Ce i-a determinat pe români să renunţe la clasicele depozite bancare, garantate de stat, în favoarea unui fond de investiţii care poartă încă stigmatul FNI? De fapt, nu a fost atât meri­tul acestora, întrucât este vorba de un produs financiar puţin cunoscut şi înţeles, cât mai degrabă interesul societăţilor de administrare a fondurilor, parte a marilor grupuri bancare europene prezente şi în România, de a dezvolta o piaţă aflată încă în faza de „copil” la noi, faţă de statele vecine. În acest fel, ambele părţi au de câştigat: companiile au o nouă oportunitate de profit, în timp ce clienţii încasează randamente mai mari decât la produsele bancare clasice.
C reşterea fulminantă a pie­ţei fondurilor de investiţii în plină criză se datorează în principal primilor doi ac­tori ai pieţei, Erste Asset Manage­ment şi Raiffeisen Asset Ma­na­­ge­ment, care deţin împreună o cotă de aproape 75% din piaţă. Cum se ex­pli­că expansiunea acestora, în con­di­ţiile în care anul trecut am asistat la o luptă între bănci pentru atrage­rea cât mai multor depozite de la populaţie, cu dobânzi foarte ridicate? „Am avut produsul potrivit, la timpul potrivit, vândut prin in­terme­­diul sucursalelor BCR”, spune Dra­goş Neacşu, preşedintele Erste Asset Management (EAT), liderul pieţei fondurilor de investiţii, cu o cotă de piaţă de aproximativ 44%. Este vorba, în prin­cipal, de fondul monetar, care plasează cea mai mare parte a resurselor clienţilor în titluri de stat şi depozite bancare. Criza a prins pe ne­pregătite fondurile de investiţii, care se concentra­seră anterior mai mult pe acţiuni, prăbuşirea Bursei aducând scăderi semnificative ale valorii activelor, astfel că orientarea că­tre plasamente cu venituri fixe s-a dovedit so­lu­ţia salutară.

Ce trebuie să ştim despre fondurile de investiţii
Românii au acceptat provocarea, dovedind că au înţeles cel puţin două lucruri esenţiale de­spre func­ţio­narea unui fond de in­vestiţii, deşi principala lor temere rămâne legată de escro­che­rii gen FNI. Oamenii au început să înţeleagă cum func­ţio­nează un fond, care sunt avantajele şi riscurile acestuia, spune Mihnea Băr­bulescu, director de vânzări la EAT. În pri­mul rând, că există mai multe tipuri, în funcţie de riscul in­vestiţiei: monetare, de obligaţiuni, de acţiuni şi diversificate. În cazul ce­lor mai si­gure fonduri, monetare şi de obligaţiuni, vedetele în perioada crizei, banii sunt investiţi doar în titluri de stat, obligaţiuni şi depozite bancare. Avantajul clienţilor este, în primul rând, acela că pot obţine câş­ti­guri superioare unui simplu de­pozit bancar, în­tru­cât fondul nego­cia­ză cu băncile randamente mai mari, în func­ţie de mărimea plasamentelor. Apoi, per­soa­nele fizice pot avea acces, prin intermediul unui fond, la alte tipuri de plasamente, precum titlurile de stat sau obligaţiunile.
Nu lipsit de importanţă este şi fap­tul că uni­tăţile de fond sunt mai lichide decât depozi­te­le, investitorii având acces ori­când la bani, fără a pierde câştigul înregistrat până în acel mo­ment. Dacă un depozit este li­chidat înainte de termen, se pierde dobânda stabilită iniţial. În pri­vinţa costurilor, în cazul fondu­rilor mone­tare există un comision de administrare anual în jur de 1,5%, fără alte taxe, de achiziţie a uni­tă­ţilor de fond sau de răs­cumpărare a acestora.

O piaţă cu perspective uriaşe
„Alegerea tipului de fond trebuie fundamentată pe urmă­toa­rele axe: orizontul de timp disponibil pentru investiţie, gra­dul de risc ac­ceptat, aş­teptările legate de profit. O investi­ţie în­tr-un fond monetar sau de obli­ga­ţiuni este strâns legată de o performanţă stabilă, liniară, cu risc scăzut şi pe termen scurt. Pe când o in­ves­­ti­ţie în fondurile diversificate şi de ac­ţiuni trebuie să ia în calcul faptul că un posibil randament foarte atrac­tiv este strict legat de un risc asumat mediu spre ridicat, astfel că este re­co­mandat ca un astfel de plasament să fie făcut pe termen mediu şi lung pentru a atin­ge aştep­tările iniţiale”, explică şi Dan Popovici, director in­vestiţii OTP Asset Management.
Ce perspective are piaţa fondu­ri­lor de in­ves­tiţii în ur­mă­toarea peri­oa­dă? Uriaşă, apre­cia­ză Mihnea Bărbulescu. Dacă ne gândim nu­mai la faptul că la noi doar 10 euro pe cap de locuitor se află într-un fond de in­vestiţii, în com­paraţie cu 900 de euro în Ungaria sau 11.000 de euro în Aus­tria. Ce se va întâmpla în acest an? Piaţa va creşte în continuare, spun reprezentanţii fondurilor, clienţii ur­mând a se orienta spre plasamente diversificate sau în ac­ţiuni, în contextul scăderii dobânzilor la depo­zite şi titluri de stat.