Agravarea crizei încurajează grupările infracţionale specializate în delicte auto să pună la punct metode de fraudare a companiilor de asigurări, din ce în ce mai inovative şi mai greu de depistat.
Un efect al crizei şi al deci­ziilor proaste luate în anii din urmă atât de companii, cât şi de clienţi, este acela că s-au înmulţit şi tentativele de fraudă ale asiguraţilor „normali”, în special ale celor care, în perioada de boom economic, şi-au cumpărat maşini scumpe în leasing. Pe de altă parte, asiguraţii cinstiţi sunt cei care au de suferit, în­mulţindu-se reclamaţiile adresate au­­to­rităţilor pentru cereri de des­păgubiri refuzate, tergiversate sau neachitate în totalitate.

Reclamaţiile în asigurări = +174%
Numărul de reclamaţii şi sesi­zări formulate de clienţii societă­ţi­lor ro­mâ­neşti de asigurare pe a­dresa Co­mi­siei de Supraveghere a Asigură­rilor (CSA) s-a majorat, în primul tri­mestru din 2010, cu peste 174%, comparativ cu perioada similară a anului anterior, de la 1.015 la 2.783, po­tri­vit informaţiilor CSA.
Cele mai importante majorări s-au înregistrat la asigurările RCA, un­de volumul de reclamaţii s-a tri­plat, de la 655 la 1.964, şi la cele Casco, al căror număr a crescut cu 122%, de la 224 la 498. „2.318 reclamaţii au vizat neplata despăgubirilor cuvenite, ca urmare a neconcordanţelor stabilite de asiguratori în dinamica accidentelor, a repa­ra­ţiilor suplimentare efectuate şi ne­constatate iniţial sau ca urmare a constatării unor avarii mai vechi. Recalcularea valorii des­pă­gu­birilor cuvenite a reprezentat obiectul a 140 de reclamaţii”, arată CSA.
Din numărul total de reclamaţii primite, CSA a rezolvat favorabil a­proape jumătate din acestea (1.387). 1.046 de soluţii favorabile re­cla­manţilor au fost date pe reclamaţii vizând poliţele RCA şi Carte Verde, Comisia arătând că soluţiile adoptate iniţial de asiguratori fie au fost incorecte, fie răspunsul a­ces­tora nu s-a încadrat în termenul legal. 227 de soluţionări favorabile s-au referit la poliţe Casco, CSA im­punând plata despăgubirilor după completarea dosarelor de daună cu documentele cerute de companii.

Audieri la Parlament
Comisia Economică a Camerei Deputaţilor a început, în martie, audieri ale reprezentanţilor pieţei de asigurări şi reparaţii auto, în ve­derea identificării disfuncţionalită­ţi­lor acesteia. Astfel, în şedinţa din 17 martie, preşedintele Comisiei, deputatul Mihai Tudose, a arătat că, po­tri­vit informaţiilor sale, în acel mo­ment, la nivelul pie­ţei existau 32.000 de dosare de da­u­nă pentru care exista acceptul de pla­tă, dar care nu fuseseră despă­gubite în termenul legal. Potrivit acestuia, în medie, în­târzierile la plata reparaţiilor erau de 30-60 de zile, existând însă şi în­târzieri de 90 de zile şi chiar unele de aproape un an. Preşedintele Co­misiei a mai spus că suma totală a despăgubirilor restante era de 85 mi­lioane lei, existau 370 de maşini reţinute în service-uri, în aşteptarea plă­ţii re­paraţiilor efectuate pe asigurare, iar numărul de acţiuni în jus­tiţie împotriva societăţilor de asigu­rare, ca urmare a întârzierilor sau refu­zurilor de plată, era de 490. 
În replică, reprezentanţii socie­tăţilor nu au negat că există şi pro­bleme de natura celor evocate de Co­misie, însă au arătat că numărul şi gravitatea acestora diferă foarte mult de la un asigurator la altul. De asemenea, ei au recunoscut că se confruntă, uneori, cu probleme de logistică, legate de instrumentarea şi decontarea daunelor, în condiţi­ile în care, numai anul trecut, şi doar pe segmentul RCA, s-au des­chis peste 371.000 de dosare de dau­nă. Repre­zentanţii asiguratorilor au admis că, în anii anteriori, socie­tăţile şi-au spo­rit semnificativ por­tofoliul de poliţe RCA, la preţuri mult prea mici faţă de riscurile asumate, care au generat pierderi.
„Românul, de câţiva ani buni, cum­pără o maşină, fie de provenien­ţă străină, fie produs autohton, dar ca valoare şi din punct de ve­de­re al mentenanţei este clar că sun­tem la nivel internaţional. Numai la nivelul tarifelor RCA suntem, oa­recum, în­tr-o altă epocă. Asigura­torii trebuie să-şi adapteze tarifele de aşa natură în­cât să colecteze sume consistente, nu în sensul de a-şi face nişte profituri ne­justifica­te, ci pentru a putea să fa­că faţă co­rect decontărilor către ser­vice-uri”, a declarat preşedintele di­rec­to­ratului Omniasig, Constantin Toma.

