Între evoluţiile bugetare din ultimii ani ale României şi Greciei există o singură diferenţă: punctul de plecare. Dacă grecii au avut zeci de ani la dispoziţie să acumuleze o datorie publică de 115% din PIB, românii au fost nevoiţi să se înfometeze pentru ca Ceauşescu să achite datoria externă a statului român. Noroc cu noul premier, un redutabil discobol, care a decis să bată recordul la aruncarea deficitului bugetar pe înaltele culmi ale civilizaţiei elene.
În ultimii ani deficitul bugetar al mult hulitei Grecii a să­rit de la 3,6% din PIB în 2006 la 5,1% în 2007 şi 7,7% în 2008, pentru ca în 2009 să explodeze la 13,6%. Evoluţia din 2009 a deficitului este însă urmarea faptului că o­ficialii europeni i-au prins pe cei e­le­ni trişând la exerciţiile pe apa­ra­te. În cazul României, evoluţia de­fi­citului pare similară: deficitul a urcat de la 2,2% din PIB în 2006 la 2,5% în 2007, pentru ca în 2008, an cu creştere economică de 8%, să a­tin­gă 5,4% din PIB. Cum era jignitor să atingi în 2008 abia nivelul pe ca­re Grecia l-a atins în 2007, noul premier Emil Boc a decis să pună lu­crurile la punct. Şi în 2009 a reuşit să „realizeze” cel mai bun timp din istoria participării României la jo­curile bugetare pan-elene, 8,3% din PIB, un timp cu 0,6% din PIB mai mare decât cel obţinut de greci în anul precedent. Sigura întrebare ca­­re se pune în prezent nu este ace­ea dacă Emil Boc va reuşi să atingă ţinta de 5,9% din PIB convenită cu Fondul Monetar Internaţional (FMI), Comisia Europeană (C.E.) şi Banca Mondială (BM), ci dacă va ba­te recordul de 13,6% din PIB stabilit în 2009 de Grecia. Pentru a­ceasta va avea nevoie, e adevărat, şi de ajutorul Comisiei Europene, ca­re să-i ia la bani mărunţi rapor­tă­rile făcute către Eurostat.

C.E. a Încurajat depăşirea ţintei de deficit
Se pare că C.E. este dispusă să-l încurajeze pe atletul de la Palatul Victoria în tentativa sa de a doborî noi recorduri. Săptămâna trecută, preşedintele Comisiei, Jose Manuel Barroso, i-a transmis concurentului român, prin intermediul preşedintelui Traian Băsescu, încurajările sale. „I-am împărtăşit preşedintelui Băsescu îngrijorarea mea cu pri­vi­re la creşterea deficitului bugetar, a controlului fiscalităţii. Controlul de­ficitului bugetar trebuie să fie o prioritate”, a spus Barroso. Acesta a adăugat că C.E. şi-a manifestat solidaritatea cu poporul român prin a­sistenţa financiară acordată împreună cu BM şi FMI în 2009. În pofida ajutorului verbal transmis de Ba­rroso, tocmai ajutorul financiar o­ferit guvernului român, care a luat în mare parte calea finanţării deficitului bugetar, a fost cel care l-a favorizat pe Boc să atingă ni­ve­lul de 8,3% din PIB deficit bugetar. În lipsa „deturnării“ banilor din îm­pru­mutul de la FMI şi a sumelor a­trase de la C.E., premierul ar fi fost nevoit să găsească surse de fi­nan­ţare pentru stagiul de pregătire din 2009 fie pe piaţa internă fie, pe cea externă. Dobânzile la care se putea împrumuta Guvernul pe cele două pieţe ar fi fost extrem de ridicate, ceea ce l-ar fi obligat să ac­cepte o reducere a cheltuielilor bu­getare şi implicit o performanţă mai slabă la campionatul european al deficite­lor publice, unde s-a cla­sat pe un o­norabil loc 8, din 27 de partici­panţi, calificându-se pentru finala din 2010. Asigurându-şi sur­se de finanţare mai ieftine, Boc n-a mai depus niciun efort pentru reducerea cheltuielilor publice, aces­tea fiind majorate cu aproape 3% din PIB, de la 37,6% în 2008 la 40,4% din PIB în 2009. În timp ce angajatorii privaţi disponibilizau pe capete, premierul şi-a descoperit şi o latură caritabilă, decizând să an­gajeze 26.000 de români în ad­ministraţia publică. Sector care şi-a majorat nu­mărul de angajaţi de la 334.000 în octombrie 2008 la 360.000 în oc­tombrie 2009.

