el. Acum însă pare că se duce uşor spre fundul toboganului.
Insistenţa de a menţine un guvern atât de nepopular, care aplică măsuri atât de cinice impuse de la Cotroceni, n-are cum să rămână fără urmări. Deşi joi, 24 iunie, urmează dezbaterea şi decizia Curţii Constituţionale, nu-mi fac speranţe deşarte. Tocmai ce a fost ales preşedinte un fost parlamentar FSN, apoi PD. Augustin Zegrean are suficiente argumente ca (după ce s-a pupat cu Roberta Alma Anastase în direct la televizor) să impună orice soluţie vrea protectorul său suprem. Adică să respingă atât contestaţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, cât şi pe cea a PSD.
Porcăria cea mai mare este că după tăierea abuzivă a unor venituri pentru persoanele active şi la pensie urmează un nou val de tsunami. Peste 100.000 de concedieri, eliminarea subvenţiei la încălzire, explozia preţurilor la medicamente cu până la 750%!
Exterminarea se va produce rapid, nu lent. Ideile sinistre ale lui Boc provin din obsesiile mai vechi ale lui Băsescu. Azi se pun în aplicare, invocându-se criza. E un pretext perfect pentru cei care-şi transformă viziunile inumane în hotărâri politice.
Ar fi trebuit să înceapă economiile cu instituţiile publice. Cu limuzinele de lux din bani publici ale domnilor Băsescu, Boc, Videanu, Berceanu. Vedeţi cât costă vehiculele folosite de aceşti domni. Şi întreţinerea lor. Aveţi astfel prilejul să verificaţi cât de mult cred ei în ideea de sacrificiu.
N-a picat Boc, rămâne guvernul să aplice programul de conducere a pensionarilor pe ultimul drum şi a bugetarilor din sănătate şi educaţie pe uliţa spre balamuc. Vor fi drame serioase în România. Dar şi regrete amarnice. Când vor fi loviţi la iarnă de măciuca sărăciei crunte şi a lipsei de medicamente, mulţi dintre comozii de azi vor regreta amarnic faptul că n-au ieşit în stradă astă-vară, când era cald. Un protest adevărat, masiv, determinant pentru oprirea unor abuzuri nu poate fi văzut în România. Ne-am convins din plin încă o dată.
Trist este că rămâne pe poziţii Incompetenţa Sa Emil Boc. Şi la toamnă o luăm de la capăt. Iar nemulţumiri, din nou măsuri proaste, greve mai mici sau mai mari. Altă moţiune, altă încercare de răsturnare. Şi tot aşa până la victoria finală. Asupra celor care mai mişcă în front. Orice speranţă este inutilă şi nerealistă. Obişnuiţi-vă cu răul, va mai guverna ani buni.