Se înmulţesc şi fraudele
O altă explicaţie a asiguratorilor pentru întârzierile şi blocajele survenite în achitarea despăgubirilor auto este înmulţirea tentativelor de fraudă şi necesitatea investigării mai atente a dosarelor suspecte. Cris­tian Constantinescu, reprezentantul Alli­anz Ţiriac, a spus, la au­dieri, că, de vreme ce legislaţia permite asiguratorilor să investigheze suplimentar accidentele considerate suspecte (la poliţele RCA, timp 90 de zile – n.r.) şi atât timp cât e­xis­tă suspiciuni întemeiate că o cerere de despăgubire are elemente care conduc la ideea de fraudă, fir­me­le de asigurări pot avea şi ele reţineri în a plăti sumele soli­citate ca despăgubiri.
Potrivit unui studiu întocmit de UNSAR, în perioada 2008-2009, asi­gurările Casco, în special cele aferen­te contractelor de leasing, au fost mo­torul de creştere a fraudei în asi­gurări auto. Asta pentru că, în peri­oada de boom economic, mulţi ro­mâni şi-au cumpărat maşini scum­pe în leasing. Unii dintre aceş­tia nu mai pot sau nu mai vor să-şi achite ratele şi încearcă să-şi recupereze o parte din investiţie de la asiguratori, dis­tru­gându-şi autovehiculele în acci­den­te înscenate şi solicitând, ulte­rior, despăgubiri de asigurare.  
Doar în primele trei luni din a­cest an, unul dintre asiguratorii im­portanţi din piata auto a refuzat la plată 43 de dosare de daună, dove­dite ca fraudă, în valoare totală de 400.000 lei, iar un altul a res­pins, în aceeaşi perioadă, dosare de daună în valoare totală de 500.000 lei. „Frauda creşte costurile daune­lor, iar în final, cel care are de sufe­rit este asiguratul, pentru că este obligat să plătească prime de asigurare mai mari pentru compensarea pierderilor”, se arată în studiul UNSAR.

Infractorii - cu un pas înaintea legii
Grupările infracţionale organiza­te încep să se specializeze pe di­fe­rite tipuri de fraude, inclusiv pe ce­le ca­re vizează obţinerea de des­pă­gubiri necuvenite de la asiguratorii auto. Fenomenul este încurajat şi de cola­borarea slabă între asiguratori, precum şi între aceştia şi Po­liţie, ca şi de defecţiunile legislaţiei penale actua­le, a reieşit din dezbaterile pe tema fraudelor în asigu­rări, desfăşurate la Forumul Inter­na­ţional Asigurări – Reasigurări de la Sinaia, organizat de Media Xprimm. „Fraudatorii în­va­ţă din greşelile pe care le-au făcut la tentative din trecut, când au fost prinşi, şi îşi rafinează din ce în ce mai mult metodele, astfel că de­pis­tarea lor este tot mai dificilă”, a de­clarat Mădălin Roşu, directorul de­par­tamentului de Management al Da­u­nelor de la Generali Asigurări.
Potrivit acestuia, una dintre ma­ri­le probleme în prevenirea fra­udelor în asigurări este că acestea nu figu­rează, ca atare, în Codul Pe­nal. „A­tunci când depistăm o ten­tativă de fraudă, facem plângere penală pentru înşelăciune sau fals în declaraţii. Problema este că, din această cauză, persoanele respective primesc neîn­ce­perea urmăririi penale (NUP), pen­tru că nu se pe­dep­seşte tentativa de înşelăciune, ci doar înşelăciunea reuşită, adică situaţia în care asiguratorii au şi plătit despăgubirea fraudulos solicitată. Mai mult, după ce primesc NUP, pe lângă că încearcă din nou să fraudeze, îi dau în judecată pe inspectorii de daună pentru abuz în serviciu”, a arătat Roşu.
În plus, asiguratorii nu-şi pun la dispoziţie reciproc şi nu oferă nici Poliţiei „listele negre” cu persoane care au avut tentative de fraudă, precum şi cu autovehiculele cu ca­re s-a încercat obţinerea de des­pă­gubiri de asigurare necuvenite. De asemenea, potrivit direcţiei Fraude din Poliţie, multe din fraude nu ar fi posibile fără complicitatea unor angajaţi ai companiilor de asigu­rări, care însă aleg să nu îi dea pe aceştia pe mâna legii din motive reputaţionale.

Exemple de fraude în asigurări
- Fraudă externă
Un şofer din Bacău a notificat sucursala unei companii de asigurări că autoturismul său Opel Vectra a fost avariat în parcarea unei pensiuni din Slănic Moldova de către o autobasculantă, care încerca să efectueze o manevră de viraj. S-a solicitat o despăgubire în valoare de 60.862 lei. Asiguratorul a trecut la compararea avariilor celor două autovehicule şi la verificarea împrejurărilor producerii accidentului. Astfel, s-a constatat că dimensiunile parcării nu permiteau pătrunderea autobasculantei şi că elementele proeminente ale acesteia erau poziţionate mai sus decât părţile avariate ale autotu­rismului. Pus în faţa probelor, şoferul a renunţat la despăgubirea solicitată.
- Fraudă internă
Un asigurator a constatat că, la o sucursală a sa, s-a înregistrat o rată a daunei de 250% pe segmentul asigurărilor de accidente de persoane, faţă de 15% la nivel de companie. În urma unor investigaţii interne, s-a ajuns la concluzia că, în intervalul 2004 – 2009, jumătate din suma de 220.000 de euro, plătită ca despăgubiri pentru clasa respectivă de asigurări, fusese achitată pe cereri depuse de angajaţi ai companiei sau de rude ale acestora. Majoritatea plăţilor erau pentru cazuri de invaliditate totală, care fuseseră stabilite abuziv de medicul legist, în urma oricăror tipuri de leziuni (arsuri uşoare, entorse, stări cefalee, muşcături de câine).