Cine ne fereşte de malpraxisul politic?

„Din două una, daţi-mi voie: ori să se revizuiască, primesc! Dar să nu se schimbe nimica; ori să nu se revizuiască, primesc! Dar atunci să se schimbe pe ici-pe colo, şi anume în punctele... esenţiale... Din aceas­tă dilemă nu puteţi ieşi... Am zis!“ Şi cum a zis Farfuridi aşa a rămas şi azi. Atunci eram „la chestiunea reviziunii Con­sti­tuţiunii şi Legii Electorale...”! Tot acolo suntem, oricât de jenant ar părea. În plus, după sesiuni de încătuşări spectaculoase şi eliberări înlăcrimate, după anchete ANI împotriva unor celebrităţi, urmate de declararea drept neconstituţională a legii de funcţionare a instituţiei amintite, după ce politicienii şi justiţia s-au făcut fraţi de cruce în funcţie de cine e la putere, l-am putea parafraza pe Caragiale astfel: să se aplice legea, pri­mesc! Dar să nu fie pedepsiţi băieţii deş­tepţi. Ori să nu se aplice legea, primesc! Dar atunci să-i judecăm pe ăia de-i ştim noi că sunt răi! E simplist, recunosc, dar e atât de real. Valuri de politicieni cu care am stat de vorbă recunosc că şi ai lor fură, dar cei­lalţi vor să fure mai mult, şi ei, „cu prinţi­puri”, nu pot permite aşa ceva. La fel e şi cu legea şi cu arestările. Fără jenă, oamenii politici se acuză reciproc că s-ar fi arestat dacă pierdeau alegerile, aşa că tot ce poţi face e să recunoşti că eşti spectator nepu­tincios al propriei vieţi, în care alţii fac ce vor. Acuzăm adesea medicii care comit erori şi cerem pedepsirea lor aspră. Greşeala unui doctor în medicină ne omoară sau schilodeşte pe loc. E mai uşor de probat. Politicienii se ocupă şi ei însă de sănătatea unei ţări întregi, la propriu şi la figurat. Eu pe cine dau în judecată pentru că nu mai am încredere în cine mă conduce? Să cer daune morale clasei politice? Sau să merg la CEDO că nu sunt respectate drepturile omului? Descrierea stării de fapt o găsim tot la Caragiale şi tot la Farfuridi către Ca­ţa-vencu: „Ia scuteşte-mă cu mofturile d-tale! Onest d-ta? Pe de o parte Răcnetul Carpa­ţilor, pe de altă parte chiverniseala confra­ţilor, pe de o parte opoziţie la toartă, pe de altă parte teşcherea la buzunar!... Urlă târ­gul domnule…“. Şi cu urlatul rămâne. Iată de ce propun şi eu o lege pentru pedepsirea malpraxisului în politică. Să definim răul pe care îl face acest circ poporului român şi fiecărui individ neimplicat politic, dar afectat de deciziile aleşilor şi numiţilor. Să facem o lege. Sau mai bine o comisie de anchetă? Că aia sigur îngroapă totul…