„În aceste momente grele pentru România, PNL îşi reafirmă opţiunile de dreapta care constau în stimularea iniţiativei private în slujba binelui public şi în aşezarea instituţiei numite cetăţean în centrul tuturor politicilor sale.“ Acest citat de o excepţională însemnătate teoretică şi practică, să-i spunem pe scurt lozincă, încheie un document de 12 pagini intitulat
„Program de urgenţă pentru ieşirea din criză şi reluarea creşterii economice“, pe care liberalii l-au clocit timp de aproape o lună (apropo, România se află în criză de un an şi jumătate) şi l-au făcut public săptămâna trecută.
„Anul 2010 este un an crucial în evoluţia viitoare a României.“ Aşa începe documentul citat şi, în primele 3 pagini, suntem familiarizaţi cu situaţia (desigur, gravă!) în care se află ţara şi cu obiectivele acestui program: repornirea economiei (exprimarea lor e mult mai complicată - nota traducătorului), reducerea cheltuielilor publice pentru încadrarea în ţinta de deficit convenită cu FMI (ca să vezi, Franks nu mai e luat peste picior!), creşterea veniturilor bugetare inclusiv prin reducerea evaziunii fiscale şi, în fine, creşterea absorbţiei fondurilor europene. Aveţi şi dv un déjà-vu? Fireşte, tocmai aţi citit obiectivele lui Boc, transcrise de PNL.
Urmează planul de măsuri concrete. În fapt, o înşiruire de principii. Menţinerea cotei unice şi a TVA, anularea impozitului minim, reaşezarea redevenţelor şi taxelor de concesiune (care, cum, de ce, cu cât?), capitalizarea CEC Bank (sic!), capitalizarea Exim Bank (sic! sic!), aplicarea unui program de susţinere a pieţei de capital, plus altele asemenea. În fapt, niciun element concret, nicio cifră, niciun titlu de lege care să fie modificată. O însăilare cam ca discursurile lui Crin Antonescu, fără a beneficia însă de coerenţa şi savoarea acestora.
Mai vreţi? Mai avem, la capitolul reduceri de cheltuieli. Reducerea numărului de ministere (câte să rămână? pe care le desfiinţăm?), reducerea numărului de agenţii, unificarea caselor naţionale de asigurări de sănătate, generalizarea standardelor de costuri (???) etc. Urmează încă vreo opt pagini de măsuri „concrete“, la fel de precise precum cele deja enumerate. Am lăsat la final, pour la bonne bouche, cea mai ridicolă dintre măsuri, citez: „Reducerea cu 50% a cheltuielilor prevăzute în bugetul de stat pentru achiziţii de imobile, dotări independente, elaborare de studii de fezabilitate şi prefezabilitate, deplasări, detaşări, transferuri, şi reducerea cu 25% a cheltuielilor cu bunuri şi servicii - protocol, carburanţi, poştă, telecomunicaţii. De ce 50% şi 25%, şi nu 25% şi 15%, să fie o replică similară planului BB? Cu alte cuvinte, acuzăm puterea că acţionează discreţionar şi fără discernământ, aplicând tăieri pe linie, dar ca alternativă propunem acelaşi lucru. Fără să ne mai ostenim să calculăm măcar impactul.
Să fie oare Partidul Naţional Liberal în pană de economişti? Să nu poată produce un plan alternativ care să depăşească nivelul unui editorial scris de Dinu Patriciu, dar lăbărţat pe mai multe pagini?
Suntem de acord că Boc trebuie să dispară din viaţa noastră. Cu tot cu camarila sa portocalie. Dar ce punem în loc, în vremuri de criză?
Citiţi integral programul PNL şi s-ar putea să schimbaţi frisoanele pe febră şi tuse convulsivă. Săptămâna viitoare ne uităm şi în grădina lui Victor Ponta.
P.S. La mitingul de săptămâna trecută l-am auzit pe preşedintele Cartelului Alfa spunând: "Atunci când poporul moare de foame, este îndreptăţit să-şi mănânce conducătorii!". Nu ştim dacă termenul "conducătorii" includea şi liderii de sindicat. Pentru că, dacă ne uităm puţin la Boc, e clar că nu ajunge nici de-o gustare. Pe când dl Hossu, ei da, seamănă cu un prânz adevărat...
