Bocul Electric

Emil Boc este de profesie jurist. Conform le­gilor lui Murphy, cine ştie face, cine nu ştie - îi învaţă pe alţii, iar cine nu poate să facă nici asta - conduce. Dacă Murphy n-ar fi enunţat aceste legi pe vremea când (foarte) micul Boc abia făcea ochişori, am fi zis că l-a generalizat pe actualul premier al Ro­mâ­niei. Care a fost şi cadru universitar, specia­li­zat în drept constituţional - cât de priceput se cunoaşte după numărul de or­donanţe pe care i le-a anulat Curtea Con­stituţională -, şi acum, iată, ne conduce. Mă rog, e un fel de-a spune, dar aşa scrie în fişa postului.
Dacă a văzut că pe partea juridică e lemn, iar pe cea economică Tănase, observăm cum, în ultima vreme, prim-ministrul se a­pro­pie, cu paşi timizi, de domeniul tehnic. Mai întâi s-a interesat despre modul de in­teracţiune a motoarelor de avion cu norul de cenuşă vulcanică, în plină şedinţă de gu­vern. Din pă­ca­te, deşi îl avea la masă pe Radu Ber­ceanu, un absolvent de aeronautică, i-a adresat în­trebarea ministrului apă­rării, gelos probabil pe tancurile acestuia care nu numai că nu se lăsau intimidate de cenuşa buclucaşă, dar mergeau bine-mersi prin nisipul din Afga­nistan, pardon!, Irak. Chiar dacă răspunsul pe care l-a primit a fost la fel de stupid ca şi întrebarea, Boc a concluzionat cu „înţelepciune“ că progresele tehnicii vor rezolva într-un viitor nu foarte îndepărtat această problemă. Eventual să se inventeze avionul electric, dar să nu an­ticipăm următoarea incursiune teh­nică a micului nostru erou.
Săptămâna trecută, consilierii săi de co­mu­nicare l-au sfătuit (prost!) să meargă la o dez­batere pe teme auto. Acum s-o fi gân­dit şi el că despre maşini adevărate ar fi penibil să vorbească, dat fiind faptul că nu poate conduce din cauză că nu ajunge la pedale, aşa că s-a orientat spre cele electrice, cum sunt cele cu claxon haios care cir­culă pe peroanele Gării de Nord sau cele cu care sunt scoşi jucătorii accidentaţi de pe tere­nurile de fotbal mai pricopsite. Nici asta n-ar fi o nenorocire, dar i-a plăcut atât de mult ideea, încât a înfiinţat o comisie interministerială care să analizeze posibilitatea introducerii automobilelor electrice în România, în baza unui parteneriat public-privat: statul face infrastructura şi dă prime de mii de euro importatorului, iar Renault (am ales o marcă, nu chiar la întâmplare!) le vinde poporului.
Spre surprinderea noastră, în domeniul fero­viar Emil Boc n-a avut încă iniţiative. E clar că în copilărie i-au lipsit maşinuţele şi tancurile, iar în ultimii ani şi-a petrecut mai mult de jumătate din timp în avionul de pe ruta Cluj-Bucureşti şi retur. E păcat totuşi, aş­tep­tăm cu interes un proiect de tren care să mear­gă cu apă sau ceva similar. Că de va­poare ştim sigur că nu se va atinge, altmin­teri şi-o fură imediat.
Faptul că lui Boc îi plac jucăriile este absolut normal, câtă vreme el însuşi este o ju­­cărie, cândva simpatică, acum stricată, a lui Traian Băsescu. Cred că ieşeam însă mai ieftin dacă îi alinam preşedintelui criza vârs­tei a treia cu un vapor, fie el şi cât „B­i­ruin­ţa“ de mare.