Deficit mai mare cu un miliard de euro
Date fiind „rezultatele” prezen­ta­te de Eurostat, nu este de mirare că Emil Boc nu are „nicio nelinişte“ în privinţa deficitului bugetar pe a­nul 2009. În urmă cu câteva săp­tă­mâni, SFin semnala depăşirea ţin­tei deficitului pe 2009 de 7,3% din PIB (potrivit metodologiei naţio­na­le, 8% din PIB potrivit metodologiei europene) convenită cu FMI, C.E. şi BM. Răspunsul oficialilor a fost u­nul extrem de prompt. „În memorandumul tehnic de înţelegere cu FMI am avut o ţintă nominală pri­vind deficitul bugetar de 36,5 mi­liar­de de lei. Noi am respectat-o”, de­clara secretarul de stat în Minis­te­rul Finanţelor Gheorghe Gher­ghi­na. Numai că, potrivit Eurostat, România a înregistrat un deficit nominal de 40,8 miliarde de lei. Cu alte cuvinte, o diferenţă negativă de 4,3 miliarde de lei, aproximativ un miliard de euro. Cu toate acestea, Boc susţine că România şi-a respectat angajamentul unui deficit bugetar de 7,3% în 2009 şi a amintit că de­ficitul bugetar este calculat după formule diferite la nivelul FMI, res­pectiv al C.E. E adevărat, numai că 7,3% din PIB potrivit metodologiei autohtone este echivalent cu 8% din PIB potrivit ESA-95. Iar deficitul de 8,3% din PIB raportat de Eurostat este mai mare cu 0,3% decât cel convenit în acord, potrivit aceleiaşi me­to­dologii. Pentru 2010, se pare că rămâne cum am stabilit. „Deo­cam­dată, bugetul este construit pe o ţintă de deficit de 5,9% şi o creş­te­re economică de 1,3%, pe baza prognozelor Comisiei Europene, Fondu­lui Monetar Internaţional, Băncii Na­ţionale a României şi Comisiei Naţionale de Prognoză. Dacă se vor schimba evaluările, ca în 2009, le vom reevalua şi noi, dar deocamdată nu a avut loc nicio discuţie în acest sens”, a declarat premierul. Nici nu a terminat bine ce avea de spus, că FMI a revizuit prognoza de creştere economică de la 1,3 la 0,8%.

Dar datoria? Cåt e datoria?
Totuşi, setul de date Eurostat arată o poziţie confortabilă a Ro­mâ­niei în ceea ce priveşte nivelul datoriei publice - doar 116,5 miliarde de lei (23,7% din PIB). Ceea ce îngrijo­rează este ritmul de creştere - de la 13% în 2008 la 23% în 2009. În plus, potrivit Ministerului Finanţelor Pu­blice (MFP), la 31 decembrie 2009 datoria publică a României era nu de 116,5 miliarde de lei (cum a fost raportată potrivit meto­do­logiei europene la Eurostat), ci de 148 de miliarde de lei (echivalentul a 29,29% dintr-un PIB calculat de MFP pentru 2009 de 505 mi­liarde de lei). Numai că, potrivit Eurostat, pe 2009 PIB-ul a fost de 491 de miliarde de lei, deci nivelul datoriei publice raportate de MFP este de 30,1% din PIB.
