Moldova este regiunea în care procuratorii îşi fac simţită prezenţa cel mai bine, multe dintre acţiu­nile de revendicare din această zonă fiind  orchestrate de ei. „Vedeta” aces­tei bresle este Maricel Cosor, pe care „Săptămâna Financiară” l-a pre­zentat într-un număr trecut, el fiind mandatat de familia consilierului prezidenţial Alexandru Gussi să se ocupe de retrocedarea bunurilor deţinute de strămoşii acesteia. Cosor nu lucrează singur; el îi are alături pe soţia sa Didina şi pe fiul Alexan­dru. În rândul şefilor de ocoale silvice, familia acestui mandatar este cunoscută ca fiind una puternică, tentaculele sale ajungând în cele mai multe dintre judeţele Mol­dovei. Procesele aflate pe rolu­rile mai multor instanţe din Româ­nia arată că Maricel Cosor revendică păduri în numele prinţului Petru Şerban Sturdza şi al boierilor Apos­toleanu şi Cincu. Fiecare dintre aceste familii are locul ei în istoria ţării, fiind re­cu­noscute pentru proprie­tăţile de­ţi­nute cândva.
De ce a trebuit ca moştenitori de asemenea calibru să apeleze la serviciile unui mandatar pentru a pu­tea intra în posesia proprietăţilor? Răspunsul este cât se poate de simplu: procuratorul reuşeşte să scoată acte din piatră seacă, învârte instan­ţele pe degete şi câştigă procesele mult mai uşor decât o poate face un om simplu care, cu legea în mână, merge la judecată şi îşi cere pămân­turile înapoi, dar de cele mai multe ori pierde.
Maricel Cosor se luptă prin in­stanţe pentru aproape 20.000 de hectare de fond forestier. O parte din aceste suprafeţe au fost câştigate deja, procuratorul reuşind perfor­man­ţa de a strămuta o moşie de pe teritoriul comunei Pădureni (jude­ţul Vaslui) în inima Ocolului Silvic Soveja, unde lemnul este de cea mai bună calitate. Reprezentanţii Rom­sil­va s-au străduit în zadar să do­ve­dească faptul că actele arată clar că altele erau locaţiile proprietăţilor cerute de Cosor în numele familiilor boiereşti.

Procurator, secretar de stat la Păduri
Un alt procurator recunoscut pentru acţiuni de revendicare im­portante este Gică Duţă. Director al Direcţiei Silvice Vrancea în perioada 2000-2005, Duţă a fost numit anul trecut, pentru o perioadă limitată de timp, secretar de stat în cadrul mi­nisterului care păstoreşte… pădu­rile. Funcţiile publice deţinute nu l-au împiedicat să-şi exercite manda­tul de procurator. El a solicitat Mo­şia Vlădnicel în numele unei persoa­ne care pretinde că este descendenta lui Constantin Cristofil, cerând în in­stanţă retrocedarea a 1.722,5 hec­ta­re de fond forestier. După o serie de procese, în cadrul cărora şi-au făcut apariţia şi alţi moştenitori care au do­vedit cu hârtii că persoana repre­zentată de procuratorul Duţă nu este singura îndreptăţită să ridi­ce pretenţii asupra acestei păduri, verdictul s-a dat în favoarea mandatarului. Judecătoria Adjud a solu­ţionat cauza în iulie 2009, atribuind 1.467 de hec­ta­re lui Duţă. Acesta reuşise între timp să achiziţioneze drepturile litigioase de la urmaşa lui Constantin Cristofil. Surse din Romsilva susţin că afacerea s-a făcut pentru 10.000 de euro bani gheaţă, plus 150 de euro pentru fiecare hectar câştigat la retrocedare. Prin urmare Gică Duţă a devenit moşier peste o pădure estimată la mai mult de 1,5 milioane de euro plătind apro­ximativ 250.000 de euro.

