România şi ţările din regiunea Europei Centrale şi de Est rămân interesante, în ciuda crizei, pentru marile grupuri bancare europene care şi-au extins afacerile aici în ultimii ani. Principalul motiv: instituţiile de credit se aşteaptă să obţină în continuare câştiguri mai mari decât în ţările dezvoltate, dat fiind gradul redus de bancarizare a populaţiei şi firmelor.
Dacă în urmă cu un an, după izbucnirea crizei şi în Româ­nia, se punea problema dis­ponibilităţii băncilor de a-şi menţine nivelul lichidităţilor pentru asigurarea resurselor financiare necesare firmelor şi populaţiei, în ultima pe­rioadă situaţia s-a inversat. În urma măsurilor luate de băncile centrale, pe piaţa financiară există un exces de lichiditate de care pot profita în primul rând instituţiile puternice, întrucât în cazul celor percepute a fi mai riscante accesul la resurse ră­mâ­ne dificil. Ceea ce afectează funcţio­na­rea eficientă a pieţei împrumutu­rilor interbancare, după cum au re­cu­noscut recent reprezentanţii Băn­cii Centrale Europene. Fenomen re­flectat într-o mică măsură şi la Bu­cu­reşti, unde se observă o intensificare a volumului de depozite plasate la BNR şi, în acelaşi timp, o creştere a creditelor destinate reglării nivelului de lichiditate al băncilor.
Însă cea mai mare problemă a băn­cilor rămâne nivelul redus de cereri de finanţare, atât din partea populaţiei, cât şi a companiilor. Ast­fel că speranţele se îndreaptă tot că­tre marile proiecte promise de stat sau de autorităţile locale, în tandem cu fondurile europene. Doar că aici birocraţia şi corupţia afectează des­tul de mult eficienţa şi viteza absor­b­ţiei resurselor. Deocamdată, statul este presat de reducerea cheltuielilor şi de finanţarea plăţilor curente, a sa­lariilor şi pensiilor, prin emiterea de titluri de stat, o afacere devenită tot mai puţin profitabilă din cauza scă­derii dobânzilor, creşterii riscurilor şi atingerii limitelor de expunere pe datoria suverană. Astfel că băncile vor fi nevoite, vrând-nevrând, să se în­toarcă spre sectorul privat. „Sper ca într-o zi să putem trece rapid de la cumpărarea de titluri de stat la acordarea de credite firmelor şi popu­laţiei, pentru că acesta este rolul principal al unei bănci”, spune Fe­derico Ghizzoni, şeful operaţiunilor grupului UniCredit în Europa Cen­trală şi de Est.

Încă există loc de creditare, dar nu pentru consum
Dar, chiar dacă ar vrea, băncile nu au cui să acorde împrumuturi, lumea fiind afectată şi speriată de criză. Motiv pentru care, consideră reprezentantul UniCredit, este de datoria bancherilor să adopte o atitudine de responsabilitate socială şi să aibă curajul să impulsioneze procesul de creditare. Cu atât mai mult cu cât ponderea creditelor contractate de companiile româneşti, raportată la nivelul PIB-ului, este cu peste ju­mă­tate mai mică decât cea a fir­melor din statele zonei euro. În ca­zul cre­ditelor ipotecare, volumul aces­tora este de şase ori mai redus decât al europenilor din ţările dezvoltate. Problema noastră, relevă acum şi sta­tisticile, a fost aplicarea unui mo­del economic bazat pe consum exa­gerat, stimulat şi de împrumuturi. Astfel, nivelul creditelor de consum raportat la PIB a fost în România şi în alte ţări din regiune de peste două ori mai ridicat decât în zona euro. Totuşi, potenţialul a­l­tor tipuri de fi­nanţări rămâne ridicat, odată cu re­venirea economiei, iar bancherii se ba­zează pe acest lu­cru pentru a-şi menţine sau chiar a-şi dezvolta af­a­ce­rile. „În ciuda crizei, regiunea e foarte interesantă pen­tru noi, ceea ce ne oferă siguran­ţa de a face planuri de viitor”, pre­cizează Ghizzoni. UniCredit Ţiriac îşi menţine strategia de a-şi fortifica poziţia în Ro­mâ­nia odată ce situaţia economică se îm­bunătăţeşte, prin majorarea n­u-mă­rului de unităţi şi a cotei de piaţă.