În ultimii doi ani, hotelurile de lux au dus-o greu, e drept. Suficient de greu cât să se discute intens despre declasarea unora dintre ele, şi chiar în mod justificat. Rata de ocupare a fost, pentru o vreme, atât de mică încât mare parte din serviciile necesare pentru a clasa un hotel în categoria de lux nu mai puteau fi justificate economic. Mai mult, preţurile căzute până la nivelul de 30-40% nu au reuşit să aducă rata de ocupare la un nivel la care să se poată vorbi despre pierderi acceptabile. Astăzi însă, piaţa de hoteluri pare să fi ajuns la vârsta unei noi tinereţi.
Se investeşte din nou în dezvoltare, marile lanţuri sunt cu ochii pe orice piaţă care pare să promită ceva bun în viitor, se deschid centre din ce în ce mai opulente. Dacă nu este doar o în­cercare disperată de a recâştiga nişte clienţi, atunci e un semn clar că lucrurile au revenit la normal, că milionarii do­resc din nou să se răsfeţe, că oamenii au reînceput să călătorească şi să se întâlnească şi altfel decât prin teleconferinţe.
Ospitalitatea de lux este o rotiţă esenţială nu doar pentru industria luxului, ci pentru întreaga economie. Deschiderea şi funcţionarea unui ase­menea hotel înseamnă implicarea a zeci de alte zone: construcţii, amena­jări interioare, designeri, PR, publicitate, comerţ cu obiecte de artă şi lux, restaurante şi baruri, medicină, frumuseţe, sănătate şi altele. Numă­rul de locuri de muncă gravitând în jurul u­nui hotel de lux de dimensiuni medii este, de obicei, apropiat de numărul maxim de oaspeţi pe care îi poate găz­dui hotelul (cam 100 de angajaţi la 130 de camere). O parte din aceştia sunt pro­fesionişti, pe o piaţă cu o concu­renţă acerbă (mult mai mulţi profesionişti decât locuri disponibile) - personalul SPA & gym, bucătarii, sommelierii etc. Despre restul implicaţiilor e aberant să vorbim. Consideraţi doar că o staţiune de lux relativ mică din Alpi consumă mai multe parfumuri şi produse profesionale de îngrijire a corpului decât un oraş de dimensiuni medii din Franţa sau Germania…
Pentru a doua oară de la începutul acestui mileniu, marii jucători din piaţă văd un El Dorado aşternându-se primitor în faţa privirilor lor: după „tigrii asiatici”, China şi India, adă­posturile a mai bine de o treime din populaţia lumii, îşi deschid porţile către simbolurile bunăstării. Unii dau buzna, alţii amână un pic momentul, dar cei mai mulţi încearcă să-şi asigu­re locul pe toate pieţele posibile. SUA, Europa de Vest, ţările arabe şi, mai nou, Asia sunt ingredientele care trebuie să stea în echilibru astfel încât e­ventualele pierderi dintr-o parte a lumii să fie compensate de creşterile din cealaltă parte. Şi, da, aţi văzut bi­ne, Europa de Est nu este încă pe lista de priorităţi, deşi cam toate capitalele ECE au măcar unul sau două mari lan­ţuri prezente şi active. Dezvoltarea acestei pieţe se va amâna însă până când o noapte la un hotel de cinci ste­le va fi o cheltuială plauzibilă pentru o clasă business consolidată, şi nu doar un accident legat de nunta unui interlop sau de o conferinţă corporate a unei multinaţionale din comerţul cu electronice…

Ad oriente (mult!) lux
Nu doar europenii, americanii sau conglomeratele multinaţionale stau cu ochii pe Asia, ci şi lanţurile de ho­teluri de lux de acolo simt că este un moment propice pentru o dezvoltare rapidă în afara zonei de baştină, chiar dacă rata de creştere a industriei ospitalităţii în Europa (principala ţintă) este în prezent cea mai scăzută din lume. Doar în 2010 îşi vor deschide por­ţile primele proprietăţi ale lanţu­rilor Raffles, Shangri-La şi Meritus. Magnetul tuturor este, deocamdată, Franţa, care e şi destinaţia favorită a celor mai mulţi turişti milionari din Asia, chinezii fiind, de altfel, pe primul loc în topul celor care cheltuiesc pentru achiziţionarea de produse şi servicii de lux.
