Haosul urbanistic din Bucureşti nu mai este de mult o noutate. Există dezvoltatori care îşi permit să ridice blocuri în buricul târgului, cu multe etaje peste cât permite legea, şi să le mai şi scoată la vânzare. Mai mult, dacă unii dintre vecinii acestor construcţii ce ies din peisaj îndrăznesc să conteste dezvoltările, au ghinionul de a fi chemaţi în justiţie, pentru că „incomodează”.
Exemple de blocuri înalte, ridicate în zone protejate sau în care nu s-au dat au­to­rizaţii de construcţie, sunt nenumărate. Acestea se fac doar cu acordul tacit al autorităţilor, pentru că un dezvoltator oarecare, fără trecere, nu ar putea. În plus, decizia de a ridica astfel de construcţii e încurajată şi de existenţa cererii, întrucât există cumpărători care par a avea certitudinea că, până la urmă, si­tua­ţia se rezolvă şi respectivele apartamente sau etaje întregi ilegale vor putea fi totuşi întabulate. De preci­zat că nici cumpărătorii nu sunt cli­enţi oarecare, ci oameni cu influen­ţă, uneori chiar din administraţie. Pe de altă parte, există şi dezvoltatori care, după ce au trecut de faza ju­de­cării la tribunal şi au intrat în legalitate prin tot felul de derogări urba­nistice, aleg să-şi dea în judecată vecinii afectaţi de respectivele construcţii. Ne vom opri în cele ce ur­mează la doar câteva exemple care ilustrează foarte bine permisivitatea autorităţilor faţă de construcţii oricum, oricât şi oriunde.

Patru etaje în plus, aproape de Piaţa Romană
Pe strada Aurel Vlaicu 120-122, dezvoltatorul AML Locuinţe a obţi­nu­t în 2008 o autorizaţie de a ridica cinci etaje, cu destinaţie locuinţe şi birouri. Construcţia s-a făcut după demolarea a două imobile cu regim de înălţime parter. Dacă e neclar cum într-o asemenea zonă protejată, Primăria Sectorului 2 a permis ridicarea a cinci etaje, şi mai ciudat este faptul că respectivul dezvoltator a ridicat nouă etaje.
Primăria l-a sancţionat contra­ven­­ţio­nal cu 5.000 de lei pe dezvoltator şi a cerut, printr-o expresie care se practică, „intrarea în legalitate”. Asta se tra­duce, după caz, prin opri­rea lu­cră­rilor şi obţinerea unei noi autori­zaţii de construire sau, dacă nu se poate obţine o nouă auto­ri­za­ţie, re­ve­nirea la situaţia care să se înca­dreze în autorizaţia precedentă. În cazul de faţă, cinci etaje.
Cele nouă etaje sunt încă la locul lor, iar la unele finisaje interioare se lucrează. Constantin Nicolae, proprie­tarul casei aproape lipite de acest bloc, este nevoit să meargă în instanţă pentru a cere prejudicii în timp ce, pe site-ul de prezentare al dezvoltatorului, pe locul casei vecinului e un loc verde şi frumos. „Nu ştiu dacă lumea a aflat că acest imobil e în litigiu, dar ştiu că se cumpără în continuare. Am înţe­les că un întreg etaj a fost cumpărat de un parlamentar, dar nu am do­vezi”, a declarat Nico­lae. A­ces­ta încă se judecă cu dez­­vol­tatorul, a­vând şi speranţa că etajele în plus se vor demola, mai ales că acest lucru este cerut în instanţă şi de primărie.
Despre patronul firmei AML Lo­cuinţe, Ion Chiriţă, presa a scris în ne­numărate rânduri în legătură cu dezvoltări cu probleme similare, precum cele de pe străzile Toamnei sau General Radovici. Capitala are, asemeni altor oraşe, multe astfel de construcţii ale căror apartamente sunt, măcar pentru o perioadă, dacă nu pe termen nelimitat, greu de în­ta­bulat. 

