Alianţa DA, formată din PD (actualul PDL) şi PNL, a venit la putere în 2004, după ce a acuzat guvernul Năstase, în campania electorală, că, în loc să dea bani în plus pensionarilor, a dirijat resursele bugetare spre clientela sa politică. Însă ceea ce ar fi trebuit să dezvăluie şi să aibă în vedere noua putere, în privinţa reformării, la preluarea mandatului, era starea catastrofală reală în care regimurile anterioare FSN, PDSR şi CDR lăsaseră sistemul public de pensii al României. În loc de asta, noii guvernanţi au preferat, atunci, ca şi acum, să îi înşele pe actualii şi viitorii pensionari cu ideea că pensiile vor fi mărite prin combaterea „corupţiei” şi a „economiei subterane”. Când, de fapt, crudul adevăr, perfect transparent şi exprimat ştiinţific încă din 2004, era că structura sistemului public de pensii încalcă pur şi simplu legile elementare ale logicii şi aritmeticii. În concluzie, criza mondială actuală n-a provocat, ci doar a accele­rat dezintegrarea sistemului de asigurări sociale de stat.
În ianuarie 2009, se în­fiin­ţează la Cotroceni Comi­sia Prezidenţială pentru Analiza Riscurilor Socia­le şi Demografice din România, sub conducerea profesorului uni­versitar dr. Marian Preda, de­canul Facultăţii de Socio­lo­gie din Bucureşti. În septembrie 2009, Comisia dă publici­tăţii raportul „Riscuri şi inechităţi sociale în România”, care conţine, printre altele, şi o radiografie detaliată a stării sistemului de pensii de stat din România.
Concluziile erau dure. „În România, cheltuielile cu pen­siile reprezintă o cincime din to­talul cheltuielilor publice. (...) Pe lângă cheltuielile pentru agricultori şi cele pentru pen­sii­le speciale, care nu se ba­zea­ză pe nicio contribuţie, există şi un deficit al bugetului de asi­gurări sociale de stat. În condi­ţiile în care cheltuielile cu pensiile sunt mai mari decât veniturile colectate, este evident că, pe viitor, nu se poate vorbi de o creştere semnificativă a sub­ven­ţiilor pentru pensie de la bugetul de stat. (...) Soluţii precum împrumuturile externe pentru a finanţa fondul de pensii sunt soluţii nerecomandate, care transferă povara asupra ge­neraţiilor următoare”, se afir­ma în raport.

Instituţie publică, bani europeni, efecte zero
Acum, sub spectrul tăierii cu 15% a pensiilor de stat şi a ma­jorităţii indemnizaţiilor so­cia­le, toate aceste disfuncţio­na­lităţi ale sistemului de pensii au devenit locuri comune în dis­cursul public şi sunt repe­ta­te până la saţietate de reprezentanţii puterii executive, în frun­te cu preşedintele Băsescu. Acum. Însă diagnosticul pus de Comisia Prezidenţială nu este câtuşi de puţin o noutate şi n-ar trebui să fie nici pentru guvernanţi, întrucât aceleaşi proble­me, riscuri şi soluţii au fost iden­tificate şi făcute cunoscute, în cadru public, de o instituţie de stat, încă de acum şase ani!
Lăsând la o parte faptul că in­clusiv „Săptămâna Finan­cia­ră” a tratat în mod repetat su­biectul, încă de acum trei ani, este bine de ştiut că preşedinte­le Comisiei Prezidenţiale, pro­fe­so­rul Preda, împreună cu un alt membru al acesteia, asistentul universitar Vlad Grigo­raş, şi cu doctorandul Cristina Doboş, au publicat, în 2004, studiul „Sis­temul de asigurări de pensii în România în perioada de tranziţie: probleme majore şi soluţii”. Lectura comparativă a celor două documente arată că cele spuse cu privire la pensii în 2009 de raportul Comisiei Prezidenţiale reprezintă, practic, un rezumat al aceloraşi idei prezentate pe larg în studiul din 2004, doar cu actualizări de cifre şi detalii. Ceea ce înseam­nă că, în acest interval, proble­mele n-au făcut decât să se a­gra­veze, din cauza lipsei de re­forme reale. Iar puterea nu poate invoca alibiul necunoaş­terii (în măsura în care acesta poate constitui vreodată o scu­ză pentru „factorii responsa­bili”) şi nici pe acela al crizei, întrucât defecţiunile fundamentale ale sistemului n-au fost provocate, ci doar revelate şi agravate de aceasta. 
Studiul din 2004, coordonat de preşedintele Comisiei Pre­zi­denţiale înfiinţate în 2009, face parte din seria de studii pri­vind impactul aderării Româ­niei la UE intitulată PAIS (Pre-Accession Impact Studies), ini­ţiată în 2001 şi finanţată din fon­duri PHARE. Acestea au fost realizate sub „umbrela” In­sti­tu­tului European din România (IER), structură înfiinţată în anul 2000, cu rolul de a oferi suport şi expertiză ştiinţifică factorilor de decizie în procesul de aderare la UE. Potrivit statutului său, IER este instituţie publică sub autoritatea Guver­nu­lui şi beneficiază de subven­ţii de la bugetul de stat.

