Concursul pentru „cine va reuşi primul să facă un bistro adevărat în oraş“ este în plină desfăşurare. Această cursă aparent fără scop are de fapt unul. Acela de a stabili standardul de la care celelalte pretendente se pot defini. Arbitru oficial şi critic al acestei întreceri, am fost aseară la unul dintre concurenţi. Cum intri realizezi că ai intrat în teritoriu francez. O anumită nonşalanţă dublată de rigoarea funcţiei. Scaune desperecheate, dar pe­reţi perfect vopsiţi în vernil. O fantezie de lampa­dar cu bule luminoase, dar aplice cuminţi şi clasice. O podea de ceramică, dar cu un desen lu­minos. O bucătărie aproape transparentă. Asta adaugă ceva la caracterul „familial“ al locului. Studiul meniului. Premier service. Tartă Tatin cu ceapă. De ce nu, deşi neobişnuit. Salată de an­dive cu pere şi brânză Roquefort. Corectă, dar prea „nouvelle cuisine“. Tartar de somon. Ex­ce­lent. Pauză. O sticlă de  Pouilly-Fume Les Mar­ti­niers. Bun vin, prost an, caldă sticla. Ne pregătim de al doilea serviciu (aşa se spunea pe vremuri). Lup de mare cu salată de fenicul grec şi sos „vierge“. Plăcut, aromat, dar cam mică porţia. Ficat de viţel cu sos de salvie şi piure de  usturoi confiat. Superb piureul. Midii „mariniere“. Mai mult decât bune, cele mai bune din oraş, dar cu o rectificare din parte-mi. Ele sunt mai curând „bonne femme“ sau „à la Poulette“, căci con­ţi­neau smântână care în „mariniere“ lipseşte cu desăvârşire. (Maison Prunier dixit). Pe ansamblu, dacă s-ar elimina puţin din fantezie şi ne-am menţine puţin mai mult la bazicul de bistro, mâncarea ar fi acceptabilă. Pâinea foarte gustoasă. Un cuvânt mai lung despre pivniţă. Tre­când cu viteză pe deasupra vinurilor din lumea nouă şi lăsând deoparte cele multe din Italia (care nu au rol de jucat într-un bistro francez) m-aş opri mai mult asupra celor franţuzeşti. Mul­te bordo-uri (cu ceva château-uri adevărate sau false printre ele), ceva vinuri din Burgundia, certamente nu cele mai interesante, capitolul celor din regiunea Loire complet greşit (toate vinurile din acest capitol fiind burgunde), ceva vinuri din regiunile Rhone sau Provence, deşi n-am putut obţine un rosé (out of stock). Trebuie să mărturi­sesc că mi se pare pretenţios şi inutil să ai o carte de vinuri cu peste 100 de vinuri. Niciun bistro serios din Paris nu are aşa ceva. E „bar a vins“? Să trecem. Serviciul impecabil asigurat de cea mai politicoasă fată din restaurantele bucureş­tene. Nota 7/10.

La Bonne Bouche
- Str. Franceză nr. 30
- Tel.: 0731.247.876
- 350 de lei pentru trei persoane