Cel mai amplu miting organizat de 19 ani încoace nu a avut niciun efect. Nu a căzut nici Guvernul, nici vreun ministru din domeniul economic. Emil Boc şi Mihail Şeitan stau ascunşi pe după draperiile de la Palatul Victoria şi Ministerul Muncii, măcar Sebastian Vlădescu a mai făcut un efort de a explica populaţiei măsurile dure anunţate de Traian Băsescu, a avut curajul să înfrunte câţiva moderatori, să dea ochii cu lumea pe stradă. Ceilalţi membri ai cabinetului, în frunte cu premierul, fug de colo-colo în coloane oficiale, mimând perfect dialogul cu sindicatele şi patronatul, post-factum.
Preşedintele ţării s-a erijat în şef de guvern şi a anunţat tăierea pensiilor şi a salariilor, dar sfătuia Guvernul să fie activ şi transparent în negocierea cu sindicatele şi populaţia, să facă un efort de comunicare a acestor măsuri, ajungând ca, în cadrul conferinţei sale de presă, să declare, oarecum dezarmat, că se poate renegocia Memorandumul cu FMI - că în general se poate renegocia orice - şi că, dacă opinia publică va dezavua măsurile asumate în scrisoarea de intenţie, se poate şi renunţa la acordul cu Fondul, ameninţând zeflemitor, în stilul propriu, că putem să ne împrumutăm de pe piaţa liberă, la dobânzi mai mari.
Ceea ce este cel mai grav e că Traian Băsescu şi-a asumat doar un pachet de măsuri care ar trebui să aibă ca rezultat creşterea încasărilor la bugetul de stat, dar, în paralel, Guvernul nu suflă o vorbă despre măsuri care să vizeze relan-sarea economiei. Ceva vorbe despre eradicarea evaziunii fiscale şi, în rest, mai marii din PDL, partidul de la putere, au făcut agenda urgenţelor din Parlament: Legea lustraţiei, omiţându-l pe Traian Băsescu, şi Legea educaţiei - varianta Funeriu, care admite aberaţii inimaginabile.
În tot acest timp, fiicei celei mici a preşedintelui gura nu-i mai tace. Ea singură, cu guriţa ei, tocmai când mima mai bine guvernul Boc negocierile şi tocmai când tatăl său potolea populaţia prin referirea la renegocierea pachetului infernal pentru pensionari, bugetari, mame, şomeri şi alte categorii sociale, EBA afirma gingaş, în Parlamentul European, că salariile şi pensiile vor fi tăiate, în ciuda protestelor şi a invitaţiilor la negocieri făcute de sindicate. Iată citatul: „În contextul crizei economice şi financiare mondiale, guvernul ţării mele a fost nevoit să reducă salariile bugetarilor, pensiile, ajutorul de şomaj şi să taie subvenţiile“. Fata tatii i-a dat de gol şi pe Boc şi pe tatăl său însuşi, aruncând în ridicol toată vânzoleala între ministere, între palate - totul în faţa camerelor de luat vederi ale ingratelor televiziuni de ştiri -, demonstrând, practic, falsitatea deschiderii actualei puteri faţă de măsuri alternative la pachetul anunţat, sacadat, de Traian Băsescu. Doar ştiţi: copiii nu mint niciodată! Şi spun lucruri trăsnite numai când sunt provocaţi!
Iar pentru ca distracţia să fie totală - a se citi discreditarea completă a puterii actuale, în frunte cu premierii Băsescu-Boc -, reprezentanţii FMI - probabil singurii mişcaţi de protestele de la Bucureşti - s-au grăbit să precizeze că ei nu au nicio vină pentru alegerea făcută de partea română. Concret, Dominique Strauss-Kahn, şeful FMI, a declarat la RFI că: „Fondul nu a cerut guvernului de la Bucureşti să taie salariile şi pensiile bugetarilor. Guvernul român ne-a spus: vom tăia 25% din salariile funcţionarilor şi 15% din pensii. Noi am spus NU: dacă vreţi să faceţi economii, măriţi impozitele şi mai ales impozitele pentru cei bogaţi. Guvernul a spus NU, noi suntem cei care decidem. Şi ăsta e adevărul: guvernul decide întotdeauna, nu FMI.”
La rândul său, şeful misiunii FMI în România, Jeffrey Franks, a confirmat, la Euronews, că decizia de a tăia salariile şi pensiile a aparţinut guvernului român. Iată citatul, pentru a nu mai fi acuzaţi jurnaliştii că exagerează sau scriu după ureche: „A fost decizia guvernului român să se concentreze mai mult pe partea reducerii cheltuielilor. Cheltuielile au fost scăpate de sub control în ultimii ani, după părerea lor“.
Cu alte cuvinte, ce-au ales unii, asta vor mânca toţi românii! Nimeni nu s-ar fi aşteptat ca Traian Băsescu să se lepede atât de instantaneu de electorat! După ce s-a milogit la el să-l aleagă, folosind tehnici ale manipulării greu de acceptat într-o ţară care se pretinde democratică, prezentându-se ca singurul om politic providenţial care nu are de dat socoteală partidelor, grupurilor de interese, găştilor, mogulilor etc., singurul său aliat fiind poporul, românul de rând l-a crezut - vreo cinci milioane oricum -, iar el exact românului obişnuit i-a dat în cap.
Nu numai cei care l-au votat suferă, ci şi ceilalţi, la grămadă. După un an 2009 şi un început de 2010 de dezmăţ în cheltuielile bugetare, de extravaganţe, de îmbogăţire a clientelei politice, preşedintele poporului suveran a întors arma sărăciei exact spre binefăcătorii săi. Pentru că, să nu ne amăgim încă o dată: nu doar pensiile, salariile, şomajul, indemnizaţia pentru mame, subvenţiile vor scădea. În curând urmează majorarea taxelor şi atunci chiar că ne putem declara învinşi de sistem. Dar de „sistemul ticăloşit” al celui care a inventat şi brevetat această expresie.