Care pe care
O altă situaţie ciudată este aceea în care dezvoltatorul reuşeşte să ob­ţi­nă, după mai multe derogări de la planul urbanistic general, aproba­re pentru ridicarea construcţiei. E­xis­tă nenumărate cazuri în care prin pla­nul urbanistic de detaliu se apro­bă, într-un mod problematic, înăl­ţimi cu multe etaje peste ceea ce se pre­ve­de în planul urbanistic gene­ral. Aşa s-a întâmplat pentru aproa­pe toate dezvoltările rezidenţiale din zo­ne de case. După ce dezvoltatorul s-a pus la punct cu toate a­pro-bările şi trece cu bine de procesele de contestare a au­torizaţiilor, uneori se în­toa­rce îm­po­triva contestatarilor in­comozi.
Este şi cazul ansamblului de opt etaje Speranţa Residence, ridicat pe strada Învingători din zona de case de pe Calea Călăraşi. Acest ansamblu este foarte bine poziţionat şi încă de doi-trei ani anunţa vânzări spectaculoase. Faptul că dezvoltatorul a obţinut printr-un PUD o autorizaţie de a ridica opt etaje într-o asemenea zo­nă a condus la mai multe contes­tări la tribunal, din partea vecini­lor, ca şi din partea prefectului.
După ce prefectul a chemat la tribunal Primăria Sectorului 3, care a aprobat construcţia, apărătorul dezvoltatorului a avut câştig de cauză prin faptul că a invocat tardivitatea acţiunii prefectului. În anii trecuţi, prefectura a chemat primăria în ju­decată pentru mai multe PUD-uri cu încălcarea prevederilor legale inci­den­te, susţinând că respectivele în­călcări au fost relevate şi de Inspec­to­ratul Teritorial în Construcţii. Unii locatari din casele vecine au afirmat că documentaţia aferentă PUD-ului era ilegală şi că lucrarea care se efectuează la imobilul învecinat lor le afectează grav proprietatea. Dez­vol­tatorul a afirmat că documentaţia este legală şi că termenul de pre­scrip­ţie a dreptului de acţiune a fost depăşit. Vecinii nu au avut câştig de cauză în cererile lor, alături de cea a prefecturii, de anulare a autorizaţiei de construire şi suspendarea lucră­ri­lor. „Acum situaţia s-a inversat, şi dezvoltatorul i-a dat în judecată pe unii dintre contestatari pentru că i-ar fi întârziat lucrările, deşi nu cred că s-au oprit deloc din lucru în pe­ri­oada în care se judecau”, a declarat Nicuşor Dan, preşedintele Asociaţiei Salvaţi Bucureştiul.

Legi romåneşti
Atât investitorii locali, cât şi cei străini au fost în ultimul timp atraşi de permisivitatea cadrului legal lo­cal din urbanism şi de acordul mai mult sau mai puţin tacit al auto­ri­tă­ţilor pentru ridicarea de con­strucţii cu astfel de probleme. „În cazul în care se emite hotărârea de demola­re a unor astfel de construcţii apa­re însă o mare problemă. Chiar dacă există legislaţie-cadru, nu sunt, din păcate, suficiente norme şi reglementări pentru demolare şi nici mij­­loace suficient de puternice de constrângere a investitorului”, a de­cla­rat avocatul Serghei Perju. De­mo­­la­rea unui imobil ridicat ilegal ar trebui făcută în primă instanţă de către investitor, dintr-un fond se­pa­rat alocat, fond care, în această pe­rioadă, e greu de crezut că ar fi de găsit. În plus, procesul de demolare se face cu reglementări stricte de siguranţă, cu dinamitare sau me­ca­nizat, asta în situaţiile în care chiar s-ar ajunge prac­tic la aşa ceva. „Eu nu am auzit de astfel de de­mo­lări. Pot, în schimb, să vă amintesc exemplul unei construcţii vechi din zona Nerva Traian de lângă Mega Image, aflată tot la stadiul de cadru cu câteva cărămizi şi care a fost construită fără a se re­s­pecta lăţimea drumului din veci­nă­tate, mai precis Calea Călăraşi, care urmează a se lărgi. Respectivul sche­let nu e demolat nici în prezent”, a amintit avocatul citat.
Acesta a reuşit să obţină în in­stan­­ţă suspendarea mai multor lu­crări din Bucureşti, dar şi din alte lo­ca­lităţi. „Ar fi bine ca aceste suspen­dări de lucrări cu probleme să se poa­tă face cât mai din timp, pentru ca investitorul să nu-şi ducă la capăt o investiţie ce s-ar putea concretiza în­tr-o construcţie fără valoare juridi­că, care nu poate fi întabulată”, a adău­gat Perju. Până una-alta, aceste construcţii atrag cumpărători, chiar şi fără forme legale, prin buna lor po­zi­ţionare.