Vom vorbi mai mult în săptămânile ce urmează despre cartierul intitulat „centrul istoric“. Aceasta deoarece, odată cu venirea timpului frumos, oda­tă cu o parte a reparaţiilor efectuate, odată cu pre­ţul mare al chiriilor în alte cartiere, a că­pă­tat o dezvoltare rapidă, mai ales în domeniul drag mie: restaurantele. Ca ciupercile după ploa­ie au apărut câteva zeci de locuri pe care le vom ana­liza pe rând, mai ales că este o adevărată în­cântare să regăseşti în Bucureşti primele semne ale civilizaţiei adevărat occidentale. „Altstadt“, „vieille ville“, „centre ville“ sau „old city“ existau în toate oraşele europene, doar la noi era un car­tier desfundat, o ţiganiadă urât mirositoare. Sla­vă Domnului, această situaţie este pe cale să se schimbe. De aceea îl vom monitoriza pentru ca acest început să nu fie deturnat. Unul din primele locuri în care am fost deja este La Historia, o rămurică a clubului El Comandante. Am ajuns pe la 3 dimineaţa, căci locul e non-stop. Iată un avan­taj. Decoraţia este de inspiraţie sud-americană. Câteva măşti. Inca? Poate, nu mă pricep. Stâlpi de cărămidă, un zodiac aztec, câteva hărţi fals sepia pe pereţi, mă rog, o decoraţie mai mult sugerată decât sugestivă. Terasă. Umbrele. Citim meniul. Sud-americano-românesc. Traducerea spa­niolă este doar aproximativă. Rez în loc de arroz, a Sado în loc de asado, m-am amuzat ci­tind. Preţurile sunt mici. Un alt avantaj. Asta atra­ge o populaţie tânără şi (de departe cel puţin) fermecătoare. A. comandă o ciorbă de burtă, eu o salată grecească. A. spune că a mâncat mai bu­nă ciorbă, eu cred că salata e corectă. Pentru felul al doilea el comandă cotlete de berbecuţ marinate cu rozmarin şi usturoi, iar eu testez una din mâncărurile mele favorite: chili con carne, normal făcute din carne tăiată mărunt, fasole roşie şi chili, adică ardei iute de tip jalapeño. Ce am mâncat eu era versiunea soft a celebrei reţe­te. Pivniţa. Sunt reprezentate destul de larg Do­meniile Coroanei-Segarcea, Vinarte, Cotnari, Mur­fatlar, cramele Prahova. Câte un singur vin alb sau roşu străin: Chile El Emperador. Noi ne-am lăfăit cu un Pinot Noir de la Beciul Dom­nesc, dar am văzut că toate vinurile pot fi băute şi la pahar, ceea ce este încă un plus al locului. Ser­viciul? Conform Topârceanului: „două fete vesele“ şi destul de eficiente. Alt avantaj. În fiecare luni şi miercuri muzică - când jazz, când cafe-concert. Toate astea merită un 8/10, nu pentru mâncare, dar spre încurajare.

La Historia
✔ Str. Sf. Dumitru nr. 3
✔ Tel.: 0722.626.043
✔ 110 lei pentru două persoane