Probleme majore ale sistemului public de pensii - Ce se ştia încă din 2004 şi cum nu s-a făcut nimic
- Amânarea reformei şi instabilitatea legislaţiei: „Legea 19/2000 fost votată şi implementată după o perioadă destul de lungă de la Revoluţie, nevoia unei asemenea legi fiind resimţită de la începutul anilor ’90. În plus, ea a fost imediat amendată, de nenumărate ori, fapt ce o face di­fi­cil de înţeles şi de aplicat” (studiu 2004). Între 2004 şi 2008, Legea 19/2000 a fost modifica­tă prin nu mai puţin de 26 de acte normative. Noua lege unitară de pensionare ar urma să fie aplicată, în cel mai bun caz, de la 1 ianuarie 2011.
- Scăderea numărului de contribuabili: „Numărul de salariaţi, implicit şi numărul de contribuabili la fondul de pensii, a scăzut dramatic, de la peste 8 milioane în 1990 la mai puţin de 4,5 milioane în prezent, generând o mare criză a finanţării sistemului de pensii” (studiu 2004). Între decembrie 2004 şi iulie 2008, efectivul de salariaţi din economie s-a majorat de la 4,3983 milioane la 4,8333 mi­lioa­ne, pentru a se prăbuşi apoi, până în martie 2010, la 4,3026 milioane, sub nivelul din decembrie 2004. 
- Creşterea alarmantă a numărului de pensio­nari: „De la 3,5 milioane în 1990 la 6,11 mili­oane în ianuarie 2004” (studiu 2004). Între decembrie 2004 şi aprilie 2010, numărul total de pensionari (inclusiv agricultori) a scăzut de la 6,0451 milioane la 5,52 milioane. Însă numărul de pensionari de asigurări sociale de stat s-a majorat, în intervalul respectiv, de la 4,6101 mi­lioane la 4,7696 milioane, în condiţiile în care pensionarii agricultori aproape s-au înjumătăţit, de la 1,435 milioane la doar 750.300.
- Nenumăratele pensionări anticipate aprobate de guvernele din ultimii 14 ani: „În prezent, 113.000 persoane sunt pensionate anticipat, dar numărul cumulat din ultimii 14 ani este mult mai mare. De menţionat că, după atingerea vârstei limită de pensionare, persoanele pensionate anticipat ies din această categorie de pensie” (studiu 2004). Între decembrie 2004 şi aprilie 2010, numărul de persoane pensionate anticipat s-a majorat de la 120.600 la 130.000.
- Creşterea artificială a numărului de pensionări de invaliditate: „Multe dintre ele sunt suspecte, frauduloase, dar nedepistate şi astfel neanulate din cauza deficitului de control şi de sancţiuni. În prezent, 805.000 persoane (13% din total pensionari) sunt pensionate pentru invaliditate. Surprinde ponderea foarte mare a celor cu invaliditate de gradul II (73%), mult mai mică decât a celor cu gradul III, respectiv gradul I” (studiu 2004). Între decembrie 2004 şi aprilie 2010, numărul de pensionari de invaliditate s-a majorat cu peste 10%, de la 836.500 la 920.429. 
- Neplata contribuţiei de către unii angajatori, în special din sectorul public: „Cuantumul pensiei medii a scăzut în valoare relativă şi datorită neplăţii contribuţiei de către marile întreprinderi de stat” (studiu 2004). Guvernul se pregăteşte să şteargă datoriile istorice la bugetele publice ale marilor societăţi de stat încă neprivatizate. Potrivit ultimelor informaţii oficiale, doar datoriile cumulate din CAS, fără penalităţi, a trei dintre cei mai mari datornici deţinuţi de stat (CNH Petroşani, CFR Călători şi CFR Marfă) depăşeau un miliard de lei la 31 martie 2010. Discuţia despre ştergerea acestor datorii datează din 2005, preşedintele CNPAS de la acea dată, Mihai Şeitan, declarând atunci că nu este de acord cu ştergerea datoriilor pentru pensii, întrucât bugetul ar pierde de două ori: odată prin neîncasare şi a doua oară prin necesitatea de a acoperi „gaura” de la pensii.
- Nedeclararea veniturilor reale, munca „la negru” şi gradul redus de participare la sistemul public, în condiţiile unui nivel înalt de CAS: „Majorarea CAS ar putea întâmpina rezistenţă, atât din partea celor cu venituri mici şi medii (pentru ei contribuţia fiind mult prea mare), dar şi de către cei cu venituri ridicate (care pot considera că suma pe care o plătesc este mult prea ridicată faţă de beneficiile pe care le primesc). Pe de altă parte, această măsură poate avea efecte negative asupra pieţei muncii, angajatorii preferând mai degrabă să nu mai angajeze personal decât să plătească suplimentar la stat” (studiu 2004). În 2004 şi 2005, CAS-ul total a fost de 31,5%, faţă de 34% în 2003 şi 35% în 2001. Ulterior, până în 2008, a fost redus până la 27,5%, fiind apoi majorat, de guvernul Boc, la 31,3%, în februarie 2009. Guvernul a anunţat, recent, că intenţionează să extindă baza de impunere a CAS şi la veniturile obţinute pe bază de PFA, drepturi de autor, convenţii civile şi contracte de colaborare.
- Amânarea introducerii pensiilor private obligatorii (pilonul II) şi facultative (pilonul III): „Orice amânare a introducerii pilonilor II şi III va reprezenta o greutate în plus asupra generaţiilor viitoare, ce vor avea pensii mai mici şi impozite mai ridicate. Studiile de modelare arată că reforma sistemului de pensii publice poate reprezenta o soluţie pentru echilibrarea fiscală doar pentru o perioadă de circa 10 ani. În condiţiile introducerii pensiilor private, trebuie ca valoarea contribuţiilor către acestea să crească rapid, altfel stabilitatea fondurilor va fi redusă” (studiu 2004). Fondurile de pensii facultative au fost introduse doar în 2007, iar cele obligatorii - în 2008. Anul trecut, Guvernul a blocat majorarea contribuţiei de la 2 la 2,5% din venitul brut lunar al participanţilor, amânând-o pentru 2010, iar anul acesta a anunţat că intenţionează să reducă respectiva contribuţie cu patru cincimi, de la 2,5 la 0,5%.


