Nu, din păcate nu este vorba aici de adaptarea făcută de Bertolt Brecht după romanul omonim al lui Maxim Gorky, deşi ceva de a face cu ipocrizia acestuia din urmă am putea găsi. Este vorba doar de încercarea mea dispera­tă de a relua ambasadele cu restaurantul Mamma Leone, în noua sa lo­ca­ţie.  Pentru că îmi place peştele şi mai tot ce vine din mare, inclusiv medu­zele. Da, meduzele din care se face o salată extra. Vă dau eu reţeta. Aşa că, profitând de o amiază însorită, am fost cu prietenul O. să dejunăm în grădina restaurantului. De fapt, o premieră anul acesta, în care frigul ne-a ţinut de­parte de exterior. Terasa este mult mai cochetă decât interiorul, unde se mai simt urmele lăsate de un restaurant grecesc care a dat faliment. Nu-i ni­meni în grădină, de altfel cred că sun­tem singurii clienţi, doar mai târziu va veni un cuplu care se va instala de­parte de noi. O chelneriţă îi tunde al­teia părul de pe ceafă. Autentic! Mă fac că nu văd. Studiez meniul şi sunt din nou uimit de „greutatea“ lui. Multe feluri de mâncare în afara peştilor pro­mişi. Pui. Porc. Vită. Comandăm: eu, o icră de crap, iar O. - nişte midii în sos de vin. Adică un fel de midii mariniere. Icrele mustesc de grăsime, sunt grele şi nu prea au gust de peşte. O. e mul­ţumit de midiile sale. Felul doi. Pentru O., calcan prăjit cu o garnitură de orez, iar pentru mine un lufărel la grătar cu ale cărui oase m-am luptat îndelung.  Cu un cartof în folie, la cuptor. Surpriza a venit împreună cu nota, cu care ocazie am aflat cu uimire că fâţa mea de lufar avea 400 de grame, iar calca­nul lui O. - 300. Tare „deştept“ siste­mul cu suta de grame. De fapt, un furt pe faţă. Nu ştii cât cântărea înainte şi, chiar dacă ai fi ştiut, nu eşti sigur că e acelaşi pe care îl ai în farfurie ş.a.m.d. Motiv pentru care nu vă sfătuiesc să frecventaţi stabilimentul. Ba chiar să-l boicotaţi! Mai sunt ceva restaurante de peşte în Capitală cu obrăznicia în mi­nus! Şi cred cu toată sinceritatea că astfel de locuri sunt nocive nu numai pentru clienţi, dar chiar pentru noţiu­nea de restaurant. Am băut la asemenea masă „boierească“ o sticlă de Sau­vignon Blanc de la Segarcea, cam cald, dar care se potrivea cu atmosfera de afară. Am evitat deserturile, ba­nale de altfel. O cafeluţă ca să pu­tem face faţă orelor ce urmau să vină. În concluzie? Un loc de evitat pe cât posibil, ca să nu pari prostul lor şi să nu arunci, în acest timp de criză, banii pe fereastră. Nota 2/10.

Mamma Leone
- Str. Povernei nr. 22
- Tel.: 021.311.46.06
- 200 de lei pentru două persoane