
De ani buni s-a împământenit moda de a strecura în politică, pe liste sau uninominal, vedete din şoubizul autohton. Ion Dolănescu, Irina Loghin, Florin Călinescu sau Teo Trandafir, pentru a-i enumera pe cei mai vizibili, şi-au încercat norocul în faţa alegătorilor. Unii au reuşit, alţii au eşuat lamentabil. Dacă Irina Loghin şi Dolănescu au reuşit, strecuraţi pe listele unui partid care încă mai trecea pragul electoral, să-şi asigure un locşor călduţ în parlament, Florin Călinescu n-a putut să aducă PNL un mandat suplimentar, obţinând un lamentabil loc 3 în preferinţele electorilor din Colegiul 4 Argeş. Expunerea televizată îndelungată, aerul de om care spune mereu ceea ce are în ditamai guşa, banii strânşi din media sau cei obţinuţi din contracte cu Ministerul Apărării n-au fost argumente suficiente pentru a smulge fotoliul de senator de la Nicolae Văcăroiu. Ca un bun liberal, fidel doctrinei şi principiilor pentru ale căror culori a candidat, Călinescu n-a avut nevoie de multă vreme pentru a-şi arăta disponibilitatea de a candida pentru alt partid sau pentru a obţine funcţii publice la propunerea aceluiaşi partid, aflat la guvernare şi duşman de moarte al PNL. Numai că disponibilitatea lui nu s-a întâlnit cu disponibilitatea PDL, şi, deşi ofertă era destulă, cererea se mai lasă aşteptată şi în ziua de azi. Locul lui Călinescu în inimile strategilor PDL a fost luat de Teodora Trandafir, propulsată candidat la parţialele din Colegiul 19 Bucureşti. Intrată într-un mare con de umbră, atât ca imagine, cât şi financiară, marea doamnă a manelismului televizat a câştigat fluierând alegerile, aducând PDL-ului un mandat
suplimentar în Camera Deputaţilor.
Nu pentru multă vreme, căci dragostea de partid a fost înfrântă de dragostea de sine, iar la prima ocazie în care şi-ar fi putut manifesta recunoştinţa faţă de cei care i-au sponsorizat campania a fost şi ultima, Teo a reacţionat faţă de PDL aşa cum a reacţionat şi faţă de Adrian Sârbu, Romantica sau Prima TV.
Când s-a simţit insuficient gâdilată în coarne, când a văzut că din politică nu se face avere la doar câteva luni de la intrarea în partid, fosta vedetă reşapată în politician populist a ales concurenţa. Era dreptul ei, este foarte adevărat, cum, de asemenea, avea toate motivele să-şi îmbrace acest acces de conştiinţă în ce haine dorea domnia sa. Îngrijorători nu sunt aceşti proaspeţi politicieni de mucava care habar n-au de doctrine, strategii economice şi aşa mai departe. Îngrijorători sunt marii strategi ai neamului, creditaţi cu inteligenţă superioară şi viziune pe termen lung. Căci dacă speranţa în înnoirea clasei politice stă în oameni precum Cristian Preda, cel care a propulsat-o pe Teo în Parlament, e clar că ne merităm soarta, încrezându-ne în politicieni incapabili să aleagă măcar un program de televiziune decent.