Să împărţim corect responsabilitatea politică
E ste limpede că toate partidele politice care au trecut pe la putere din 1990 încoace sunt responsabile de situaţia actuală a sistemului public de pensii, prin nereformarea acestuia. FSN, PDSR şi CDR au adus sistemul în starea descrisă de studiul din 2004 al profesorului Preda, iar PDL, PNL şi PSD au „desăvârşit” ope­ra, după cum reiese din raportul din 2009 al Comisiei Prezi­den­ţiale.
„Este o imbecilitate să mă­reşti atât! A fost o întrecere so­cia­listă în a promite”, declară astăzi profesorul Marian Preda, referindu-se la majo­ră­ri­le electoral-populiste succesive de pen­sii, total rupte de orice ra­ţionalitate economică. Şi care, acum, se răzbună: bugetele nu mai au bani să plătească, iar pensiile scad, toate, cu 15%.

Majorări de pensii În intervalul 2005-2009
- La finalul mandatului său, după mai puţin de trei ani de la de­semnare, ministrul PD al mun­cii, Gheorghe Barbu, afirma că, pe total, pensiile, consi­derate cumulat cele de asigu­rări sociale şi cele pentru agri­cultori, au crescut cu 35% în termeni reali, deşi era prevăzută o creştere de 30%, pe ambele sisteme, în termen de patru ani.
- Majorarea a rezultat şi din pro­­cesul de re­cal­culare a pen­siilor stabilite anterior datei de 1 ­apri­lie 2001. În ianuarie 2005, FMI a cerut Exe­cutivului să a­mâ­ne, pentru anul 2006, aloca­rea a ju­mă­tate din cheltuielile necesare pentru finali­za­rea acestui pro­ces, echivalentul a 0,6% din PIB, însă Guvernul a re­fuzat, mo­ti­vând că nu poate renunţa la un angajament asu­mat public.
- În mandatul ministrului li­be­­ral al muncii Paul Păcu­ra­ru, la 1 no­iembrie 2007, pensiile au fost majorate cu 30%, şi au crescut din nou de la 1 ianuarie 2008, când punctul de pensie a ajuns la 581 de lei.
- Deşi următoarea etapă de majorare a pen­siilor fusese programa­tă pentru 1 ianuarie 2009, acest lucru s-a întâmplat la 1 oc­tom­brie 2008, în timpul mandatului ministrului PNL Mariana Câm­peanu şi în urma presiunilor PSD, punctul de pensie fiind majorat cu 20%, pâ­nă la 697,5 lei, prin transfer de la bugetul de stat.
- Ulterior, în „epoca Boc”, în mandatul mi­nis­trului PSD al muncii, Marian Sârbu, punctul de pensie a fost majorat cu 3% în aprilie 2009, pâ­nă la 718,4 lei, şi cu încă 2% din octombrie 2009, la 732,8 lei.
- Dacă măsurile de reduce-re a cheltuielilor bu­getare pe care Gu­ver­nul îşi asumă astăzi răs­punderea în faţa senatorilor şi deputaţilor vor tre­ce de votul acestora, valoarea punctului de pensie va scădea la 622,8 lei şi va rămâne la acest nivel cel puţin până la 1 ianuarie 2011.


