Miliardarii indieni readuc bling-ul în actualitate

de Radu Rizea in Civilizatia luxului pe 26 Mai 2010, 16:04

  • print
  • rss

De curând, toată presa internaţională s-a lansat în comentarii despre noul val de miliardari indieni care cuceresc încet, dar sigur, Londra. Pe o piaţă semi-blocată, cu cele mai mari preţuri din lume, miliardarii indieni au devenit cei mai importanţi clienţi ai agenţiilor imobiliare londoneze. Însă apetitul lor pentru cheltuieli fabuloase este departe de a fi cuprins în cifre. Se spune că nu poţi intra într-un magazin de lux în Londra fără să dai nas în nas cu un indian.

Noul bling
Topul celor mai bogaţi 100 de indieni conţine şi cele mai multe multe poveşti despre oameni care au luat totul de la zero. Poveşti despre cei care mergeau mulţi kilometri pe jos spre şcoală, zi de zi, pentru că părinţii nu aveau bani de bicicletă, astăzi ajunşi magnaţi ai transportului aerian (Sunil Mittal, nu este rudă cu Lakshmi Mittal), sau despre oameni care au început munca la vârste fragede, fabricând găleţi în curte, şi au lăsat în urmă o avere de peste 10 miliarde de dolari (Om Prakash). La fel ca ei, Bijay şi Bikhu Patel au născut un lanţ gigant de farmacii dintr-un simplu magazin de produse chimice, iar Karan Filidoon Bilimoria a ajuns Lord (peer, fără dreptul de a-şi lăsa titlul moştenire) după ce a dat lovitura cu Cobra Beer, o bere lager mai puţin acidulată, ce poate fi asortată la curry-ul indian.
Pentru toţi cei care au avut partea lor de frustrări şi sărăcie, expunerea indecentă a luxului este aproape o obligaţie morală, o compensare binemeritată a lipsurilor care, pe vremuri, i-au motivat să strângă din dinţi şi să facă eforturi supraomeneşti pentru a-şi construi o poveste de succes. Nu e de mirare că astăzi, când până şi cei mai mari bancheri, industriaşi şi magnaţi imobiliari îşi calculează bugetul săptămânal de cheltuieli şi reduc la minimum achiziţiile de lux, indienii cumpără cele mai scumpe haine, poartă ghiuluri cu diamante măcar cât un bob de mazăre, lanţuri de aur bune de remorcat un SUV şi încearcă să-şi cumpere case cât mai aproape de palatele familiilor regale sau ale “şefilor de haită”. Cumpără cele mai mari sticle de parfum, cele mai exclusiviste ceasuri, cele mai scumpe vinuri şi şampanii, au proprietăţi pe care le vizitează câteva zile pe an în zone rezidenţiale la care şefii de pe Wall Street încă visează, au flote de jet-uri (mai rar yacht-uri, pe care preferă să le închirieze) şi organizează cele mai luxoase şi dezmăţate petreceri din lume. Culmea este că, oricât de mare şi constantă ar fi cererea de lux din partea acestei categorii de clienţi, piaţa nu dă nici un semn că ar fi dispusă să investească prea mult în producţia de “bling”. Aşa că miliardarii mai “flamboaianţi”, precum mereu strălucitorul Vijay Mallya, au toate şansele să iasă cu mâna goală de prin magazine. Rămân, totuşi, produsele “pe comandă”.

Soţiile cheltuie mai puţin decât produc
Când soţia unui asemenea miliardar “iese la cumpărături” sau “deschide portofelul”, se schimbă cotaţiile la bursă, se anulează falimente clare şi se desfiinţează prejudecăţi.
Familia Mittal este reprezentativă pentru toate poveştile care se spun despre miliardarii indieni. Se ştie deja că Usha Mittal a preluat Escada într-un moment în care nimeni nu mai era dispus să investească în acest brand, iar compania deja depusese actele pentru a intra sub protecţia legii falimentului. Doar zvonul că ar putea da o mână de ajutor şi la salvarea Gianfranco Ferre a fost suficient pentru a opri căderea liberă a companiei. Însă acţiunile Ushei Mittal sunt departe de a fi un “moft de femeie măritată cu un bogătaş“. În primul rând pentru că cei doi sunt împreună din copilărie, de când Lakshmi Mittal nu avea nici un ban. În al doilea rând, pentru că orice ar cheltui este parte din ceea ce a făcut pentru imperiu – Usha a muncit timp de 15 ani în industria oţelului, a condus o vreme fabrica din Indonezia, iar astăzi este împuternicită să ia decizii în numele companiei, în cazul în care consiliul director nu se poate întruni sau nu ajunge la o concluzie clară. În ceea ce priveşte “desfiinţarea prejudecăţilor”, merită măcar menţionat că Usha Mittal este şi fondatoare şi principal finanţator al “Usha Mittal Institute of Technology”, o instituţie care încurajează studiile superioare în rândul femeilor indiene.

