Un poet foarte interesant este timişoreanul Marius Ştefan Al­dea care a scos un dublet de gloanţe lirice, unul fiind volumul poetul străzii@yahoo.com, Editu­ra Magia, iar altul iona îl aşteaptă pe godot la Editura Mari­nea­sa, girat printr-o exactă prefaţă de Da­niel Vighi. Secţiunile din „Poe­tul străzii …” se intitulează limpede „Inbox” (mailuri primite) şi „Sent” (mesaje transmi­se), ba volumul are şi o secţiune „Trash” unde sunt chestii mai dure, cum veţi vedea. Fiecare poem este câte un pretins mail şi se in­titulează ca atare: „mail către Manole”, „mail către tinerii soldaţi”, „mail către darling”, sau chiar „mail către cîntăreaţa chea­lă”. În des­cendenţa scrisorilor imaginare ale lui Paler, poetul se imaginează expeditor, dar invers decât modelul, şi destinatar al unor mailuri de la confraţi celebri, „mail de la prietenul Nichita”, „mail de la prietenul Eminovici” etc. În „Inbox” sunt şi mesaje neex­pediate cum ar fi „mail către morţii mă-tii” (sic!). Marius Şte­fan Aldea este un autentic neo-bacovian, care ştie să-şi pună spleenul etern în veş­minte noi: „E cald şi pute trotuarul/ a mere stricate/ într-un parc periferic/ un sîn de zeiţă nocturnă/ leşină-n­tr-o palmă beţi­vă/…/ e cald şi pute trotua­rul//a singurătate şi a mere stricate// unde-s luminile aprin­se/ se scrie vreo temă/ se schimbă vreo fată,/ e cald şi e soare şi-n noapte/… / e cald şi pute trotuarul// a zeiţe şi a mere stricate.” Soundul bacovian se completează cu acute nouăzeciste de prin Gă­lă­ţanu-Bănulescu-Vasilescu: „Mi-e dor să dorm în tine/ ca într-un hotel ieftin/ pe vre­me de ploaie/ cînd ho­ţii de cai (putere)/ nu au cu ce să-şi aprin­dă ţigara”. Cu aceste influenţe adu­nate într-un remix destul de ori­ginal, Marius Ştefan Aldea scrie cu prospeţime şi nerv, fiind ine­dit şi-n elegie, şi-n su­dalmă: („placenta mă-sii de trea­bă”). Tipul e frust şi fragil, ema­nând juvenili­tate dinesciană: „Dar lasă priete­ne, lasă bă,/ că în­tr-o bună zi n-o să se mai facă noapte/ şi n-o să mai avem negură-n vene”. Poeme­le trimise-n „Trash” sunt, cum zi­ceam, mai spurcate la limbaj, dar la fel de simpa­tice. „Mail către boul de Oedip” începe bine şi continuă şi mai bine: „Bă, tac-tu e supărat foc pe tine / zice că nu-l asculţi/ că iei note mici la şcoală/ că vii noaptea beat/… /atît îţi zic, bă,/ eu şi tac-tu sîntem ca fraţii/ pe vremea cînd era regele Tebei/ eu eram saltimbancul pa­latului,/ dar ai grijă că te belesc de viu/ dacă-l mai superi pe bătrîn”. Savuros prin aceeaşi frondă duioasă şi tinerească este un „Mail către toanta inimii mele”. O artă poetică pe dos, pamfletară la adresa colegilor de leat, este ultima bucată: „Mail către un tînăr poet în căutare de stil”: „Dacă vrei să fii un poet de gaşcă, stamate,/ alătu­ră-te douămiiştilor/ deşi îi vei copia la indigo îţi vor spune că nu scrii/ bine/… / se vor da maeştri/… /Dacă vrei să exciţi virgine, sta­­mate, alătură-te două­miiştilor/… /Dacă vrei să intri în istoria literară fă-te/ două­miist/…/ şi vei tăvăli/ în fiecare seară vir­tual/ cîte o adolescentă supărată pe viaţă/ cu coapsa albă ca o biserică dată cu lava­bi­lă/” Ce imagine a reuşit aici! Din motive de spa­ţiu nu mă extind la Iona şi Godot, deşi ar merita, poate altădată. Citez numai două versuri: „inimile noastre îşi injectează/ cu ace­eaşi seringă sînge comun”. Marius Şte­fan Aldea e un poet care-mi place.