Organizarea unui Campionat Mondial nu este un lucru oportun pe timp de criză. Cu atât mai mult cu cât majoritatea veniturilor provenite din vânzarea drepturilor media, cele de sponsorizare şi din vânzarea biletelor vor intra nu în buzunarele sud-africanilor, ci în ale Federaţiei Internaţionale de Fotbal (FIFA).

Pe lângă legile economiei clasice, în ultimul timp o ana­liză statistică a dezvăluit o nouă lege de fier a activităţii economice: organizatorii de evenimente sportive supraestimează întotdeauna beneficiile economice ale u­nui astfel de eveniment şi îi subestimează costurile.
Cu toate acestea, statele se înghesuie în continuare să organizeze astfel de evenimente. Nu mai puţin de 10 ţări se luptă, de exemplu, pentru organizarea Campionatelor Mondiale din 2018 şi 2022. Şi, ca orice participant la o licitaţie, ele sunt înarmate cu biblio­teci de rapoarte şi proiecţii redactate de consultanţi manageriali, care „de­mon­strează” că respectivele compe­ti­ţii pot fi organizate la costuri rezonabile, în timp ce beneficiile economice ar urma să depăşească orice aşteptare. Istoria însă este neiertătoare: în pofida unor lucrări publice de infrastructură gi­gantice efectuate de Japonia pentru or­ganizarea Campionatului Mondial din 2002, care ar fi trebuit să ofere un stimul decisiv producţiei economice şi angajării, economia japoneză a rămas în derivă. Organizarea Jocurilor Olim­pice de la Sydney urma să ducă la o explozie a turismului în zonă.

Din pă­cate însă, numărul de turişti a ră­mas constant. La rândul lor, Jocurile Olim­pice de la Atena din 2006 ar fi trebuit să coste 1,5 miliarde de euro. Reali­ta­tea a demonstrat că au costat de 10 ori mai mult. Problemele ignorate de consultanţi ţin de cheltuielile ulterioare de întreţinere a infrastructurii: stadi­oane mult peste capacităţile optime şi facilităţi luxoase care vor înghiţi bani după terminarea turneului. În Por­tu­galia, de exemplu, costurile mari de întreţinere ale celor 10 stadioane construite pentru Campionatul European din 2004 l-au determinat pe fostul ministru al economiei, Augusto Ma­teus, să declare că singurul lucru re­zo­na­bil care ar putea fi făcut este dărâ­marea lor şi construirea unor stadioa­ne adaptate audienţei echipelor de club din prima ligă portugheză.

Africa de Sud nu face excepţie. În 2004, când FIFA a acordat organizarea Campionatului Mondial din 2010 sta­tului african, consultanţii acestui stat, firma Grant Thornton, au estimat costurile stadioanelor şi infrastructurii la 300 de milioane de dolari (de zece ori mai mici decât cele efective), iar bene­ficiile ar fi condus la o creştere a PIB-ului cu 2,9 miliarde de dolari. Dar 300 de milioane a costat numai reconstrui­rea stadionului Soccer City, care va găzdui meciul de debut şi finala turneului.
Iar Bloomberg susţine că, în realitate, costurile organizării competiţiei au fost mai ridicate decât cifrele oficiale oferite de guvernul sud-african. Agenţia de presă le estimează la 5,5 miliarde de dolari. Ţelul autorităţilor sud-africane este unul extrem de am­bi­ţios: atragerea de investiţii străine în valoare de 15 miliarde de dolari în următorii 3 ani. Paradoxal, acest lucru s-ar putea întâmpla, dar nu ca urmare a organizării turneului final, ci a re­aşe­zării pieţelor financiare interna­ţio­nale, care ar putea prefera să investeas­că în statele emergente africane, care deţin 40% din resursele minerale de bază ale globului, 10% din resursele de apă şi 15% din terenul agricol. De asemenea, continentul african este pe cale să devină un jucător important pe piaţa producătorilor de petrol. Preţul în creştere al aurului a dus, începând cu anul 2000, la o impulsionare considerabilă a PIB-ului continental.

