Se pot corecta economiile europene singure sau au nevoie de ajutorul guvernelor? La o astfel de întrebare răspunsul este evident ideologic: unii, mai la dreapta, vor afirma că pieţele se pot corecta cu de la sine putere, ceilalţi, că fără interven­ţia statului totul e pierdut. În practică însă, majoritatea state­lor europene au apelat la cea de-a doua variantă, rugându-se totodată ca teoria economică clasică să funcţioneze şi ea şi ca sectorul privat să le dea o mână de ajutor.

Spre deosebire de pe­rioada precedentă, în ultimele două secole, ponderea şi rolul statului în economie au crescut considerabil. Asta face corectarea auto­mată a sectorului privat să fie insuficientă pentru ieşirea din criză. În secolul XIX, de e­xem­plu, când ponderea veniturilor publice în PIB era de 10%, reaşezarea sectorului privat ducea, cu costurile de rigoa­re, la ieşirea din criză. În seco­lul XX, începutul secolului XXI, când ponderea sectorului pu­blic a sărit la peste 40%, peste 50% chiar în anumite  state eu­ro­pe­ne, pieţele (sectorului privat) degeaba se autocorectează dacă sectorul de stat rămâne imobil. În plus, reglementarea excesi­vă a forţei de muncă, a standardelor de calitate a pro­du­­­selor, protecţia con­su­mato­ri­lor etc. fac aproape imposibilă re­struc­tu­rarea sectorului pu­blic şi îngreunează corectarea sectorului privat. Rigiditatea sala­ri­i­lor nu este un element in­trin­sec al economiei, cum afirma Keynes, ci este efectul in­tervenţionismului statului pe pia­ţa forţei de muncă. Drept ur­ma­re, după doi ani în care au sperat că stimulentele mo­ne­­tare şi cele fiscale (temporare, şi nu definitive din pă­ca­te) vor ajuta sectorul privat să scoată economiile europene din criză, statele au decis să ac­ţi­­o­neze a­su­pra elementului care întâr­zie revenirea econo­mică: rigiditatea veniturilor. Majoritatea fie au îngheţat, fie au redus sa­lariile din sectorul public, iar altele au decis şi îngheţarea pen­siilor. Speranţa acestora este că prin reducerea deficitului bugetar realizat vor detensiona piaţa creditării. So­luţia este însă una obtuză: piaţa mun­cii este rigidă din ca­u­za reglementărilor excesive. Nu salariile bugetarilor şi pensiile persoanelor vârstnice sunt pro­blema, ci numărul primilor şi modul de administrare a contribuţiilor celorlalţi. Agen­ţi­ile şi instituţiile publice care se ocu­pă de supra­ve­gherea, monito­ri­zarea şi reglementarea dife­ri­telor pieţe, de la cea bursieră la cea alimentară, reprezintă un cost extrem de mare pentru sec­torul privat. De asemenea, nu atât nivelul impozitării, ci complexitatea sistemului fiscal îi pune pe fugă pe investitorii străini. De altfel, recent, investitorii germani au declarat că Ro­mâ­nia este cea mai nepriete­noasă ţară din Europa, principalul motiv invocat fiind complexitatea sistemului fiscal.

