Un eveniment care a trecut aproa­pe neobservat, numirea Elenei Sârbu la conducerea Societăţii Comerciale de Tratament Balnear şi Recuperare a Capacităţii de Muncă (TBRCM), arată cum se fac jocurile în politica de pe malurile Dâmboviţei. Noţiunea de conflict de interese este necunoscută pentru mulţi dintre cei care ne conduc, binele personal fiind mai presus de orice. Ex-ministrul Marian Sârbu, ajutat de prietena sa Daniela Andreescu, secretar general al Guvernului, a reuşit să-şi „cocoaţe” fosta soţie într-o funcţie importantă. Anul trecut, în calitatea sa de şef la Ministerul Muncii, Sârbu nu a avut nicio jenă să bage sub nasul premierului Emil Boc o hotă­râre de guvern prin care s-a legi­ferat această numire. Un rol important l-a jucat secretarul general al Executivului, persoana care supervizează tot ce face „juristul” Boc.
Plecarea lui Marian Sârbu din partidul care l-a adus pe scena politică din Ro­mâ­nia a provocat uimire. A­pro­pia­ţii săi nu au fost însă luaţi prin surprindere de acest gest, de­misionarul din PSD fiind cunoscut ca un om aflat mereu în căutarea unor „opor­tu­nităţi”. Altele au fost însă surpri­ze­le până la această dezertare. Iar cea mai mare dintre ele a fost pro­pu­ne­rea venită la înfiinţarea cabinetului „Boc IV”, atunci când PDL, sub în­drumarea lui Traian Băsescu, l-a ade­­menit pe Sârbu să fie din nou mi­nistru al muncii. Motivul oficial invocat a fost profesionalismul do­ve­dit de acesta în momentele în care a deţinut poziţii importante în spectrul public. Gu­rile rele spun însă că în alte părţi ar trebui căutate „iz­voa­rele” unei astfel de propuneri, fiind indicate şi două „proptele” importante: Daniela An­dreescu şi Elena Udrea.
Aparent fără nicio legătură, cele trei personaje - Marian Sârbu, Da­nie­la Andreescu şi Elena Udrea - s-au in­tersectat în cei 20 de ani scurşi de la Revoluţie de foarte multe ori, ajun­gând să facă şi afaceri împreună.

Sårbu a dat fotbalul pe basca de sindicalist
Pe Marian Sârbu decembrie 1989 l-a prins la o fabrică de prelucrare a lemnului din judeţul Argeş, unde era înregistrat cu cartea de muncă, el fiind de fapt fotbalist la un club. Conjunctura a făcut ca Sârbu să re­nunţe la sportul cu balonul ro­tund în favoarea poziţiei de lider de sindicat. În câteva luni, a pus bazele unei federaţii, pentru ca apoi să fie prin­tre fondatorii CNSLR, organizaţie ca­re mai târziu se va uni cu mişcarea sindicală Frăţia, a lui Miron Mitrea, şi va da naştere structurii de astăzi CNSLR Frăţia. Cei doi nu s-au mul­ţumit însă cu statutul de lideri ai mun­citorilor, ambiţiile lor fiind fructificate prin înfiinţarea unui partid, care în câţiva ani a fost înghi­ţit de PDSR. Aşa şi-a asigurat Marian Sârbu intrarea în elita politicii din România.
În 1994 a fost numit secretar de stat în Ministerul Muncii. Doi ani mai târziu a candidat pentru un fo­to­liu de deputat, reuşind ca la fie­ca­re rundă de alegeri să-şi rezerve un loc în Parlamentul României. În pe­ri­oada 2000-2003 a fost ridicat la rangul de ministru al muncii, iar din 2003 până în 2004 a fost minis­tru delegat pentru relaţia cu par­te­nerii sociali. Între timp a reuşit să-şi desă­vârşească şi studiile, făcând un doctorat la Universitatea Creştină „Di­mitrie Cantemir”, cunoscută ca fiind unitatea de învăţământ care are la bază o fundaţie a… sindicatelor.
În această perioadă, în care a fost pe rând sindicalist şi ministru, o persoană i-a fost din punct de ve­dere profesional alături: Daniela Andreescu.