Cåştigătoarea turneului: FIFA
Dacă unii suportă costurile, alţii culeg roadele. În cazul Campionatului Mondial, FIFA. Forul internaţional se aşteaptă la un profit de un miliard de dolari. Turneul va genera venituri comerciale în valoare de 3,3 miliarde de euro, în scădere, ca urmare a crizei financiare şi a criminalităţii din Africa de Sud, cu 50% faţă de turneul din 2006. FIFA va cheltui 1,2 miliarde de euro, din care 700 de milioane în Africa de Sud. Alt miliard este alocat unor programe de dezvoltare şi asistenţei financiare a federaţiilor naţiona­le. Un alt câştigător este Adidas, care asigură echipamentul a 12 din cele 32 de echi­pe participante şi produce şi controversatele mingii cu care se va juca la turneul final. Se estimează că Adidas va obţine o creştere considerabilă a cifrei de afaceri, care s-a ridicat în 2009 la 10,4 miliarde de euro. Nike, şi filiala sa Umbro, care sponsorizează naţionala Angliei, vor beneficia la rândul lor de pe urma Campionatului Mondial.

PwC pariază pe Brazilia
Banii n-aduc fericirea, dar nici succesul la Campionatul Mondial. Aceas­ta este concluzia unui studiu al Price­waterhouseCoopers, care ana­lizează performanţele la turneele finale în funcţie de PIB şi populaţie. Potrivit cal­­culelor econonometrice ale ex­per­ţi­lor PwC, turneul va fi câş­tigat de Bra­zi­lia. Raportul PwC „Ce ne poate în­văţa econometria despre perfor­man­ţa la Cupa Mondială?” arată că nu există o legătură semnificativă între nivelul PIB pe cap de locuitor şi succesul la turneele finale. Statele cu venituri re­lativ reduse din America Latină s-au ri­dicat deseori la nivelul sau chiar au depăşit rivalele mai bo­gate din Eu­ro­pa, îndeosebi atunci când au beneficiat şi de avantajul tere­nului propriu. În schimb, dimensiunea populaţiei are un anumit impact asupra performan­ţei la Cupa Mondia­lă, însă nu este rele­vant din punct de vedere statistic. Ar­gen­tina, spre exemplu, a fost uneori la nivelul Braziliei, deşi are numai o cin­cime din popu­laţia acesteia din ur­mă. „Analiza noastră arată că nive­lu­rile scăzute ale produsului intern brut pe cap de locuitor nu sunt un obstacol pentru succesul la Cupa Mondială şi nici dimensiunea populaţiei nu este un factor critic - David îl poate adesea în­vinge pe Go­liath pe terenul de fotbal. Acele ţări cu o tradiţie fotbalistică adânc înră­dă­ci­na­tă pot depăşi marile forţe eco­nomi­ce ale lumii când vine vorba de fotbal”, a declarat John Hacks­worth, li­de­rul Departamentului de macro­eco­­no­mie din cadrul Price­wat­er­house­­Coopers LLP. 
Statele Unite au performanţe fotbalistice cu mult mai slabe decât cele economice, dar şi raportate la ponderea lor demografică, în comparaţie cu Brazilia. China şi India, două state având fiecare peste un miliard de locuitori şi aflate într-o rapidă expansiune economică, sunt exemple chiar şi mai ilustrative ale faptului că di­men­siunea populaţiei şi capacitatea economică nu au un impact semnifi­cativ asupra performanţelor la Cam­pio­na­tul Mondial.