Astfel, notoriul hotel Royal Mon­ceau din Paris va fi redeschis în proprietatea grupului Raffles, după 20 de luni de renovare care au însemnat cheltuieli de 100 de milioane de euro. Primul Shangri-La din Europa va fi deschis în apropiere de Trocadero, în fostul palat al prinţului Roland Bona­parte, un strănepot al lui Napoleon. Urmează, în planurile de dezvoltare ale lanţului Shangri-La, hoteluri în Viena, Londra şi Moscova. De asemenea, proiectul Peninsula Paris este programat să devină funcţional în 2012, în actualul sediu al Centrului Internaţional pentru Conferinţe, în timp ce Meritus îşi caută o locaţie potrivită în Frankfurt.
O extindere şi mai „la obiect” ţin­teşte Banyan Tree Hotels & Resorts, lanţul hotelier asiatic cu cea mai rapidă dezvoltare din acest deceniu: în 2011 va fi inaugurat un hotel Angsana (linia de lux a grupului) în Corfu, iar în 2012 - unul în Santorini. Tot spre Mediterana s-a orientat şi Six Senses Hotels & Resorts, care intenţio­nează să lanseze un hotel „superhigh-end” pe insula Milos, în 2012.
Nici deja consacratul lanţ Manda­rin Oriental nu stă degeaba: alături de cele 25 de hoteluri pe care le operează (12 în Asia, 8 în America de Nord şi de Sud, 5 în Europa şi Africa de Nord), se pare că încă 16 unităţi vor fi deschise într-un timp destul de scurt. Se lucrează deja intens la hotelul din Marrakesh, care ar trebui să fie inaugurat în acest an, iar pentru 2011 şi 2012 sunt plănuite lansări în Paris, Milano, Moscova, Marbella, Abu Dha­bi, Atlanta, Costa Rica, Dellis Cay, Grand Cayman, Taipei, Guangzhou, Beijing, St. Kitts, Macau şi Maldive.
Concurentul indian al Mandarin-ului, Taj, a deschis pe 27 martie un nou hotel în Cape Town, după doi ani de muncă şi aproximativ 50 de milioane de euro investiţi, bani care au inclus şi renovarea a două clădiri-simbol ale oraşului - South African Re­serve Bank şi Temple Chambers. Ho­te­lul, cu 177 de camere, i-a avut drept designeri pe americanii de la James Park and Associates, aceiaşi care au creat pentru Taj interioarele hotelului „The Pierre” din New York, deschis cu foarte puţin timp înainte, după o in­vestiţie de 100 de milioane de dolari.


Moda intră rapid în industria ospitalităţii
În timp ce lanţurile hoteliere asia­tice mizează pe renumele câştigat datorită unor servicii excepţionale, pro­prietarii europeni de hoteluri sau de lanţuri hoteliere încep din nou să bată monedă pe calitatea excepţională a designului.
În Londra, moda este deja în floa­re. Renumitul Knightsbridge Jumei­rah Carl­ton Tower se apropie de sfâr­şit cu lucrările la noul său „apartament re­gal”, proiectat de Khwan Chew, desig­nerul care a lucrat şi la Burj al Arab (aflat tot în proprietatea Jumeirah). Noul „Royal Suite” va avea 155 de metri pătraţi (pare puţin, dar pentru Londra este enorm!), valeţi proprii, tavan de fibră de sticlă care proiectează un cer înstelat, bucătărie proprie complet echipată (pentru cei care vin însoţiţi de bucătari), bar şi tehnologie audio-video de ultimă gene­raţie de la Bang&Oluf­sen. Preţul pe noapte este estimat la aproximativ 10.000 de euro pe noapte. Până în iu­nie însă, când va fi disponibil, poate fi deja accesat oricare dintre apartamentele create de Diane von Fursten­berg pentru hotelul Claridge. Se pare că „Madonna” modei america­ne a lucrat cu extrem de multă dragoste la designul acestor apartamente, din moment ce recunoscuse, cu ceva ani înainte, că o parte din creaţiile sale din trecut şi-au găsit inspiraţia în acest hotel, la care revenea de câte ori avea ocazia. „Una dintre cele mai dragi amintiri ale mele este prima noap­te la acest hotel. Eram o femeie de afaceri tânără şi independentă. În timp ce mă cazam, mi-am dat seama că am reuşit, că am succes, pentru simplul fapt că îmi permit să stau aici”, spunea von Furstenberg.
