Într-un articol din 2008, „Săptă­mâna Financiară” semnala situaţia precară a tezaurului artistic din colecţia Muzeului Zambaccian şi lipsa totală de transparenţă în administrarea inventarului. Marcel Zambaccian, nepotul de frate al celebrului colecţionar, se pregătea, la vremea aceea, să acţioneze în instanţă statul român pentru încălcarea clauzelor donaţiei, gestionarea discreţionară a acesteia şi refuzul de a da socoteală pentru dispariţia unor lucrări (între timp a şi făcut-o).
Faptul se încadra într-un context mai larg, de „scurgere” în afara ţării a unor importante valori de artă plastică, situaţie favorizată generos de abro­garea, în 1990, a Legii Patrimoniului. La scurtă vreme după publicarea a­ce­lui articol, respectiv în toamna lui 2008, Muzeul Zambaccian, care fuse­se în renovare, s-a redeschis, cu in­ventarul complet, conform comunicatelor oficiale. Iată însă că o situaţie neaşteptată reactivează suspiciunile privind integritatea colecţiei şi au­ten­ticitatea unor lucrări. 

Oscar Han de Copenhaga
Pe site-ul unei case de licitaţii din Copenhaga, BRUUN RASMUSSEN, a­pa­re, expusă spre vânzare, o lucrare celebră a lui Oscar Han, intitulată „Arcaşul”. Aceeaşi lucrare se află însă şi în Muzeul Zambaccian, statuia fiind dăruită de autor reputatului colecţionar, cu care era prieten.
Şi mai enigmatic este faptul că lucrarea a ajuns la această licitaţie nu pe o filieră directă, ci pe una oco­li­tă. Cel puţin aşa pare, căci deponen­tul este un magazin de antichităţi din Suedia (SVEUNIK). Am desco­pe­rit site-ul cu pricina şi am văzut lu­crarea, prezentată profesionist, cu plan general şi detalii. Marcel Zam­baccian a tri­mis o sesizare atât la ma­gazinul de antichităţi, cât şi la casa de licitaţii. A înştiinţat în acelaşi timp, despre această situaţie, Mu­zeul Naţional de Artă, în custodia că­ruia se află co­lecţia Zambaccian.

Uite „Arcaşul”, nu e „Arcaşul”!
Miercuri 3 iunie, a doua zi după apariţia unui text despre acest su­biect pe site-ul SFin, lucrarea a dispărut de pe pagina web a maga­zinului, iar managerul acestuia i-a trimis lui Marcel Zam­bac­cian ur­mătorul răspuns: „Stimate domnule Zambaccian, avem un mare respect pentru experienţa dum­neavoastră de muncă şi de via­ţă, precum şi pentru vârsta dumnea­voastră, şi vă vom ajuta cu siguranţă la clarificarea circumstanţelor legate de această scul­p­tură. În legătură cu provenienţa, am cumpărat acest bronz de la o casă de licitaţie veche şi serioasă, Auk­tion­s­kammare din Uppsa­la, Suedia, ad­mi­nistrată de Knut Knutsson. Nu avem nicio îndoială că este vorba de un original. O copie nu a prezentat niciodată interes pentru noi. Am prezentat lu­crarea pe www.sveunik.com, pe pa­gina pentru clienţii noştri din întreaga lume, ca şi pentru Bruun Ras­mussen la Copen­haga, împreună cu alte 20 de lucrări de artă serioase. Mai mulţi experţi au dat estimările lor, astfel încât am decis să avem în­credere în ei. Încă o dată, pentru cla­rificare, precizez că nu avem decât o singură lucrare de bronz «Arcaşul», care este acum în Danemarca. Am eliminat oferta de pe pagina noastră, pentru a vă oferi un semnal clar de­spre bunele noastre intenţii în lămu­rirea problemei. Acestea sunt toate informaţiile pe care le ştiu şi pe care pot să vi le spun. Sperăm că vă vor fi de folos.
Primiţi cele mai bune urări pentru dumneavoastră, din Suedia./ Gun­ther Zellhorn. SVEUNIK”.

Doru Mihalache: „Lucrarea din Danemarca nu are niciun indiciu care s-o reclame ca fals”
Am solicitat, la rândul nostru, un punct de vedere Muzeului Naţional de Artă, despre această situaţie, dar, în afară de cåteva divagaţii răută­cioase la adresa lui Marcel Zambac­cian şi a subsemnatului, singurul răs­puns punctual a fost acesta: „În ve­derea unei corecte informări a opi­niei publice, vă comunicăm că sculptura «Arca­şul», avându-l drept autor pe Oscar Han, ce este inclusă în Colecţia Krikor Zam­baccian, se află expusă în Muzeul Zambaccian. Lucra­rea nu a părăsit niciodată mu­zeul şi poate fi vizionată oricând de persoanele interesate. Aşadar, lucra­rea vândută în Danemarca nu are legătură cu lu­crarea „Arcaşul” aflată în expunere la Mu­zeul Zambac­cian.” Părerea noastră este că ar fi trebuit (dacă nu cumva a şi făcut-o) să ia legătura cu casa de licitaţii din Danemarca şi să încerce să opreas­că licitaţia de astăzi (7 iunie), până la cla­rificarea problemei.
L-am întrebat şi pe criticul de artă Pavel Şuşară cum îşi explică apa­riţia, după 75 de ani de la reali­zarea lucrării „Arcaşul”, a celei de-a doua versiuni şi care crede că este cea originală. „Nu există nicio probă a infracţiunii - ne-a spus acesta. În Ro­mânia, nu s-a pus niciodată în dis­cuţie problema tirajului. În primul rând din vina artiştilor, care au pre­ferat să lase lucrurile în ceaţă, ca să poată scoate, din când în când, alte exemplare. Deci e foarte posibil să fie două lucrări în egală măsură au­tentice, făcute fie de Oscar Han, fie - una dintre ele - de Alexandru, stră­ne­potul său”.
Doru Mihalache, editorul publicaţiei de artă AnticArt Magazin, este (sau a fost) un apropiat al lui Ale­xan­dru. Întrebat dacă are cunoştinţă de existenţa vreunui negativ al lucrării „Arcaşul”, acesta ne-a răspuns: „Îl cunosc, am fost de mai multe ori la el în casă şi avea peste 150 de gipsuri ale unor lucrări de Oscar Han. N-am văzut însă niciunul care să aibă legătură cu «Arcaşul». Lui Alexan­dru, fiind moştenitor al lui Oscar Han şi având drepturi în acest sens, i-aş fi recomandat să toarne încă un exemplar, pentru că e o lu­crare valo­roasă. Iar lucrarea pe care am văzut-o postată la casa de licitaţii din D­a­nemarca nu are niciun in­diciu care s-o reclame ca fals. Are aceeaşi greutate şi aceeaşi înălţime cu coordona­tele din catalog şi o pa­ti­nă compatibilă cu vechimea şi spa­ţiul în care a fost expusă”.
Am reuşit, cu destul de multă greutate, să dăm de urma lui Ale­xandru Mavrocordato, diplomat la Istanbul, strănepotul lui Oscar Han. Acesta nu avea nicio informaţie de­spre existenţa celei de-a doua lu­crări a străbunicului său şi nici de­spre scoaterea acesteia la vreo licita­ţie. Ne-a făcut însă dezvăluiri despre mul­tiplicarea ilegală a altor lucrări, ceea ce va constitui obiectul unei al­te abordări. Cât priveşte ipsosul lu­crării „Arcaşul”, acesta se află în podul locuinţei sale din Bucureşti. Are o porţiune spartă, dar se poate restaura. Alexandru Mavro­cordato exclude însă, până la apa­ri­ţia vreunei dovezi în acest sens, existenţa a două lucrări „Arcaşul” turna­te de autor, în loc de una.
În urma sesizării noastre, Ale­xan­dru Mavrocordato i-a notificat, prin VISARTA, pe cei de la casa BRUUN RASMUSSEN, cerându-le să scoată din li­ci­taţie lucrarea stră­bu­ni­cului său.

Săracu’ Zambaccian!
Krikor Zambaccian este una dintre personalităţile cu o posteritate „ghinionistă”. După ce că a fost nevoit să facă o donaţie „cu pistolul la tâmplă”, nimeni nu a mai respectat, după moartea lui, clauzele acesteia. Şi, ca şi când asta nu ar fi fost de ajuns, în cursul anului trecut, cineva i-a devastat mormântul şi a furat monumentul de bronz care-l împodobea (un basorelief de Cornel Medrea, reprezentându-l pe Icar însoţit de muze). Lucrarea a ajuns la o casă de licitaţii care, în cele din urmă, a fost ne­voită să o restituie lui Marcel Zambaccian. Acum a fost aşezată la locul ei, pe mor­mân­tul lui Krikor Zambaccian din Cimitirul Armenesc. Ultimul „atentat la memorie” a fost apariţia, din senin, a două lucrări în loc de una, la mai bine de 75 de ani de la realizare, a unei statui emblematice pentru Muzeul Zambaccian. Rămâne de văzut (dacă vom ve­dea vreodată) cum a ajuns „Arcaşul” la casa de licitaţii Auktions­kammare din Uppsala (Suedia), apoi la magazinul Sveunik şi de aici în Copenhaga. Şi ce lucrare se află de fapt la Muzeul Zambaccian: originalul sau copia făcută după el?