Impactul major al crizei sociale se resimte tot mai acut, rata şomajului urcând vertiginos către 10%. Inevitabila disponibilizare a bugetarilor va duce la o explozie a numărului românilor rămaşi fără loc de muncă, şansele acestora de a reintra în activitate scăzând pe zi ce trece. Persoanele din sectorul public pândite acum de pericolul concedierilor trebuie să se pregătească să se descurce doar din indemnizaţia de şomaj, deoarece statul nu le va asigura niciun fel de plăţi compensatorii.
Vin vremuri din ce în ce mai grele pentru lucrătorii din Româ­nia, piaţa muncii fiind într-o continuă con­trac­ţie. Cele mai mari pericole îi pândesc pe angajaţii de la stat cărora le-a venit rândul să achite nota de plată a crizei economice. Tăcerea Guver­nu­lui legată de viitoarele dispo­ni­bilizări din sistemul public nu prevesteşte nimic bun. Este cât se poate de clar că va­rianta concedierilor este singura soluţie, dar până acum ni­meni nu a făcut publice con­diţiile în care va avea loc dis­ponibilizarea bugetarilor.
Discuţiile legate de o eventuală reglementare uniformă, prin lege, a concedierilor co­lec­tive au rămas la stadiul de vorbe, guvernanţii şi parte­ne­rii sociali preferând politica struţului. Dacă până anul trecut, la nivelul aparatului bu­getar existau contracte colective de muncă în care erau stipu­late destul de clar con­di­ţiile în care un angajat pără­seş­te sistemul, intrarea în vi­goare, la 1 ianuarie 2010, a Le­gii salarizării unitare a anulat aceste acte normative. Sindi­ca­tele n-au mai putut negocia noi contracte de muncă pe ra­mură sau unitate, iar conce­die­rile se vor realiza aşa cum va stabili Guvernul, adică prin trimiterea directă în şomaj.  

Mai sunt bani pentru şomeri?
Vizita delegaţiei FMI la Bu­cureşti a adus în actualitate şi o altă variantă pe care gu­vernanţii o iau în calcul: concediul fără plată pentru lucrătorii de la stat. O asemenea soluţie reprezintă doar o economie de moment, bolile cronice din aparatul public ne­găsind leac în acest mod, iar într-un final se va ajunge tot la o intervenţie majoră.
Faptul că este vehiculată această posibilitate dă de gân­dit, ducând la ideea că statul nu are bani să plătească alţi şo­meri. Chiar dacă nu vor exis­ta plăţi compensatorii, indemnizaţiile pentru cele 100.000 de persoane cât se pre­conizează că vor pleca din sistemul public vor uşura bu­getul de sume considerabile. Luând în calcul varianta po­tri­vit căreia toţi concediaţii beneficiază doar de indemni­zaţia de şomaj minimă, care este de 75% din salariul mi­nim brut garantat în plată, re­zultă că pentru noii şomeri de la stat trebuie achitate lu­nar 45 de milioane de lei. Aceşti oameni au dreptul însă la un şomaj calculat în funcţie de stagiul de cotizare şi de ve­chime, ceea ce încarcă şi mai mult costurile. Nu trebuie ignorat faptul că prin pleca­rea unui număr atât de mare de angajaţi scade foarte mult şi volumul încasărilor buge­ta­re din taxele aplicate pe sala­rii. De altfel, cheltuielile cu protecţia celor rămaşi fără loc de muncă au crescut, în primele trei luni ale anului în curs, cu 119% faţă de perioada similară a anului trecut. Până acum, 15% din bugetul central s-a consumat pentru ajutora­rea asistaţilor social, iar la a­ceastă sumă se adaugă şi consumul imens făcut de admi­nistraţiile locale, care în unele situaţii şi-au cheltuit jumătate din buget pentru a ajuta persoanele fără surse de venit.

Profesorii îşi fac deja încălzirea
Cadrele didactice au fost anunţate încă de anul trecut că din toamna lui 2010 se vor opera ajustări semnificative în schema de personal a şcoli­lor. Cele 15.000 de disponibili­zări din educaţie se vor reali­za prin desfiinţarea unor ca­tedre ca urmare a comasării claselor sau a unităţilor de în­văţământ. Profesorii aproape că s-au resemnat în faţa acestei situaţii şi acum aşteaptă să vadă cine pică la zarul dispo­ni­bilizărilor. „Ni s-a spus de la început să nu avem pretenţia să primim ceva compensaţii băneşti. Dascălii sunt trimişi în şomaj şi trebuie să se descurce cum pot”, ne-a declarat Aurel Cornea, liderul Federa­ţiei Sindicatelor Libere din Învăţământ (FSLI).
Dacă în cazul ajutoarelor financiare pentru persoanele concediate statul invocă lipsa banilor, în situaţia măsurilor active necesare formării unor locuri de muncă noi nu există nicio scuză. Încă de la înce­pu­tul crizei, de când s-a ştiut că va veni vremea acestor dispo­nibilizări masive, s-a tot spus că se va merge pe încurajarea mediului privat să creeze locuri de muncă noi. În acest moment, cabinetul Boc nu poate invoca nici măcar o mă­sură luată în această direcţie. Aşa se face că acum bugetarii sunt puşi în faţa unei realităţi cât se poate de crude: trimi­te­rea în şomaj fără alternative care să ajute la o minimă su­pravieţuire în această perioa­dă grea. În plus, statul este obli­gat să-şi facă foarte bine calculele pentru a vedea dacă mai este în stare să susţină şo­merii aflaţi în plată.