Tot în Londra, alt „landmark” al industriei hoteliere - the Langham - se apropie de sfârşit, cu o renovare completă, istovitoare financiar, de 100 de milioane de euro, însă promite să aibă cel mai mare apartament de lux din oraş - The Infinity Suite. Nu există în­că detalii despre designerii angajaţi, dar se pare că e vorba tot de unul dintre liderii europeni ai modei.
În Paris, cea mai recentă investiţie a fost făcută de lanţul Starwood, care va deschide primul hotel sub brandul W în chiar inima capitalei franceze, între Place Vendome şi Operă.

Designeri pe cont propriu
Pentru că tot a venit vorba despre modă, şi Louis Vuitton a simţit nevoia să-şi încerce norocul în zona ospitalităţii. După un succes destul de clar înregistrat cu Cheval Blanc, primul hotel al grupului, deschis în Alpii Francezi în 2006, Vuitton a decis să investească în construirea a două hoteluri, în Egipt şi în Oman.
Designerii par să fie buni şi după moarte, pare-se, din moment ce The Versace Mansion (casa designerului din Miami, unde acesta a fost, de altfel, asasinat), una dintre cele mai râvnite proprietăţi din America, a fost preluată de Villa by Burton G. şi transformată într-un hotel „boutique”, cu 10 camere şi apartamente. Preţul pe noapte începe de la 2.100 de dolari.


America vrea la iarbă verde
Mobilă şi servicii de lux „la cort”? Da, dar numai în America. Puteţi uita de insectele, maşinile inconfortabile şi fauna periculoasă din safari-urile de lux. O nouă manie a lovit Statele U­nite şi se pare că este un fenomen „de viitor”: campingul de lux. Pentru că pare „imoral” să dai banii la un ho­tel de cinci stele (unde te vede presa…), mulţi dintre boga­ţii Americii iau ca­lea sălbăticiei, în ceea ce Luxury Insti­tute numeşte „o întoarcere la una dintre rădăcinile culturale ale Ame­ri­cii - viaţa în aer liber a imigranţilor fon­datori”: „chiar dacă îşi permit, oa­me­nii nu mai găsesc confortabil să stea în temple îmbrăcate în marmu­ră”. Ca să nu lipsească totuşi nimic din confortul oazelor de lux, milio­na­rii ame­ri­cani plătesc 12.000 de dolari pentru o excursie de patru zile „în săl­băticie”. Bani la care, probabil, există şi scafandri care să le pună peşte în cârlig…


Dezvoltare globală
Nu chiar toată America vrea la iar­bă verde. Cei care rămân la oraş do­resc însă lucruri excepţionale. Desig­nul nu este suficient pentru a recupera pierderile din timpul crizei. Cel puţin aşa pare să dove­dească una dintre lansările cele mai aplaudate din această lună, care nu se referă la un hotel, ci la restaurantul Culina din ca­drul Four Seasons Los Angeles, un nou templu al luxului, realizat suficient de orbitor pentru a putea atrage atenţia pe o piaţă supraaglomerată.
De ce doar o lansare de restaurant? E simplu. Ca să intri pe o ase­menea piaţă şi să poţi spera la succes, inves­tiţia trebuie să fie colo­sală. Singurii care s-au aventurat la aşa ceva în acest an au fost cei de la Ritz Carlton, care tocmai au inaugurat The Ritz Carlton Los Angeles, parte a unui complex în care au intrat 2,5 miliarde de dolari. Spa, terenuri de sport, un apartament de 278 de metri pătraţi (dotat cu pian şi „entertainment room”), un hotel-turn de 54 de etaje cu 123 de camere şi alte asemenea - cam aşa se atrage astăzi atenţia în Oraşul Îngerilor.
