În februarie 2010, Curtea de la Strasbourg a decis aplicarea procedurii hotărârii pilot în două dintre cazurile aflate pe rol, referitoare la imobilele naţionalizate confiscate de regimul comunist în România. Guvernul a confirmat, pentru SFin, că se pregătesc modificări ale Legii 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989.
Hotărârile pilot sunt proceduri re­la­tiv recente adoptate de Curtea Eu­ro­peană a Drepturilor Omu­lui de la Strasbourg, în sco­pul „tratării” unor probleme juridice ce afectează grupuri mari de persoane. Motivul principal pentru care se iau asemenea hotărâri este numărul mare de cereri de soluţionare a unor speţe, având la origine aceleaşi texte legis­lative defectuoase. Printr-o asemenea hotărâre, CEDO identifică disfuncţiile din legislaţia internă şi dă in­dicaţii guvernelor privind măsu­rile care ar trebui luate pentru a eli­mina aceste probleme sistemice sau structurale, care determină un mare număr de cereri.
Odată cu declanşarea procedurii, toate cauzele având acest obiect vor fi suspendate de pe rolul CEDO, până când autorităţile din România vor lua măsurile legislative, admi­nis­trative şi bugetare pentru reme­die­­rea situaţiei.
Dintre ţările Uniunii Europene, CEDO a mai pronunţat hotărâri pi­lot numai în cazul Poloniei, tot în le­gătură cu încălcări ce au la bază le­gislaţia proprietăţii.

Motivaţia CEDO
În motivaţia hotărârii pilot s-a a­ră­tat că în prezent peste  1.000 de ca­zuri referitoare la problemele pro-prie­tăţilor naţionalizate în România îşi aşteaptă rezolvarea în faţa Curţii, câteva sute datând de anul trecut.
De asemenea, în hotărâre s-a mai arătat că, în ciuda zecilor de hotărâri în care Curtea de la Strasbourg a a­tras atenţia asupra lipsei de eficienţă a mecanismului de acordare a compensaţiilor pentru imobilele naţio­na­lizate, nu s-au făcut progrese sem­ni­ficative în ce priveşte îmbunătă­ţi­rea legislaţiei. Din aceste motive, CEDO a decis aplicarea procedurii hotărârilor pilot în două dintre ca­zurile aflate pe rolul acesteia: Ata­na­siu şi Poenaru împotriva României şi Solon împotriva României.
În cazul Atanasiu şi Poenaru contra României, acuzaţiile se referă în principal la imposibilitatea accesului la un tribunal pentru a revendica un apartament naţionalizat şi întâr­zierea autorităţilor administrative în luarea unei decizii referitoare la ce­re­rea de restituire.
În cauza Solon contra României, autorităţile sunt acuzate pentru im­posibilitatea obţinerii de către reclamant a despăgubirilor la care avea dreptul conform Legii 10/2001 pentru un teren naţionalizat şi utilizat de Universitatea din Craiova.

Alte cazuri în care s-au făcut recomandări cu caracter general
Încă din 1998 CEDO a pronunţat numeroase hotărâri în care a atras atenţia asupra ineficacităţii dispozi­ţi­ilor interne succesive în privinţa me­canismelor de acordare a despă­gubirilor. Până acum, Curtea a constatat încălcarea Convenţiei Euro­pe­ne a Drepturilor Omului în peste 150 de cazuri din această categorie.
În cazuri precum: Viaşu împotriva României, Faimblat împotriva Ro­mâniei, Katz împotriva României, De­nes contra României, Elias contra României, Curtea a luat chiar mă­suri generaliste. Pentru a ajuta statul să-şi îndeplinească obligaţiile pre­vă-zu­te la art. 46, Curtea a încercat să in­dice, cu titlu pur orientativ, tipul de măsuri pe care România le-ar pu­tea lua pentru a pune capăt situaţiei structurale constatate. În acest sens, Curtea de la Strasbourg a recomandat instituirea unor măsuri legislative şi administrative adecvate pentru restituirea în natură sau acorda­rea unei despăgubiri, dar şi pentru a se asigura că cererile de restituire pri­mesc un răspuns definitiv din par­tea autorităţilor administrative, în termene rezonabile.
De asemenea, s-a indicat ca fiind o măsură eficientă modificarea me­canismului de retrocedare actual, cu privire la care Curtea a constatat a­nu­mite puncte slabe, şi implemen­tarea unor proceduri simplificate şi eficiente, bazate pe măsuri legislative coerente şi previzibile, care să poa­tă păstra un just echilibru între diferitele interese aflate în joc. Sis­temul astfel îmbunătăţit ar trebui să permită persoanelor în cauză să be­neficieze de despăgubire şi/sau să pri­­mească acţiuni la Fondul Proprie­ta­tea, în funcţie de opţiunea lor, în­tr-un termen rezonabil.
Din 2005, despăgubirile se acor­dă în bani sau în acţiuni ale Fon­du­lui Proprietatea. Curtea a atras aten­ţia că aceste acţiuni nu au valoare de piaţă întrucât Fondul nu este cotat la Bursă.

