Trăim în secolul informaţiei, şi goana după rating a televiziunilor, în special a celor de ştiri, naşte monştri audiovizuali. Mai puţin audio, dar foarte, foarte vizuali. Faptul că nişte zeci de starlete şi politicieni de mâna a doua au atins un nivel de notorietate care să le permită să fie recunoscuţi de Matache Măcelaru şi un nivel de respect public astfel încât numitul personaj să nu-i dea cu capul de tejghea n-ar reprezenta, în sine, o mare problemă. Circul are nevoie de actori.
Din păcate însă, unii dintre teleleii din ziua de azi, proveniţi în principal din zona politică, au început să se ia singuri în serios şi să aibă iniţiative în afara incintei, respectiv a micului ecran. Unele dintre aceste iniţiative sunt chiar legislative. Iar aşa cum fiecare ţară are politicienii pe care îi merită, şi aceştia din urmă au parte de gazetari pe măsură, gata să le soarbă cu nesaţ aberaţiile şi, în loc să le ridiculizeze aşa cum ar merita, le prezintă drept mari realizări şi legi a căror aplicare este iminentă.
L-am avut pe limbutul purtător de chelie al PDL, căruia nu-i dăm numele numai aşa, ca să-i dejucăm strategia de creştere a notorietăţii, care a propus amendarea contravenienţilor din trafic proporţional cu nivelul veniturilor pe care le înregistrează. Pe un alt coleg al dumisale, şef de haită portocalie la Camera Deputaţilor, îl roade grija faţă de onoarea nereperată a premierului Boc şi visează cu voce tare la o modificare a Legii audiovizualului care să permită instalarea la Palatul Cotroceni şi la Palatul Victoria a unor butoane de la care să poată fi oprită pe loc emisia oricărei televiziuni care „dezinformează“.
Despre Silviu Prigoană ce să mai spunem? Omul are mintea odihnită, aşa că a preluat rolul lui Ghiţă Funar de şef al aberaţiilor legislative.
Şi ca să nu creadă lumea că stupizenia parlamentară e apanajul PDL, au şi partidele din opoziţie faliţii lor. Un senator liberal propunea, cu ceva vreme în urmă, ca presa să fie obligată să prezinte ştiri pozitive în pondere egală cu cele negative. Ce să mai spunem de pesedistul Surupăceanu care se visează Robin Hood şi vrea să împartă România în două: jumătate din populaţie va plăti impozit pe avere, iar cealaltă jumătate va verifica declaraţiile de avere ale primei jumătăţi. În fine, e problema lui că-i place să se joace cu arcul, întrebarea e dacă părinţii lui (politici) ştiu şi dacă ştiu de ce îl lasă.
Nu în ultimul rând, îl avem pe „independentul“ Steriu, fost mare şef la SAPARD pe vremea guvernului Năstase, băiat tânăr, şcolit, umblat prin străinătăţuri, care acum vrea să le tragă duminica obloanele supermarketurilor, ca să protejeze, vezi Doamne, producătorii agricoli din pieţe. Ceva mai stupid de-atât nici că se putea, dar ce să ne mirăm, proiectul de lege îl are drept coautor şi pe Valeriu Tabără.
Problema ştiţi care e? Toate aceste proiecte de lege consumă nu numai energia ziariştilor, ci şi resursele Parlamentului, măsurate în bani, dar şi în timp. Nu le-ajunge, frate, la televizor? Uite de-aia a rămas şi ursul fără coadă, iar senatorii vor rămâne fără noadă dacă planul unicameral al lui Băsescu reuşeşte.
