Traian Băsescu are dreptate. Nu mai merge aşa! Sectorul privat cel „slăbănog“ nu mai poate duce în spate „dolofanul“ sector bugetar şi asistat. Plus că nu e corect şi solidar ca factura crizei să fie decontată exclusiv de cei 3 milioane de salariaţi din economia reală, care de la începutul lui 2009 tot îşi ajustează veniturile şi productivitatea, doar-doar nu vor îngroşa numărul şomerilor.
Preşedintele a preluat din zbor ideea enunţată (şi nu servită!?) cu doar câteva ore înainte de guvernatorul BNR, anume că nu putem avea un stat social cu venituri (a se citi taxe) mici şi că trebuie să optăm. Isărescu a tras dreapta de volan, Băsescu aşijderea. Diferenţa e că limuzina BNR merge înainte chiar cu semnalizarea în funcţiune, în timp ce vaporul de la Cotroceni a ieşit de pe şenalul navigabil şi a eşuat pe un banc (prost!) de nisip.
Faptul că premisele de la care a plecat analiza preşedintelui sunt cele corecte nu înseamnă automat că şi soluţiile sunt bune. Da, este evident că reducerea cheltuielilor publice este de preferat creşterii taxelor, în special celei a TVA. Dar ce nu ne spune dl Băsescu, ba chiar mistifică grosolan, este că de un an şi aproape jumătate Guvernul instalat prin voia Măriei Sale, susţinut în Parlament de o majoritate confortabilă, nu a fost capabil să taie cheltuielile bugetare, punând grav în pericol ţinta de deficit convenită cu FMI. Şi problema nu e că ne dovedim neserioşi în faţa oamenilor ălora, dar economia nu mai poate fi oprită din derivă odată ce se intră pe spirala finanţării din ce în ce mai scumpe a unor deficite din ce în ce mai mari.
În mod evident, sectorul bugetar este mult umflat faţă de nevoile şi posibilităţile acestei ţări. Birocraţia atinge un nivel-record, structurile de ordine depăşesc la cheltuieli de personal sănătatea şi învăţământul într-o ţară unde corupţia e în floare şi infracţionalitatea ridicată, iar în sistemul medical, deşi lunar pleacă sute sau chiar mii de cadre medicale în străinătate, un absolvent de rezidenţiat nu are nicio şansă să prindă un loc într-un spital bucureştean.
Dar soluţia nu poate fi nicidecum un pat al lui Procust, în care să aşezăm bugetul şi ce dă pe dinafară să fie tăiat fără milă, ci restructurarea. Însă o restructurare reală a sectorului bugetar, nu precum cea mimată de clovnul regelui Emil Boc, ale cărui măsuri sunt fie mincinoase, fie invalidate de diverse instanţe judecătoreşti sau constituţionale.
Din păcate, am ajuns pe buza prăpastiei, şi timpul reformelor a trecut. Acum suntem nevoiţi să acceptăm o curbă de sacrificiu. Am putea să fim de acord chiar şi cu asta, dar nu avem nicio garanţie că un guvern aservit în totalitate clientelei de partid şi condus de o caricatură de premier va fi în stare să ia şi aceste măsuri aparent simple, enunţate de Traian Băsescu. Ca să nu mai vorbim de inabilitatea politică de a scuti de binemeritata pedeapsă acest guvern care şi-a dovedit cu prisosinţă incompetenţa. Nu este exclus aşadar ca thriller-ul politico-economic pe care îl priveşte înmărmurită o ţară întreagă să se transforme într-un film horror de-a binelea, cu TVA mărită mai la toamnă. Iar toată această tevatură de săptămâna trecută să nu fi fost decât un fel de să moară şi capra bugetarilor.
