O lume ciudată!

O mamă şi-a scăpat băiatul cu tot cu premergător în Dâmboviţa. A fost neatentă şi puştiul a murit. Un copil a găsit o seringă folosită şi şi-a înţepat colegii de joacă. Iar politicienii vor să facă o lege ca să omoa­re toţi câinii vagabonzi. Ce lume ciudată, mamă! Sunt vorbele unui băiat de 5 ani care a tras cu urechea la ştiri în timp ce se juca pe covor. Nici nu mai ai nevoie de analişti ca să-i dai dreptate. Eu aş adău­ga la listă: intri în spital pentru o inter­ven­ţie banală şi pleci în comă. Ministerului Agri­culturii i-au trebuit 5 zile ca să-şi des­lu­şeas­că propriile legi şi să anunţe că nu e nevoie de case de marcat pentru vânză­torii de pătrunjel! 5 zile în care în pieţe era panică, iar intermediarii porniseră şan­tajul: dă marfa repede că fără mine, care sunt înregistrat ca persoană fizică au­tori­za­tă, n-o să mai ai voie să o vinzi în piaţă! Elevele fac striptease în şcoală, par­lamentarii îşi angajează nevestele pe banii statului, medicii cheamă pacienţii cu me­di­camente de acasă, iar poliţiştii o să vină „în vizită” să verifice dacă suntem sau nu în concediu medical justificat. Ciu­dată lu­me! Ultima informaţie îmi aduce aminte de  dramele din vremea comunismului, când femeile însărcinate care so­li­ci­tau a­probare pentru un chiuretaj din mo­tive medicale erau obligate să se justi­fice şi să fie consultate în faţa unei co­mi­sii din care făceau parte sectoristul şi un şef de la partid - la fel de pricepuţi în ches­tiuni me­di­cale ca şi poliţistul de azi. Mai aveţi ne­voie de alte exemple? Mai sunt: serviciile de informaţii angajează ca­meriste şi cum­pără laxative. Şi lista poa­te continua, dar nu cred că ar face de­cât să întărească tot ce am demonstrat. Trăim într-o lume stri­ca­tă la minte, perversă şi de neînţeles. Chiar de vă pare o jelanie mioritică, nu e. Sau nu e doar atât. E mai degrabă un apel la a ne cură­ţa mintea şi la a o readu­ce la vârsta puş­tiu­lui care a sesizat ce ciu­daţi am deve­nit! Aşa cum la cei dependenţi primul pas îl reprezintă recunoaş­te­rea problemei, la fel şi pentru ţara asta ciudată e nevoie să recunoaştem odată, tare şi răspicat, că suntem complet bizari. Şi să încercăm o schimbare. Să ne schim­băm pe noi, că altfel nu vom avea altă şansă decât să schimbăm ţara. Cu alta...