Cum s-a păstorit munca în străinătate cu ajutorul lui Cocoş
Şi pe Daniela Andreescu, actual secretar general al Guvernului, o re­găsim imediat după 1989 tot în-tr-o organizaţie sindicală, fiind vorba tot despre CNSLR Frăţia. Ple­ca­rea lui Sârbu din mijlocul sindicatelor a adus-o pe Daniela Andre­escu în ca­drul Direcţiei Legislaţie şi Conten­cios din Ministerul Indus­triei şi Co­merţului, unde a lucrat ca director adjunct şi consilier. În 2002 a fost detaşată ca director la Oficiul pentru Migraţia Forţei de Muncă. Aşa a ajuns să intre în contact cu nimeni altul decât Dorin Cocoş, actualul soţ al „blondei de la Cotroceni”, Elena Udrea.
În perioada în care a păstorit munca în străinătate, Andreescu s-a dovedit un adevărat sprijin pentru afacerile familiei Cocoş, muncitorii fiind obligaţi să-şi obţină toate avi­zele de la firmele patronate de acesta. Astfel, s-a ajuns ca nişte contracte evaluate la circa 50 de milioane de dolari să verse bani frumoşi în conturile soţului Elenei Udrea. Tot sistemul legat de modul în care lu­cră­torii români puteau pleca la muncă în străinătate a fost pus la punct de Marian Sârbu, ca ministru al mun­cii, ajutat de Daniela Andreescu.
Dorin Cocoş a avut un rol foarte im­portant în acest scenariu. În pri­mă fază, muncitorii care doreau să plece la muncă în Ţara Sfântă erau nevoiţi să facă un drum pe la un Centru de Testare a Forţei de Mun­că, unde patroană era Mioara Radu, parteneră de afaceri cu soţul Elenei Udrea. Mai târziu, când a început mi­graţia spre Spania, a luat naştere Centrul de Diagnostic Clinic Inter­na­ţional, unde, alături de Mioara Radu, apărea ca acţionar şi Dorin Cocoş. Japca era atât de mare, încât au intervenit guvernele statelor in­te­resate de mâna de lucru din Ro­mâ­nia pentru a reglementa lucrurile.
Potrivit unor surse din cadrul fir­­melor care intermediază angaja­rea în afara graniţelor, o astfel de ple­care costa în mod real 300 de do­lari, iar Oficiul pentru Migraţia For­ţei de Muncă percepea taxe care ajun­geau la 1.800 de dolari. O parte din bani mergeau la buget, iar o parte la fir­me­le care făceau analize, dădeau asi­gu­rări etc. Tot business-ul s-a con­struit prin elaborarea de către Minis­te­rul Muncii a unor acte normative care prevedeau achitarea unor taxe enorme (plata în avans a asigurării de viaţă pe toată durata contractului, taxa de monitorizare etc.). Buba s-a spart la venirea libera­lilor la gu­ver­nare, aceştia blocând tot sistemul.
În ciuda scandalurilor iscate la vre­mea respectivă, Daniela An­dreescu şi-a văzut de drum, sărind de la migraţia forţei de muncă direct la Palatul Cotroceni, unde a avut-o colegă pe Elena Udrea.
Anul trecut, în ianuarie, a fost numită secretar de stat la Secre­ta­ria­tul General al Guvernului (SGG), ajungând astfel numărul doi în Exe­cutivul condus de Emil Boc. Prin des­fiinţarea, în martie 2009, a Can­ce­lariei primului-ministru, puterile Secretariatului General al Guver­nu­lui au fost sporite substanţial. Da­niela Andreescu este cea care ţine în mână toate fondurile pe care Exe­cu­tivul le are la îndemână, structura sa fiind ordonatorul principal de credit pentru tot aparatul de la Palatul Victoria. De altfel, „doamna de fier” a Guvernului este cunoscută ca fiind cea care dirijează cam tot ce mişcă prin instituţia în care Boc ocupă fo­to­liul de premier.

Miza: hotelurile pensionarilor
La câteva luni de la ocuparea funcţiei de la SGG, Adreescu i-a în­tins o mână de ajutor lui Marian Sârbu, facilitând numirea fostei soţii a acestuia la cârma uneia dintre cele mai valoroase societăţi subordonate statului. Aşa cum SFin a prezentat într-un număr anterior, activitatea  So­cietăţii Comerciale de Trata­ment Balnear şi Recuperare a Capacităţii de Muncă (TBRCM) este una cât se poate de discretă, vorbindu-se cu des­tul de multă zgârcenie despre fir­ma ce administrează o mare parte a staţiunilor turistice rămase în pa­tri­mo­niul statului. Acestea au apar­ţi­nut cândva agricultorilor, fiind ridicate cu banii strânşi de CAP-urile din ţară. Compania este subordona­tă Casei Naţionale de Pensii şi alte Asigurări Sociale (CNPAS), această in­stituţie având şi calitatea de acţio­nar unic. În acest moment, firma dis­pune de 13 unităţi de tratament balnear, cu o capacitate de cazare de peste 3.000 de locuri. Anual, servi­­ciile acestor hoteluri, situate în Ama­ra, Bala, Bizusa, Buziaş, Covasna, Geoa­giu Băi, Lacu Sărat, Moneasa, Nico­lina-Iaşi, Pucioasa, Sărata Mon­teoru şi Băile 1 Mai-Oradea, sunt ac­cesate de peste 55.000 de turişti. Po­trivit bilanţului depus pe anul 2008, compania dispune de active imo­bilizate în valoare de 743.236.667 de lei, cifra de afaceri declarată este de 65.902.711 lei, iar profitul de 6.392.045 de lei.
De unde acest mare interes pentru bazele de tratament ale pensio­narilor? În actualele condiţii econo­mice, în care se pune tot mai acut pro­blema identificării unor noi sur­se de venit, nu este exclus ca, in­vo­când lipsa banilor, CNPAS să de­cidă, într-un Consiliu de Admi­nis­tra­ţie, că a venit vremea privatizării a­cestor staţiuni. Astfel că rolul doamnei Sârbu poate deveni mult mai specta­culos, cu doamna Udrea la Tu­rism, Daniela Andreescu la Gu­vern şi Ma­rian Sârbu în rândul „independenţilor”.

Ce au în comun cele trei personaje
- Sârbu şi Andreescu provin din CNSLR Frăţia
- Sârbu şi Andreescu părăsesc sindicatul pentru funcţii publice în acelaşi an
- Sârbu şi Andreescu se regăsesc la Ministerul Muncii
- Prin actele normative promovate, Sârbu şi Andreescu vin în sprijinul afaceristului Dorin Cocoş
- Andreescu şi Udrea ajung colege la Palatul Cotroceni
- Andreescu, Sârbu şi Udrea se întâlnesc în guvernul Boc III
- Sârbu este chemat şi în guvernul Boc IV, din care nu lipsesc Udrea şi Andreescu
- Sârbu, Andreescu şi Udrea au legături strânse cu Universitatea Creştină „Dimitrie Cantemir”

Cititi aici precizari din partea Secretariatului General al Guvernului: