La auzul acestui cuvânt, papilele încep să-mi saliveze mai dihai decât la câinele lui Pavlov. Îmi aduc aminte de fiecare bistrou din Paris sau din Franţa în care am mâncat, de atmosfera inconfundabilă, familială şi prietenoasă. De mâncă­ru­ri­le simple şi savuroase. Bistroul este un res­tau­răn­ţel fără pretenţii, deloc şic, care serveşte ade­vărata bucătărie franceză tradiţională, cea care se găteşte şi acasă. Supă de ceapă, salată de lin­te călduţă, tocăniţă de oaie, brandadă de cod etc., etc., mâncăruri bazice, uşor de făcut, pentru un public lipsit de fiţe. Aşa cum sună şi definiţiile. Cea din Larousse: bistrot - s.m. cafenea, debit de băuturi, restaurant modest. Sau cea de pe Wiki­pe­dia.fr: un bistrot este o cafenea mică şi câteodată un mic restaurant. Sigur că departe de casă bistroul a evoluat şi el a ajuns să fie asimilat cu eleganţa şi simţul gastronomic francez. Mic res­tau­rant? Modest? Nici pomeneală, în orice caz nu în locul în care am fost nu de mult cu B. şi cu M. Decor anii ’60 cu fotolii şi banchete din scai roşu şi negru (e la modă dragă acest Henri-Marie Beyle, ceva de speriat). O bilă flocoasă din fibre optice atârnă din tavan. Un bar de-a lungul sălii. O „vitrină“ terasă spre stradă pentru cei care iu­besc să fie văzuţi. Şi slavă Domnului, terasa „vi­tri­nă“ este mai tot timpul plină cu băieţi de băieţi şi fetele aferente. Studiem meniul scris cu creta pe o tablă şi bem câte un kir (vin alb cu sirop de coacăze). Ca intrare comandăm o quiche cu praz pentru B. Nemaiîntâlnit! Ea vine rece! Ce oroare! Eu cer nişte accras de cod (specialitate antileză, chifteluţe din cod desărat, cu ierburi, prăjit în ulei). Bună la 60% lipsindu-i tocmai ardeiul iute ca­re face gustul acestora inimitabil. La felul al doilea băieţii comandă câte o mâncare de cre­ve­te cu legume (corectă, dar să plăteşti pentru 3 crevete şi o lingură de legume 18 Euro?). Eu cer un hamburger. Pentru „numai“ 9 euro primesc: o chiflă, o felie de roşie, o chiftea plată de 80 de grame­, o felie de caşcaval, nişte cartofi prăjiţi şi o (una) linguriţă varză cu maioneză. Ruşinos, ce mai! Dar… urma scapă turma… desertul, o crème brûlée, este perfect. Şi vinul (două sticle), un Muscadet onorabil, este bun, dar şi el excesiv de scump. Cam de 4-5 ori preţul pe care l-ai plăti în Franţa. Definitiv: ăsta nu-i bistro, ci capcană pentru proşti. În aceste condiţii, desigur, servi­ciul, certamente simpatic, nu mai contează. Nota 2.

Ici et la
✔ Str. Mendeleev nr. 43
✔ Tel.: 0763.504.724
✔ 443 de lei pentru 3 persoane