Reducerea cheltuielilor prin dereglementare
Pentru a ieşi din actuala criză economică, sta­te­le euro­pe­ne recunosc faptul că au de realizat două obiective, care însă, în opinia lor, sunt anta­go­niste: reducerea deficitului bu­g­etar şi sti­mula­rea econo­miei private. În ceea ce priveşte pri­mul obiectiv, se pare că au a­juns la un acord - soluţia este reducerea cheltuielilor publice, în special a celor cu salariile. În ceea ce priveşte al doilea o­biec­tiv, au o problemă, şi asta nu­mai pentru că statele consideră că economia privată poate fi „a­ju­tată” doar financiar, fie prin sub­ven­ţii, fie prin re­duceri tem­porare de taxe. Nu­mai că economia privată poate fi ajutată în pri­mul rând prin dereglemen­tare. Renunţarea la legislaţia care impune fiecărei activităţi economice principiile după ca­re aceasta se poate des­făşura, eliminarea licenţie­rii de către stat a operatorilor economici, a standar­de­lor de calitate etc. ar avea ca principal efect facili­zarea ac­ce­sului liber pe piaţă (o piaţă extrem de oligopolizată în Europa şi mai ales în Româ­nia) şi o creştere a concurenţei ce va duce la cre­area de noi locuri de muncă în sectorul privat. În al doilea rând, ar rezolva şi prima problemă a guvernelor, redu­cerea cheltuielilor. România ar scăpa, de exemplu, de cei 427 de „graşi” din spina­rea guvernului Boc, după cum numeşte „Jur­­nalul Naţional” agenţiile şi com­paniile statului aflate în sub­ordinea Guver­nului. Şi ar scăpa nu doar de in­stituţii, ci şi de sutele de mii de angajaţi ai acestora. Iar sectorul privat ar e­cono­misi timpul, nervii şi banii pe care îi alocă în­de­­plinirii con­diţiilor de licen­ţiere, plăţii ta­xe­lor parafiscale şi şpă­gilor afe­ren­te acestor inter­ven­ţii ale statului.
Din păcate însă pentru vi­itorul UE, dar şi al monedei eu­ro, al României, dar şi al leului, gu­vernele au optat pentru o va­riantă de reducere a deficitului bugetar lipsită de perspectivă: micşo­ra­rea veniturilor popu­laţiei dependente de stat, dubla­tă de majorarea unor taxe.

Eurotratamente anti-criză
Grecia
Guvernul grec şi-a luat angajamentul să facă reduceri drastice de cheltuieli, în schimbul pachetului de salvare de 110 miliarde de euro acordat de UE şi FMI, iar autorităţile intenţionează să-şi reducă deficitul bugetar de la 13,6% din PIB la sub 3% până în 2014.
Planul de reducere a cheltuielilor cu 30 de miliarde de euro pe o perioadă de trei ani prevede anularea bonu­surilor pentru bugetari, îngheţarea salariilor din sectorul public şi a pensiilor pe o perioadă de cel puţin trei ani, iar vârsta de pensionare pentru femei a fost ridicată de la 60 la 65 de ani, fiind egală cu pragul de pensionare al bărbaţilor. Totodată TVA-ul va creşte de la 19 la 23%, iar taxele pe alcool, tutun şi combustibil vor fi majorate cu 10%.

Spania
Planul de austeritate al guvernului spaniol vizează re­du­cerea cheltuielilor cu 15 miliarde de euro şi a deficitului bugetar la 9,3% din PIB în 2010, de la 11,2% în 2009. Autorităţile de la Madrid vizează astfel redu­cerea ponderii datoriilor în PIB la 72,1% în 2013, comparativ cu ţinta anterioară de 74,1%.
Măsurile includ reducerea salariilor funcţionarilor cu 5% în 2010 şi îngheţarea lor în 2011, precum şi înghe­ţarea pensiilor anul viitor. Modul de calcul al punctului de pensie se va schimba, iar condiţiile de pensionare anticipată, înainte de 65 de ani, vor fi înăsprite. De ase­menea, Spania va reduce cu 600 de milioane de euro donaţiile pentru proiectele de dezvoltare în ţările din lumea a treia.

Portugalia
Guvernul condus de Jose Socrates s-a angajat să re­ducă deficitul bugetar de la 9,4% în 2009 la 4,6% în 2011. Astfel, Portugalia a anunţat că va face noi redu­ceri ale cheltuielilor şi va majora impozitele pentru a li­mita deficitul bugetar cu 1% în 2010 şi cu 2% în 2011. Măsurile ar trebui să reducă ponderea datoriilor la 86,7% din PIB în 2013, comparativ cu ţinta iniţială de 89,9% din PIB.
Măsurile prevăd reducerea salariilor înalţilor oficiali cu 5%, creşterea cu 1% a TVA şi impozite mai mari pentru companiile care câştigă mai mult de două milioane de euro. A mai fost introdus şi un impozit suplimentar de 2,5% pe profiturile companiilor mari şi ale băncilor.