România are însă probleme cu raportarea datoriei publice, în special a datoriei publice locale şi a a­genţilor economici cu capital majo­ritar de stat. În urma unei vizite în prima parte a lui 2008 a unei delegaţii europene pe tema verificării raportărilor statistice, Eurostat a semnalat probleme cu raportările da­toriei publice ale adminis­tra­ţii­lor locale. „În octombrie 2007, o re­vizuire substanţială s-a putut re­mar­ca la capitolul dedicat bilanţu­lui administraţiilor locale (-0,25% din PIB). (...) Oficialii români au mo­tivat rectificarea prin faptul că au­torităţile locale cheltuiesc sume semnificative în special la finalul anului. Aceste cheltuieli sunt finan­ţate din împrumuturi şi este exrem de dificil de estimat valoarea lor. De asemenea, oficialii români au su­bliniat că acesta a fost un feno­men excepţional şi că situaţia nu se va mai repeta în viitor”. Dar situa­ţia nu numai că s-a repetat, a luat chiar amploare. Dovadă: MFP a ela­borat un proiect de lege prin care ne­respectarea prevederii conform căreia autorităţile administraţiei pu­blice locale pot contracta sau ga­ranta împrumuturi numai cu avi­zul comisiei de autorizare a împrumuturilor locale constituie infrac­ţiu­ne şi se va pedepsi cu închisoare de la 3 la 10 ani. „În activitatea de mo­­nitorizare a datoriei publice lo­ca­le, MFP a constatat existenţa u­nor contracte, care constituie datorie publică locală, încheiate de u­ni­tăţi administrativ-teritoriale fără ob­ţinerea avizului comisiei de au­to­rizare a împrumuturilor locale”, se precizează în expunerea de mo­ti­ve a proiectului.

Găurile negre ar trebui cuprinse în deficit
Un alt element de risc ce pune presiune asupra deficitului bugetar raportat îl reprezintă companiile de stat. Potrivit Eurostat, regula de aur în includerea acestora în secto­rul guvernamental, şi implicit a pier­derilor înregistrate de ele în de­ficit, este „regula de 50%: dacă subvenţiile (directe şi indirecte) acordate de statul român respectivelor companii depăşesc 50% din totalul veniturilor acestora, ele trebuie considerate ca aparţinând sectorului guvernamental. De exemplu, autorităţile europene au recomandat Guvernului României include­rea Metrorex în sectorul guvernamental. Motivul: „Metrorex a înre­gis­trat pierderi şi a beneficiat şi de subvenţii în perioada 2004-2006. Raportările nu respectă regula de 50% pe perioada 2004-2006 venitu­rile operaţionale, mai puţin sub­ven­ţiile, fiind de doar 29,7%, 42,7%, respectiv 47,3%. Rezultă că respectiva companie este o unitate care nu poate fi clasificată în domeniul con­curenţial al pieţei şi ar trebui să fie reclasificată în sectorul guver­na­mental. De asemenea, similar ca­zului CFR Călători, ar trebui exami­n­ate includerea în veniturile oper­a­ţionale de către Guvernul Româ­niei a unei părţi din subvenţii (cele referitoare la compensările pentru preţul redus al biletelor)”.
Probabil că nu numai în aceste două situaţii, ci şi în cazul subven­ţi­­ilor indirecte acordate populaţiei la încălzire, energie etc., Guvernul Ro­mâniei face aceleaşi artificii pentru a nu include găurile negre din e­­co­nomia de stat în sectorul guvernamental şi pentru a nu prelua şi da­to­riile acestora. Companii care, de alt­fel, potrivit ministrului eco­no­­miei, Adriean Videanu, nu vor de­ve­ni niciodată profitabile. „Une­le companii nu-şi vor putea plăti nicio­dată datoriile. Compania Na­ţio­­nală a Huilei nu are această posibilitate. (...) Acum restructurăm serviciul datoriilor”, a afirmat Videa­nu. Conform bugetului CNH, da­to­ri­ile companiei ar putea creşte în a­cest an cu 28%. Cu toate acestea, compania dispune de 9 milioane de euro pentru paza activelor, su­mă a­locată săptămâna trecută prin licitaţie unei firme „înrudite” cu PDL.