Propunerile Guvernului Romåniei
Executivul  intenţionează să  mo­di­fice Legea nr. 10/2001. La solicita­rea SFin de a ne preciza poziţia faţă de ultima hotărâre pilot, răspunsul oficial al Guvernului este următo­rul: „Având în vedere numărul mare de cauze aflat pe rolul CEDO referi­toa­re la problema proprietăţilor şi pentru a preveni pronunţarea unor noi hotărâri de condamnare a Ro­mâ­niei, a fost înfiinţat un Grup de lu­cru ce are ca obiectiv analizarea cau­zelor care îngreunează sau uneori chiar blochează procesul de restituire a proprietăţilor şi de acordare a despăgubirilor. Şedinţele acestui Grup sunt în curs de desfăşurare, modificările avute în vedere reţi­nând recomandările CEDO de îm­bu­nătăţire a procesului de restituire a proprietăţilor şi de acordare a despăgubirilor.
Propunerile formulate în cadrul Grupului de lucru vizează inclusiv modificarea Legii nr. 10/2001. Modi­fi­cările propuse se referă la accelera­rea procesului de despăgubire, in-clu­siv prin instituirea unor termene pentru fiecare etapă de soluţionare a notificărilor şi sancţiuni pentru ne­res­pectarea acestora. Facem, de ase­me­nea, precizarea că obiectivul Gu-vernului de a preîntâmpina posibile condamnări ale statului român la CEDO se regăseşte în activitatea Au­torităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor, care asigură o cola­bo­ra­­re eficientă cu Agentul Guverna­men­tal din cadrul Ministerului Afa­ce­rilor Externe şi cu celelalte instituţii de la nivel local şi central implicate în procesul de retrocedare. În a­cest sens, au fost semnate protocoale de colaborare, au fost intensificate acţiunile de îndrumare metodologi­că acordate Instituţiilor Prefectului şi primăriilor”.

Posibilitatea excluderii din Consiliul Europei
În cazul în care statul român nu ia măsuri eficiente pentru rezol­va­rea problemei restituirilor se poa­te alege cu sancţiuni care pot merge pâ­nă la excluderea din Consiliul Eu­­ropei.
Temeiul juridic al hotărârii pilot este art. 46 din Convenţia Europea­nă a Drepturilor Omului, potrivit că­ruia statele semnatare sunt obligate să execute hotărârile CEDO, iar Co­mi­tetul de Miniştri are rolul de a su­praveghea executarea acestor hotă­râri. Potrivit Rezoluţiei (2004)3, din 12 mai 2004, privind hotărârile re­fe­ritoare la probleme structurale fun­damentale, Consiliul de Miniştri a abi­litat CEDO ca, atunci când cons­ta­tă o încălcare a convenţiei, „să iden­tifice în hotărârile sale problema struc­turală fundamentală şi sur­sa acestei probleme, în special atunci când aceasta ar determina nume­roa­se alte cereri, astfel încât să ajute sta­te­le la găsirea unor soluţii”.