Voluptatea bijuteriei

Femeile si bijuteriile. E aici o dragoste cu nabadai. O dragoste în care pasiunea trebuie întretinuta mereu. Lipsa noului duce la depresie, iar competitia este vitala pentru cresterea interesului. Sigur ati vazut cum arata o vÃ¥nzatoare ambulanta de bijuterii cînd îsi etaleaza marfa. Undeva între gramada de la rugby si musuroiul de furnici, cam aici poate fi plasata imaginea: o masa compacta de femei care nu-si scapa prada pana nu e devorata... marfa! Din cÃ¥nd în cÃ¥nd, din aglomerare se desprinde cate un chip stralucitor si vadit multumit. A descoperit si cumparat acea bijuterie pe care si-o dorea mai mult decat orice. De fapt, pe care azi si-o dorea mai mult decÃ¥t orice. Sau la ora asta? Ma rog... sunteti clevetitori. E vorba despre o bijuterie pe care si-o dorea, nu va mai grabiti sa comentati ca nu avea nevoie de ea, ca mai avea trei asemanatoare... nu sunt de aceeasi culoare, iar metalul aici este prelucrat diferit. Si, pana la urma, de ce sa nu recunoastem, bijuteriile sunt ca un antidepresiv. Vanzatoarea ambulanta ar trebui sa primeasca certificat de vindecatoare. Tamaduieste tristeti din cele mai diverse printr-o simpla deschidere a cutiei. Cutia cu pliculete transparente din care se întrevad licariri de metal si jocul greu al pietrelor. Pietrele scot si un sunet grav cand se ciocnesc între ele, ca-ntr-o chemare. Pe fetele cumparatoarelor poti citi întai asteptarea usor agitata, apoi satisfactia la fosnetul pliculetelor. În alte cazuri, se aude fin de tot doar catifeaua pe care sunt puse bijuteriile. Pe fete, locul satisfactiei e luat, încet-încet, de concentrare: competitia începe în cateva clipe. Trebuie sa ocheasca lucrurile care le plac cel mai mult si sa le ceara. Fara sa le paraseasca zambetul, trebuie sa faca într-o secunda evaluarea bijuteriilor fara de care nu pot parasi locul. Despartirea de ele le-ar provoca o depresie profunda si un sentiment de inutilitate, de ratare. Dupa ce le-au identificat, începe partea cea mai placuta - proba oglinzii. Suprafata argintata - din nou un metal pretios - este cea care aduce confirmarea unei alegeri fara cusur. Acum spatele se îndreapta, mersul devine mai semet, iar barbia se ridica si ea un pic în vant. Una cate una, doamnele se desfac din gramada si se îndreapta catre oglinzi. E ceva asemanator unei sedinte de terapie de grup. Poate, în unele cazuri, chiar mai eficienta si sigur mai trepidanta. Cum de unde stiu? Nu m-ati vazut? Eram în dreapta. Chiar langa bratarile cu chihlimbar si smarald de mina. Irezistibile, nu credeti?