Tancul, frate cu avionul

Un ziarist prost e cel care nu pune întrebări. Dar un premier care pune întrebări stupide ce e? Mereu mi-a fost milă de oamenii care se fac de râs. Nu sunt în stare să râd de umilirea lor publică şi, în general, nu o provoc. În momentul cu spartul oului de Paşte în capul premierului, mi s-a părut că e o exagerare să reluăm imaginile până la saturaţie. Era un obicei local, seniorul Boc nu e familiarizat cu presa... în fine, înţelegeţi argumentele. Dar nu, acum înţeleg că premierul chiar o cere! Îi place! Avea aşa un surâs tainic când întreba de ce nu zboară avionul prin cenuşă dacă tancul merge pe nisip... Am crezut chiar că e un aranjament cu ministrul Oprea ca să arate lumii ce buni prieteni sunt, deşi Oprea l-a făcut de râs în Senat cu legea pensiilor. Dar, domnilor, era mai simplu să vă lăsaţi filmaţi într-o discuţie în care să aveţi gesturi care să sugereze amiciţia. Nu, nu merge, de fapt, pentru că diferenţa de înălţime e cam mare... Dar oricum era mai puţin penibil decât să discute despre nisip şi tancuri care nu zboară. Şi care tancuri, de fapt? Mi-a rămas întipărit în minte surâsul un pic emoţionat al premieraşului nostru când s-a semeţit în scaun să întrebe de, ştiţi, avionul... Răspunsul ministrului apărării n-a fost mai puţin ameţitor, dar impresie şi mai puternică mi-au făcut feţele miniştrilor Blaga şi Berceanu în timpul schimbului de replici. Blaga era roşu la faţă, iar Berceanu se uita fix într-un punct ca să nu izbucnească în râs. Sau în explicaţii. Penibil. L-aş ruga din suflet de jurnalist pe domnul Boc ca, dacă nu cumva scopul său este să devină primul comedian al ţării, să se oprească din întrebări de copil râzgâiat. Să-şi ia un profesor particular de chimie, fizică... orice alte materii îi mai sunt străine. Şi să nu mai întrebe nimic decât la lecţiile organizate. Imaginaţi-vă că un elev se ridică în clasă să întrebe acelaşi lucru. Auziţi hohotul de râs?
Domnule Boc, şedinţele de guvern nu sunt ore deschise de dirigenţie. Iar tancul nu zboară...