Economia mondială, la picioarele Regelui Fotbal
Campionatul Mondial reduce productivitatea muncii, dar creşte şi consumul.
Analiştii anticipează, în perioada Campionatului Mondial, o scădere a productivităţii, dublată de o creştere a consumului, în special al băuturilor alcoolice şi produselor tip fast-food.
Angajatorii britanici, de exemplu, se tem, potrivit unui studiu al Chartered Ma­na­gement Institute, că turneul final va costa economia un miliard de lire sterline în ore de lucru pierdute. Mai mult de jumătate din cei 700 de manageri consultaţi cred că angajaţii lor vor fi mai pu­ţin productivi ca urmare a transmisiilor live ale meciurilor de fotbal. Doi din cinci manageri cred că angajaţii, mai ales cei care nu au puncte de lucru fixe, îşi vor lua cu de la sine putere timp liber pentru a urmări meciurile de fotbal. Potrivit directorului exectiv al CMI, Ruth Spellman, totuşi, „Campionatul Mondial n-ar trebui să afecteze performanţa economică a companiilor. Dimpotrivă, oferă oportuni­tăţi fantastice pentru a rezolva probleme specifice crizei, precum mo­ra­lul scăzut, insecuritatea locului de mun­că sau chiar absenţa unui loc de muncă”. Paradoxal, pentru a nu se confrunta cu efecte negative incontrolabile, CMI încurajează companiile să ofere angajaţilor oportunităţi de vizionare a me­ciurilor la locul de muncă. Potrivit pro­fesorului David Sims, de la Univer­sitatea londo­neză de Busi­ness, „angajatorii care permit angajaţilor să vizioneze me­ciurile la locul de muncă vor fi recompensaţi de aceştia printr-o ac­tivitate mai intensă şi mai productivă în celelalte şase ore de program”.
În calitate de consumatori, fanii fotbalului şi-au anunţat intenţia de a-şi ma­jora cheltuielile alocate băuturilor alcoolice, mâncării, cumpărării ziarelor şi pa­riurilor, arată un studiu efectuat de compania Mintel. Drept urmare, în Marea Bri­tanie, unele magazine au decis să mic­şo­reze preţurile televizoarelor pentru a-i încuraja pe fani să cheltuiască. Potrivit studiului, 23% din fani intenţionează să parieze pe jocuri şi 31% să consume alcool în timpul meciurilor. Turneul final va de­clanşa şi o bătălie de reducere a pre­ţu­rilor în rândul supermarketurilor.

În Africa de Sud se aşteaptă ca, în me­die, un fan să consume 51 de litri de bere pe timpul turneului. De pe urma con­su­mului în creştere va beneficia SAB­Miller, principalul producător sud-african, care controlează 90% din piaţă. Unul dintre sponsorii turneului, Coca-Cola, se bate cu propriul record. În timpul turneului din 2006, din Germania, a înregistrat o creş­tere a volumelor vândute de 15% în ţara-gazdă a turneului. Electronic Arts, care a produs jocul electronic oficial al turneului, este un alt potenţial câştigător al Cam­pionatului Mondial.
Alţi beneficiari ai competiţiei sunt asiguratorii. Primele de asigurare la tur­neul final ating, potrivit Lloyd’s, 9 miliar­de de dolari. FIFA, federaţiile naţio­nale, trusturile media au încheiat deja poliţe de asigurare. Numai stadioanele şi infrastructura de antrenament au fost asigurate pentru 5 miliarde de dolari.

S&P creşte ratingul Ghanei
Standard & Poor’s a profitat de ocazie pentru a-şi exprima prefe­rin­ţa cu privire la câştigătoarea Cam­pio­­na­tului Mondial... al burselor. Com­pa­rând evoluţia indicilor bursieri ai statelor participante la tur­neul final, S&P a decis că echipa Ghanei va câş­tiga mult râvnitul trofeu. Agenţia de rating a folosit datele relevate de in­di­cele S&P Global BMI Index al pie­ţelor de capital în pe­ri­oada ianua­rie-mai. Po­trivit aces­tora, Ghana va câştiga grupa sa, cu o performanţă a bursei de 50,73%, trimi­ţând Germa­nia acasă (cu o scădere a indicelui de 22,45%). În şaisprezecimi zdrobeşte Anglia (-19,37%), trece în sferturile de finală de SUA (-4,30%), elimină în se­mi­fi­nale Nigeria (19,97%) şi învinge în finală, la scor, Japonia (-3,36%).

Clasamentul S&P este total opus celui stabilit de pariori. Favorita a­ces­tora, Spania, cu o scădere de 37,49%, se clasează pe ultimul loc în grupa H, părăsind competiţia din faza grupelor. Forţele tradiţionale sud-americane ale turneului, Bra­zi-lia (-23,38) şi Argentina (-6,93), au re­zultate mai bune, pără­sind compe­ti­ţia în şaisprezecimi, în faţa na­ţio­na­lei statului Chile (-5,48%), res­pec­tiv în sferturi, în faţa Nigeriei (19,97%). Portugalia, Germania, Fran­ţa şi Grecia părăsesc compe­ti­ţia din faza grupelor. Deţinătoarea titlului mon­dial, Italia (-33,07%), ar trece de gru­pe, dar s-ar vedea ne­voi­tă să se în­cli­ne în şaisprezecimi în fa­ţa Japoniei (-3,36%). Dacă S&P acordă ratingurile cu aceeaşi acurateţe cu care stabileşte clasamentul final al Cam­pio­natului Mondial, ac­tuala criză devine mult mai uşor de explicat.