„Reformele” succesive aplicate sistemului de învăţământ au transformat şcoala într-o instituţie în care actul educaţional este aproape imposibil de realizat. Şi pentru ca „tâmpiţii” despre care preşedintele Traian Băsescu vorbea într-unul dintre dis-cursurile sale să devină realitate, ministrul Daniel Funeriu pregăteşte o lege care lasă universităţile fără profesori. O astfel de decizie vine pe un fond alterat, având în vedere că piaţa muncii din România trece printr-o perioadă extrem de dificilă, iar angajatorii se plâng de faptul că nu au posibilitatea de a recruta persoane cu pregătirea necesară jobului pe care îl oferă. Fără educaţie însă, cu greu se mai poate vorbi despre o minimă redresare a acestor probleme.
Legea învăţământului, aflată în avizare în această perioadă, pre­vede printre altele tri­miterea la pensie la 65 de ani a cadrelor universitare. Po­­tri­vit statisticilor, din 5.100 de pro­fesori cât activează în acest moment în învăţă­mân­tul su­pe­rior de stat, în jur de 1.000 se apropie sau au de­păşit a­ceas­tă vârstă. Consecin­ţele scoa­terii din sistemul edu­ca­ţio­nal a forţei de muncă înalt calificate sunt cu bătaie lun­gă, riscând să prăbuşească în­vă­ţământul superior din Ro­­mâ­nia pe ultimele locuri din lume în ceea ce priveşte calitatea. Marile probleme ca­re în acest moment guver­nea­ză e­du­caţia - deficitul de das­căli, sa­­lariile neatractive şi lip­sa u­nor programe de formare pro­­­fesională - ţintesc direct în piaţa muncii, determinând o criză acută de profesionişti. Prin deciziile politice luate de „specialiştii” care conduc destinele învăţământului riscăm să rămânem şi fără puţinii for­matori care mai activează acum în sector şi să ajungem ca după un lanţ de „reforme” să ne dăm seama că educaţia are nevoie de fapt de alfabe­ti­zare.

Boc a tråntit uşa în nas noii generaţii
Plecarea „dinozaurilor” nu înseamnă că tinerii au şan­sa de a le lua locul. Ideea potrivit căreia „bătrânii” trebuie îndepărtaţi ca să lase pos­turile libere pentru noua generaţie nu stă în picioare în realitate, din cauza unui cu­mul de motive. În primul rând, Ordonanţa de Urgenţă 34/2009 a blocat orice posibi­li­tate de angajare în sistemul bugetar până la sfârşitul anului 2011, victime ale acestei hotărâri fiind şi universităţile care n-au mai putut încadra niciun tânăr. Emis în stilul Boc, acest act normativ a lovit de-a valma în toate instituţiile publice, fără a se ţine cont de faptul că sunt domenii cu pu­ternic deficit de personal. În­vă­ţământul şi sănătatea au fost condamnate să supra­vie­ţuiască având un minim de angajaţi.
În plus, proiectul Legii învăţământului mai dă o lovitură acestui domeniu, stabilind că profesorii universitari nu mai au voie să fie titulari după 65 de ani. Dacă to­tuşi doresc să rămână în sistemul educaţional trebuie să accepte plata la oră. Lăsând la o parte jignirea adusă unei ca­tegorii speciale de dascăli, prin acest mod de remunera­re, trebuie atrasă atenţia asu­pra faptului că mari universităţi de la noi din ţară nu vor mai avea personalul necesar pentru a putea asigura pre­gătirea studenţilor. În joc este soarta unor instituţii prestigi­oase de învăţământ supe­rior din România, printre ca­re Uni­versitatea din Bu­cu­reşti, Academia de Studii Eco­no­­mice, Universitatea Politeh­ni­că, Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca, Universi­ta­tea Alexandru Ioan Cuza din Iaşi şi Universitatea de Petrol şi Gaze din Ploieşti. Este vor­ba de cei mai puternici furnizori de mână de lucru înalt calificată din ţara noastră.
Măsura este contestată ve­hement de rectori, aceştia în­cercând să tragă un semnal de alarmă. Prof. univ. dr. Ion Roşca, rectorul ASE, ne-a de­cla­rat că de aproape doi ani instituţia pe care o conduce nu a mai putut face angajări deoarece posturile sunt blocate. „Normele didactice sunt foarte încărcate, dar din ne­fe­ricire ne-a fost interzisă orice încadrare nouă pe post. Acum vine şi această problemă care poate lăsa universităţile fără titulari. Doar în cazul ASE este vorba despre 30 de profesori de renume care sunt obligaţi să renunţe la carieră. Ce punem în loc, dacă nici tinerii nu sunt lăsaţi să acti­veze?! În plus, salariile nu sunt atât de atractive încât la poarta universităţilor să stea o mulţime de candidaţi dor­nici să lucreze”, a precizat uni­versitarul.
Un punct de vedere similar are şi rectorul Universită­ţii Babeş-Bolyai, prof. univ. dr. Andrei Marga, care ne-a explicat că o astfel de decizie va duce la emigrarea cadrelor didactice universitare, ceea ce va slăbi foarte mult învăţă­mân­tul de la noi. „Deficitul de profesori este o realitate şi trebuie ţinut cont de ea, tot sistemul, şi cel universitar, şi cel preuniversitar având ne­voie de cadre. Îndepărtarea acestor oameni care fac cerce­tare şi scot cărţi înseamnă un dezastru. Noi vrem să ridi­căm calitatea educaţiei şi dăm afară îndrumătorii de docto­ra­te, oamenii care sunt baza universităţilor?! Profesorii uni­­versitari din întreaga lume au dreptul să profeseze în urma unei evaluări până la 70 de ani. Faptul că la noi se va face încadrarea la oră nu rezolvă problema. Aceşti profesionişti nu stau în universităţi pentru bani, ci pentru că şi-au clădit un nume, o carieră”, a afirmat Andrei Marga.