Când precauţia e confundată cu prevenirea

Câteva evenimente majore din ultima peri­oadă - precum erupţia vulcanului Eyjafjoll din Islanda şi norul de cenuşă ce a paralizat circulaţia avioanelor în Europa, furtuna Xynthia din Franţa sau gripa (A)H1N1 la nivel mondial - au fost folosite de contestatarii precauţiei, consacrată drept principiu fundamental al dreptului mediului, spre a demonstra, chi­pu­rile, inconsistenţa şi excesele interesate în a­pli­carea lui. Taxat drept „ideologie pre­cau­ţio­nistă” ori „principiu mortifier”, principiul pre­cauţiei ar fi semnul unei societăţi teta­ni­zate de spaimele sale.
Cele trei accidente nu sunt, în mod evident, de a­ceeaşi natură, şi bilanţul lor nu are nimic în co­mun. În cazul norului de cenuşă vulca­ni­că, traficul aerian a fost paralizat în trei rân­duri, afectând acti­vi­tatea a zeci de mii de pasageri, provocând pier­deri de miliarde de euro, dar nicio victimă. Furtuna Xynthia a generat 53 de morţi, 1,5 de miliarde de euro pre­judiciu şi 1.510 de locuinţe distruse. Re­fe­ritor la pandemia gripală, consecinţele sale oficia­le se exprimă în: 17.853 morţi în lume (faţă de cir­ca 500.000 de decese provocate anual de gripa sezonieră!), 13,6 miliarde de euro cheltuiţi pentru cumpărarea de vaccinuri!
Dar lucrul cel mai important, după cum se poate uşor observa, cele trei episoade şi re­ac­ţiile în pri­vinţa lor nu se pot explica prin re­curgerea la princi­piul precauţiei, cei care o fac necomiţând decât o grosolană manipula­re în favoarea unor grupuri de interese.
Astfel, principiul precauţiei operează în si­tua­ţiile de incertitudine ştiinţifică, în care riscul nu este cu­nos­cut. Or, în toate cele trei cazuri de mai sus, ris­cul era dovedit şi identificat. Re­feritor la norul vul­ca­nic, se ştie că cenuşa evacuată în atmosferă poate provoca bloca­rea motoarelor avioa­ne­lor. În ceea ce priveşte furtuna Xynthia, amenin­ţarea cu inu­ndaţiile era, de asemenea, previzi­bilă, precum şi pericolele pentru construcţiile amplasate neco­respunzător. În fine, virusul gripal (A)H1N1 era caracterizat şi efectele posibile ale bolii erau certe, chiar dacă gravitatea lor a fost supraevaluată.
Aşadar, în toate cele trei situaţii a fost vorba de principiul prevenirii unui risc identificat şi cunoscut. Cel al precauţiei poate fi invocat atunci când există o incertitudine asupra consecinţelor unei activităţi ori tehnologii noi, şi în baza lui, sarcina probei se inversează, în sen­sul că promotorul noutăţilor trebuie să do­ve­dească lipsa pericolului presupus. Este ca­zul, de exemplu, al organismelor modificate genetic (OMG) şi cel al undelor electro-magnetice (a căror nocivitate sau lipsă de efecte negative nu au fost demonstrate) ori al nanomaterialelor (faţă de care experţii consideră că pericolul nu poate fi exclus).
Din această perspectivă, invocarea celor trei eve­ni­mente recente pentru a ataca şi discredita prin­ci­piul precauţiei nu este decât o manipulare gro­sie­ră. Promotorii lor se înscriu într-o aşa-zisă „şcoa­­lă de gândire liberală” de inspiraţie nord-americană, unde un nou produs este pus rapid pe piaţă şi retras, eventual, atunci când va crea probleme, dar când poate să fie prea târziu. A­bor­­darea europea­nă optează pentru efectuarea de studii aprofundate înainte de comercializare, astfel încât eventualele riscuri de afectare a să­nătăţii u­ma­ne şi a mediului să fie cât mai mici sau chiar eliminate.
În orice caz, confundarea interesată, manipulatorie a precauţiei cu prevenirea rămâne o practică condamnabilă.