„PSD şi Adrian Năstase consideră pensionarii o masă de manevră. Timp de patru ani, nu au avut bani pentru pensionari, dar au existat fonduri pentru multimiliardarii din Guvern. De la începutul anului viitor, prioritatea guvernării PNL-PD va fi aceea de a emite legi pentru pensionari
Octombrie 2004 - Traian Băsescu, preşedinte PD, actual preşedinte al României"

„Până acum câteva săptămâni, nu m-am ocupat de acest subiect, al costurilor sociale, decât în momentul când, după ce am fost informat că, mergând cu cheltuielile din trimestrul I, la sfârşitul anului ajungem la un deficit de 9,1% din PIB. În ultimii 2-3 ani s-a produs o creştere explozivă a numărului pensionarilor pe caz de boală. În economia reală sunt circa 3 milioane de salariaţi, care trebuie să ia, fiecare, în spate, obligaţiile pentru ceva bugetari şi doi pensionari. Nu poate funcţiona statul în aceste condiţii"
Mai 2010 - Traian Băsescu, preşedinte al României

„Menţinerea nivelului actual al pensiilor şi al numărului de contribuabili va avea ca efect creşterea deficitului bugetului de stat pînă la 6-7% din PIB în următorii cinci ani, moment în care România ar putea intra în incapacitate de plată a pensiilor. Sistemul autohton de pensii este de tip Caritas. Pensionarea anticipată parţială şi pe caz de boală explodează, la fiecare an se dublează. Lucrul acesta aduce o atingere deosebită echilibrului financiar al sistemului"
2005 - Mihai Şeitan, preşedinte CNPAS, actual ministru al muncii

„Există riscul unui colaps al sistemului de pensii, dacă nu va fi întreprinsă o reformă. Este o discrepanţă foarte mare între contributorii la sistemul public şi beneficiari. (...) Sumele provenite din privatizare ar trebui să fie incluse într-un fond de rezervă şi utilizate pentru finanţarea unor proiecte de reformă majore, printre care şi reforma pensiilor"
2005 - Mugur Isărescu, guvernator BNR

„FMI a încercat să impună condiţii inacceptabile. Suntem siguri că nu vom depăşi în 2006 plafonul de deficit de 0,5% din PIB. Prin recomandările făcute, FMI a avut o poziţie pe care românul o exprimă cu «suflă şi în iaurt». FMI a vorbit despre posibile derapaje într-un orizont de timp pe care nu l-a putut defini"
2005 - Sebastian Vlădescu, ministrul finanţelor, atunci şi acum

„Pentru creşterea veniturilor pensionarilor, vom valorifica resurse ce nu pot fi utilizate acum din cauza corupţiei şi a economiei subterane"
Octombrie 2004 - Adriean Videanu, vicepreşedinte PD, actual ministru al economiei

„Politicienii nu ar trebui niciodată să dea ceea ce, la un moment dat, vor fi nevoiţi să ia înapoi. Populaţia trebuie să se ferească de cadourile politicienilor. De fiecare dată când vedeţi lume bucurându-se, gândiţi-vă că peste 2-5 ani cineva va plăti"
Iunie 2010 - Valentin Lazea, economist-şef al BNR

„Dacă Guvernul nu reduce salariile şi pensiile, de la 1 ianuarie riscă să nu mai fie plătite"
Iunie 2010 - Elena Udrea, ministrul turismului şi dezvoltării regionale