Pentru Hyatt, nu există margi­nea lumii, pare-se, după evoluţia pro­iecte­lor deja aflate în construc­ţie. În mai va fi deschis primul ho­tel al lanţului din Pudong (Shan­ghai), iar în noiembrie se va des­chide un Hyatt în Hong Kong. Acelaşi gigant va deschide şi două noi hoteluri în Abu Dhabi, în ur­mătoarele 12 luni - Hyatt at Capital Centre şi Park Hyatt.
Hilton Worldwide are în plan deschiderea a nu mai puţin de 9 hoteluri în China, inclusiv primul hotel din „colecţia” Waldorf Asto­ria, care va deveni „hotel de aeroport” în Shanghai. Lanţul german Kempinski nu are programate de­cât trei noi hoteluri în acest an, toate în oraşe „de rang doi” - Yin­chuan, Huizhou şi Guiyang. Shan­gri-La, cel mai important lanţ năs­cut în Asia, va deschide tot trei noi hoteluri în China, în Beijing, Shan­ghai şi în Guilin.
Dubai, până de curând noua capitală a luxului mondial, suferă, din nefericire, de o amânare: hote­lul Armani, din cadrul Burj Khali­fa, care ar fi trebuit să fie deja gata, va fi deschis cel mai devreme peste o lună. Dotat cu 160 de camere, ho­telul va ocupa 10 etaje din ceea ce a devenit recent cea mai înaltă clă­di­re din lume. Deocamdată în­să, toa­tă zona din jurul platformei des­chi­se care a fost amplasată la înăl­ţi­mea de 124 de metri este în verifi­cări extinse, după ce un lift s-a blocat, ţinând mai mulţi vizitatori prizonieri timp de câteva ore.


Planuri cu multe stele
Numărul de hoteluri care „să-ţi ia ochii” cu luxul orbitor a crescut deja rapid pe hârtie şi urmează să devină, cât de curând, realitate palpabilă.
La categoria 7 stele - deşi, într-ade­văr, clasificările oficiale nu permit decât 5*, chiar şi în ţările de baştină - nu există în prezent decât 3 hoteluri: Town House Galleria din Milano (acesta este şi primul hotel de 7* din lu­me, nu Burj, cum se crede îndeob­şte), Emirates Palace în Abu Dhabi şi Burj al Arab în Dubai. Însă nu mai puţin de alte şase hoteluri aflate încă în construcţie au anunţat că vor deţine acelaşi rating (lucru uşor, din moment ce nu există nicio autoritate care să-l acorde). Acestea vor fi, pentru cei care îşi plănuiesc vacanţele cu mult în avans: Laucala Island din Fiji, Morgan Plaza în Beijing, Flower of the East - parte a complexului ecologic Solar Powered Hotel de pe insula iraniană Kish, complexul Centaurus din Islamabad, Grabd Chola în Chennai (India) şi The Royalties Castle în Davao City, Filipine.
Cu o treaptă mai jos, lucrurile sunt mai liniştite, semn că pe piaţa de astăzi eşti obligat fie să ţinteşti foarte sus, fie să renunţi la proiect. Pe piaţa de 6 stele activează în prezent Altira Macau pe insula Taipa (fostul Crown Macau), St. Regis Shanghai, Al Husn în cadrul Shangri-La Barr Al Jissah Resort and Spa Hotel din Oman şi Seoul Hyatt Park. Presa de specialitate a mai scris şi că Pa­lazzo Versace din zona Gold Coast (Aus­tralia) ar merita şase stele, iar complexul Capella Sin­gapore, de pe insula Sentosa, pretinde că merită acelaşi standard. În construcţie nu se află decât un asemenea hotel, parte a Mansions of the World, în Buenos Aires.