Să alegi grâul de neghină este o veche ocupaţie românească. Uşor de zis, greu de făcut. Căci mă întreb: cum să alegi pentru o cronică unul din re­staurantele care, precum mânătărcile, au răsărit în cartierul istoric? Metoda găsită de mine nu are decât meritul de a fi uzuală, este, de exemplu, metoda folosită de Guvern pentru a găsi soluţii pentru a ieşi din criză. Aia cu „An-tan-te/dize ma­ne pe/dize mane compane/An tan te…”, ştiţi voi care. De când eraţi mici. Făcând astfel, am ales din lunga stradă Smârdan restaurantul care mi s-a părut cel mai serios. Asfinţit, cald afară, ne-am instalat, Maria şi cu mine, la o masă pe trotuar. Până să vină chelnerul şi apoi până ne-am băut aperitivul ne-am holbat la trecători. Doi  nemţi serioşi, câteva fete din provincie hlizindu-se prea tare, un grup de japonezi care foto­gra­fiau şi pe mama fotografiei şi un nesfârşit fluviu de bucureşteni de prin cartiere veniţi să simtă pulsul centrului oraşului. Ne-am apucat, cum era şi fi­resc, să studiem meniul. Am ales pentru în­ce­put un „caşcaval pané servit cu brânză telemea rasă” căruia am putea deci să-i spunem pe scurt „două brânze” şi o „fasole bătută servită cu cea­pă ca în Ardeal” (deşi şi în celelalte regiuni ale ţării tot cu ceapă se mănâncă). La felul doi, cum deja de câteva minute mâncarea vecinului de la masa de alături mă înnebunea cu mirosul ei de cârciumă românească aşa cum scrie la car­te, nu m-am putut împiedica să comand o pas-tra­mă de oaie cu mujdei şi o mămăliguţă au­rie ca un soa­re mic, micuţ. Cu o salată de mu­ră­turi, bineîn­ţeles. Maria a fost mai cuminte şi a ce­rut ceva mai „uşor”, dar ce zic eu, chiar dietetic: piept de pui… cu smân­tâ­nă şi ciuperci şi cartofi la cuptor. A mâncat tot, până la ultima înghi­ţi­tu­ră, lucru rar având în vedere cele 57 de kilograme ale sale la 1,8 metri. Dar aşa e viaţa. Arta cere sacrificii. Pivniţa e modestă şi strict autoh­tonă. Nici Jid­ve-iu­rile (ce oroare), nici Cot­nariurile neîm­bi­indu-ne ne-am mul­ţumit, dacă mulţumit se poate spune, cu un Merlot incert de la Negrini. Nu toxic, dar fă­ră prea mult suflet sau corp. Nu am vizitat interio­rul (de­cât în treacăt, în drum spre locul unde tot omul se spală pe mâini de două ori), aşa că nu pot să vă descriu decorul. Despre serviciu în schimb pot spune că-i efectuat cu sârguinţă şi că, dacă uneori putem constata momente „goa­le”, explicaţia ar fi în mulţimea care a invadat fie­care masă li­be­ră. Asta ne duce la un 6/10 cu plus.

Brauhaus 41
✔ Str. Smårdan nr. 41
✔ Tel.: 0721.211.559
✔ 140 de lei pentru două persoane