Italia
Guvernul italian a aprobat un pachet de măsuri de re­ducere a deficitului bugetar în valoare de 24 de miliar-de de euro. Scopul programului este reducerea gra­duală a deficitului bugetar de la 5,3% din PIB în 2009 la 2,7% în 2012.
Proiectul de buget pentru 2011-2013 este construit pe o rată de înlocuire de doar 20% a celor care părăsesc sectorul public în această perioadă, iar cheltuielile cu­rente ale ministerelor se reduc cu 10% anual. Tot cu 10% se reduc salariile de peste 75.000 de euro pe an ale angajaţilor din sectorul pu­blic, măsură care va fi valabilă trei ani.

Ungaria
În noul program economic, guvernul Ungariei prevede o reducere semnificativă a fiscalităţii şi a cheltuielilor publice, astfel încât deficitul bugetar să nu depă­şeas­că ţinta de 3,8% înscrisă în acordul cu FMI încheiat în toamna anului 2008. Cea mai importantă măsură este introducerea unei cote unice de impozitare de 16%.
Salariile din sectorul public vor fi reduse cu 15% şi o serie de beneficii ale angajaţilor publici (maşină, telefon) vor fi eliminate. Totodată, creditele imobiliare în al­te valute decât moneda locală vor fi interzise, iar băncile vor fi taxate suplimentar, măsură care va fi a­plicată pe parcursul a cel puţin trei ani. Guvernul a mai decis şi că impozitele aplicate IMM-urilor vor coborî de la 19 la 10%.

Ţările Baltice
În Lituania salariile din sectorul public au fost reduse cu 20%, iar în unele cazuri cu până la 30%. Totodată, guvernul a concediat circa 20% din personalul bugetar şi a redus pensiile cu 11%. Şi taxele au crescut, astfel că impozitul pe profit a crescut de la 15 la 20%, iar TVA s-a majorat de la 18 la 21%.
Letonia a disponibilizat 14.200 de bugetari, echivalentul a 20% din numărul total, şi a redus salariile din sectorul public în medie cu 28%. Totodată, impozitul pe venit a fost majorat de la 16 la 23%, iar TVA a crescut de la 18 la 21%.

Irlanda şi Marea Britanie
Guvernul irlandez a ajuns deja la al treilea pachet de aus­teritate într-un an şi jumătate. Salariile se vor re­duce cu cel puţin 5%, odată cu ajutoarele sociale, in­clusiv alocaţiile pentru copii. În plus, Dublinul a introdus o taxă specială, privind noxele de carbon, de 15 euro la tona de dioxid de carbon.
Marea Britanie va lua măsuri de limitare a cheltuielilor publice în vederea reducerii deficitului bugetar record, dar premierul David Cameron nu exclude nici majorarea TVA. Deficitul bugetar al Marii Britanii este prin­tre cele mai ridicate din Europa, depăşind 11% din PIB. Cameron pregăteşte opinia publică pentru măsurile de austeritate din bugetul care va fi prezentat pe 22 iunie, afirmând că măsurile vor fi dureroase pentru mulţi.

Germania
Cabinetul german a acceptat să reducă bugetul cu cir­ca 80 de miliarde de euro până în 2014, pentru a da un exemplu statelor din zona euro afectate de da­torii. Guvernul intenţionează să reducă ajutoarele pentru pă­rinţi, să introducă o taxă „de mediu“ pentru tran­s­portul aerian şi să restructureze forţele armate, nu­mărul militarilor urmând să fie redus la 40.000 de persoane. În sectorul public vor fi desfiinţate circa 15.000 de posturi până în 2014, iar unii bugetari vor pier­de al treisprezecelea salariu. În plus, concernele care furnizează energie nucleară vor fi taxate suplimentar, iar firmele cu un consum mare de energie nu vor mai beneficia de facilităţi fiscale. De asemenea, va fi introdusă o taxă pe tranzacţiile financiare.