Valeria Seciu şi Mircea Andreescu, colegi de generaţie, sunt interpreţii personajelor lui Tennessee Williams din piesa „Doamna noastră din Pascagoula“, text scris în 1982, cu gân­dul la amprenta neiertătoare a timpului lă­sa­tă asupra individului. O ultimă piesă a au­to­rului care - deşi explorează cu poezie tere­nul temerilor, al frustrărilor şi nebuniei - nu atin­ge dramatismul intens al marilor sale texte. Fuga Bellei McCorkle într-o altă lume, în care vorbeşte încă fiului cel mare de la a cărui în­mormântare tocmai s-a întors, nu înseam­nă inevitabil nebunie. Este degrada­rea psihică a femeii, pe care partenerul său Corne­lius Mc­Corkle o tratează ca pe o nebu­nie doar pentru că vrea să pună mâna pe ba­nii familiei (pe care Belle oricum nu mai ştie unde i-a pus) pen­tru campania sa electorală. Re­gizorul Flo­rin Fătulescu încearcă să trans­pună scenic con­ţinutul acestui text al­cătuit din mesaje psihologice. O face mizând mai mult pe forţa jo­cu­lui celor doi actori care se lan­sează în construcţia unei ambianţe cu în­cărcături emo­ţio­nale, afectată puternic însă de realitatea în­ver­şunată. Montarea nu este dintre cele mai inspirate. Starea dramatică a personajelor este prezentată într-o cheie comică pe care nu ştii până unde să o crezi, umorul e facil, iar amă­ră­ciunea - deşi evidentă - este greu de de­pistat. O viziune curată în care, din păcate, rit­mul pare să scadă pe măsura derulării spec­tacolului. Poate şi influenţa traducerii (Ioa­na Ieronim şi Rodica Fătu­lescu), făcută cu o „actualizare” lingvistică ne­potrivită scriitu­rii lui Tennessee Williams, plasează drama ce­­lor doi bătrânei într-un derizoriu nejustificat. Interpretarea Valeriei Seciu (punctează cu succes în aria tragi-comediei, cu un rol de rea­lă complexitate, trăind acele stări care nu mai pot fi controlate) şi a lui Mircea An­drees­cu (ex­celentă evoluţie a per­sonajului de la un ca­pri­cios bătrânel la u­nul cu personalitate a­pri­gă şi rapace) fac parte din motivele pentru ca­re acest spectacol ar trebui văzut. Din distribuţie mai fac parte Radu Zeţu, Oa­na Albu, Valentina Popa, Avram Birău. De­corul pră­fuit, în care detalii semnificative contri­buie la o imagine realistă a acţiunii, este sem­nat Ştefan Caragiu şi Lilia­na Ce­nean. At­mos­fera este creată. În Bucu­reşti, la Teatrul Mic.