Băncile au fost întotdeauna „mai deştepte” decât reglementatorul, reuşind să găsească portiţe pentru evitarea măsurilor administrative cu scopul de a-şi majora volumul de împrumuturi, recunoaşte guvernatorul Isărescu

 

Într-un seminar organizat de banca centrală, prim-viceguvernatorul Florin Georgescu a prezentat o analiză a „măsurilor prudenţiale ale BNR pentru limitarea creşterii nesustenabile a creditului”, în care a încercat să convingă audienţa de faptul că Banca Naţională a limitat expansiunea fulminantă din ultimii 4-5 ani a creditelor acordate românilor de băncile comerciale. Împrumuturi care au avut o contribuţie majoră, conform oficialului BNR, la deteriorarea deficitului de cont curent, principalul risc al stabilităţii macroeconomice. În consecinţă, România a avut, se recunoaşte acum, un model economic „nesustenabil”, bazat în principal pe consum şi importuri.

 

Băncile sunt găsite vinovate pentru exuberanţa iraţională în acordarea de împrumuturi, însă nu trebuie să uităm, ne transmite cu înţelepciune guvernatorul BNR Mugur Isărescu, că „băncile sunt pro-ciclice, nu le poţi face să fie altfel, pentru că ar însemna să nu mai facă afaceri, să nu producă profit”. Acesta este motivul pentru care o bancă centrală trebuie să-şi permită să fie anti-ciclică, să poată să înregistreze şi pierderi, nefiind obligată să facă doar profit, ca în cazul băncilor comerciale, scopul final fiind acela de a impune o anumită politică monetară.

Guvernatorul s-a plâns, de altfel, de faptul că nici acum publicul nu înţelege această politică anti-ciclică pe care a practicat-o BNR, nu şi Guvernul. Pe de altă parte, recunoaşte Isărescu, băncile au fost întotdeauna „mai deştepte” decât reglementatorul, reuşind să găsească portiţe pentru evitarea măsurilor administrative cu scopul de a-şi majora volumul de împrumuturi. Iar Florin Georgescu admite, printre rânduri, că au existat numeroase eludări ale restricţiilor privind limitarea creditului, în special a celui în valută. Iar asta s-a întâmplat cu precădere în anii 2007 şi 2008, după aderarea la UE, când aria de acţiune a BNR s-a limitat, iar măsurile prudenţiale s-au dovedit ineficace.

Perioadă în care a avut loc o explozie de împrumuturi: de la 50 de miliarde de lei la finalul lui 2006, volumul creditelor acordate populaţiei au ajuns la 110 miliarde la sfârşitul lui 2008. Cel mai mare avânt l-au înregistrat împrumuturile în valută, al căror ritm de creştere a urcat de la 50% în 2006 la peste 100% în 2008, în toată această perioadă nefiind vizibile „măsuri prudenţiale ale BNR”.

 

Abia în martie 2008, când criza plutea în aer, BNR a introdus cerinţe mai stricte de provizionare pentru creditele acordate clienţilor neacoperiţi de riscul valutar, efectul fiind o revenire a ritmului de creditare la 50% în următoarele luni. Georgescu s-a plâns de faptul că pentru a evita rezervele minime obligatorii impuse de BNR, băncile au externalizat volume importante de credite către băncile-mamă din străinătate (aproximativ două miliarde de euro în primul an de aplicare din 2006 şi ulterior în 2007 şi 2008) şi au intermediat împrumuturi acordate clienţilor români direct de băncile străine.

Acestea au avut efecte negative în plan macroeconomic, pe fondul creşterii datoriei externe private şi majorării bazei de capital cu 2,4 miliarde de euro în 2005-2008. În acelaşi timp, admite Georgescu, au existat şi tertipuri interne care au scăpat de vigilenţa supravegherii BNR. Băncile au cosmetizat produsele de creditare, astfel încât clienţii să poată obţine sume mari de bani, încadrându-se în limitele impuse de BNR: au practicat dobânzi promoţionale doar în primii ani de creditare şi au extins perioada de rambursare. De asemenea, multe companii au majorat, pe perioade scurte, salariile angajaţilor, pentru ca aceştia să poată obţine credite mai mari, efectul fiind supraîndatorarea populaţiei.