Moştenitorii se pot fabrica
Şi Constantin Gârboiu apare pe rolurile mai multor instanţe în calitate de mandatar. Cazul lui este unul special deoarece revendică fosta proprietate a societăţii Forestiera Lamas SAR de pe raza comunelor Reghiu, Meca, Andreiaşu, Poiana Cristei, din judeţul Vrancea. Procuratorul Gâr­boiu îl reprezintă în instanţă pe Gri­gore Manta, care susţine că este moş­tenitorul acestei averi de 4.200 de hectare, ca urmaş al unui acţionar la firma amintită mai sus. Actele de­ţinute de juriştii Romsilva dovedesc altceva: numele Manta se potriveşte cu cel al unei persoane care a avut calitatea de cenzor la Forestiera Lamas SAR. Mai mult, documentele din 1948-1949 indică fără echivoc faptul că acţionarii acestei societăţi erau 100% străini, fiind vorba de două firme din Elveţia. Cima Com­pagnie des Industrie Minieres& Aanexes a deţinut 33,33% din acţiuni, iar Union des Usines et des Exploi­tation Forestieres de Nasic Geneve 66,67 din acţiuni. Toate aceste argumente nu au împiedicat acţiunea pro­curatorului.
Numele lui Gârboiu mai este legat de un alt caz controversat, în care Cătălin Stan Sion a solicitat re­constituirea a 720 de hectare de pădure ca rudă de gradul VI a familiilor Stavarachescu şi Orleanu. Deşi a existat o cerere de retrocedare şi din partea unui descendent direct al acestor boieri, un anume Mihail Orleanu, calitatea acestuia nu a fost recunoscută, având câştig de cauză Sion. În acest moment au loc mai multe acţiuni prin care fiecare dintre cele două părţi încearcă să do­vedească faptul că dreptatea este de partea ei.
În goana după pădure, procuratorii ajung să se înfrunte şi între ei. Este cazul lui Maricel Cosor şi al Gildei Scânteianu, care se „bat” pe aceeaşi moştenire. Cosor, în calitate de mandatar al Ceciliei Tatiana Apostoleanu, este acuzat de Scân­teianu - ca reprezentantă a Elenei Manole, descendentă a Victoriei Bibescu - de faptul că nu au fost luate în calcul toate persoanele îndrep­tă­ţite să solicite instanţei o moştenire de 500 de hectare de pădure. În aceste lupte sunt aruncaţi avocaţi, auto­rităţi locale, experţi cadastrali etc.
Prezentând câţiva dintre procuratorii care fac legea fondului forestier, am încercat să atragem atenţia asupra unui fenomen care tinde să doboare pădurile României. Moşte­nitori de drept sau nu, cei care cer retrocedarea fondului forestier au trecut undeva în plan secund, în pri­ma linie fiind procuratorii. Lemnul reprezintă o miză foarte importantă, valorificarea lui putând aduce averi colosale. Toate aceste personaje năs­cute peste noapte, procuratorii  sau mandatarii, au în spate adevărate reţele care au interesul de a pune mâna pe suprafeţe împădurite cât mai extinse. Faptul că drepturile litigioase sunt vândute de cei care pretind că vor să-şi primească bunu­rile deţinute de strămoşii lor cu 10% din valoarea proprietăţilor arată cât de uşor se pot face bani dintr-o iniţiativă care a pretins că realizează „restitutio in integrum”.

Drepturile litigioase se vând cu doar 10% din valoarea proprietăţii
Interesaţi direct de realizarea retrocedărilor, procuratorii reuşesc să intre în po­sesia drepturilor litigioase achitând către moştenitorii proprietarilor sume mo­di­ce. Deşi nu există date oficiale legate de acest fenomen, lucrătorii ocoalelor silvice de stat şi private susţin că astfel de afaceri se încheie destul de uşor. De obicei, suma plătită de procurator nu depăşeşte 10% din valoarea reală a bunului revendicat. Sunt însă cazuri în care urmaşii boierilor doresc să-şi păs­treze o parte din avuţie, ei înstrăinând doar dreptul de folosinţă. Astfel, pădu­rile sunt exploatate de procuratori care închiriază într-un fel fondul forestier de la cei care îl deţin în fapt.
Din cauza acestor afaceri a apărut şi un alt fenomen care dă de furcă auto­rităţilor, şi anume creşterea numărului de solicitări venite din partea revendicatorilor de a li se face strămutarea proprietăţii. În spatele acţiunilor de acest gen sunt tot procuratorii, care caută să pună mâna pe păduri cât mai valo­roa­se, în ideea în care lemnul urmează să fie valorificat.


Peste 350.000 de hectare de pădure „s-au ars”
Federaţia pentru Apărarea Pădurilor (FAP) atrage atenţia asupra unui fe­nomen îngrijorător: în perioada 1990-2000 au fost distruse peste 350.000 de hectare de pădure. Marian Stoi­cescu, preşedintele FAP, ne-a declarat că cele mai afectate sunt terenurile fo­restiere a căror retrocedare s-a făcut în mod abuziv. „Sunt situaţii în care anumite persoane solicită proprietăţi asu­pra cărora nu au niciun drept, şi atunci când instanţele judecătoreşti le dau câştig de cauză se produc adevărate dezastre. Interesul acestor oameni este acela de a valorifica imediat ceea ce au dobândit”, a explicat Stoicescu.
Potrivit datelor deţinute de Romsilva, din fondul forestier al României, 2,9 mili­oane hectare fac sau au făcut obiectul unor acţiuni de reconstituire de proprie­tate. Cele mai multe acţiuni de acest gen au la bază Legea 247/2005.
Anul trecut, regia a retrocedat peste 122.000 de hectare de fond forestier. Cele mai mari suprafeţe au fost cedate în Buzău (15.454 hectare), Argeş (9.899 hectare), Suceava (8.077 hectare), Maramureş (7,937 hectare), Ba­cău (7.024 hectare), Gorj (6.359 hectare), Alba (6.266 hectare), Arad (6.179 hectare) şi Hunedoara (5.681 hectare).
În 2010, instanţele judecătoreşti din ţară au pe rol procese în care se cere soluţionarea retrocedării a circa 500.000 hectare de pădure. Dintre acestea 167.000 de hectare sunt în Suceava şi câte 30.000 hectare în Mureş, Vran­cea, Bacău. În momentul de faţă, Romsilva administrează 3,4 milioane hec­tare de pădure.