De la zero la nunta din poveşti
Laksmi Mittal este un simbol al succesului, deşi un mic sprijin financiar a existat la începuturile poveştii sale. Născut într-un sătuc, Safalpur, a ajuns nu doar cel mai bogat cetăţean britanic, ci şi unul dintre cei mai influenţi afacerişti din lume (dacă vă aduceţi aminte de scrisoarea lui Tony Blair către Ovidiu Muşetescu…). Astăzi, Mittal are cea mai scumpă casă din lume (70 de milioane de dolari) – Kensington Palace Gardens, un palat aflat “gard în gard” cu Kensington Palace, reşedinţa familiei regale britanice. În actuala proprietate a lui Mittal funcţionau, pe vremuri, ambasadele Egiptului şi Rusiei.
Afacerea care l-a lansat pe Mittal în “liga mare”, o oţelărie de 2,2 miliarde de dolari din Mexic, cumpărată pentru 25 de milioane cash (dintr-un total de 220 de milioeane) ar părea astăzi un nimic, faţă de averea de peste 27 de miliarde de dolari a indianului. Doar nunta fiicei sale a costat mai mult decât a scos din buzunar pentru fabrica mexicană: Vanisha Mittal, potenţial cea mai bogată moştenitoare din lume, s-a bucurat de o petrecere estimată oriunde între 33 şi 70 de milioane de dolari. Se ştiu puţine detalii clare despre nunta care a durat şase zile, însă chiar şi acest puţin este elocvent: s-au băut 5.000 de sticle de Chateau Mouton Rothschild 1986 (cam 500 de dolari sticla), au fost angajaţi 45 de bucătari de top, 12 jet-uri Boeing au adus doar din India peste 1500 de invitaţi, toate invitaţiile la nuntă au fost, în fapt, caiete de 20 de pagini pictate şi scrise de mână, îmbrăcate în coperţi groase de argint, iar darurile pentru invitaţi au variat de la coliere de jad la ceasuri cu diamante sau piese de 5 kilograme de argint lucrate manual. Lucruri pentru care termenul de “bling” nu poate acoperi decât o parte infinitezimală, şi pentru care termenul recent consacrat de “bollygarhi” (oligarhi de Bollywood) nu are sens decât prin comparaţie cu ruşii de talia lui Abramovici.



 
Abonează-te
la newsletter

Abonează-te la newsletter şi săptămânal te vom ţine la curent cu cele mai importante informaţii!





Adauga comentariu:

caractere disponibile
capcha

EDITORIAL

de Adrian Vasilescu

Banii nu vin niciodată după nevoi

Înainte de criză, cu deosebire în anii 2004-2008, societatea românească a avut iluzia unei creşteri a nivelului de bunăstare. Fiind­că în tot acest timp a consumat mai mult decât a produs. Dar banii din care popu­laţia plătea consumul nu erau din eco­no­mi­sirea internă. Erau adunaţi de către bănci, cu împrumut, din economisirea altor ţări. Achităm acum nota de plată.

»continuare



Acceptand sa utilizati acest site, declarati in mod expres si implicit ca sunteti de acord cu Termenii si Conditiile impuse de SC Saptamana Financiara SRL. Preluarea şi reproducerea informaţiilor şi imaginilor publicate pe site-ul www.sfin.ro se poate face doar cu respectarea Termenilor şi Condiţiilor.

© Copyright Saptamana Financiara S.R.L. 2005-2009
"Sfin" si "Saptamana financiara" sunt marci inregistrate ale S.C. Saptamana Financiara S.R.L.
® Powered by Gazeta Online & 3Waves Net