Silenzio crampa

Pe ăla micu’ de pricepe greu au înce­put să-l lase nervii. Nu ştiu dacă i se trage de la oul pe care i l-a spart tat'so în cap de Paşte, dar de câteva zile-ncoace gura nu-i mai tace şi spune numai prostii. Aşa cum tăcătoarea sa de cuvânt a ajuns să se bâlbâie şi tăcând, iar când se-ntâmplă minunea să deschidă gura îşi dă cu stân­gu-n dreptu’, ca să nu spunem neacademic că bate nu ştiu ce.
Trecem peste episodul excesiv mediatizat al rechiziţionării, preţ de câteva mi­nu­te, a unui microfon, în direct la te­le­vizor, şi res­pingem din start, ca nea­ve­nită şi ten­den­ţioasă, orice ase­mă­nare cu gestul preşe­dintelui Băses­cu de a împrumuta telefo­nul unei persoane de etnie romă, gen fe­mi­nin, nu tocmai iu­bi­toare de apă şi săpun.
Chestiunea cu adevărat gravă e că s-a înălţat pe vârfuri în şedinţa conducerii PDL, a bătut cu pumnişorul în masă şi le-a impus colegilor de partid să refu­ze de-acum încolo orice invitaţie la dez­bate­rile televizate organizate de An­tena 3 şi Rea­­litatea. Acum să nu-şi facă nimeni ilu­zii că Boc ar avea atâta autoritate în partid încât să poată impune aşa ceva. Cu siguranţă însă a transmis că e ordin de zi pe unitate de la Zeus, şi uite că s-a adoptat. Cu scrâş­nituri din dinţi (Vasile Blaga), zâm­bete tembele (Adriean Videa­nu), pă­rere de rău (Elena Udrea), poticneli de frază (Cezar Preda), demagogie cro­nică (Gheorghe Flutur), venin (Sul­fi­na Barbu) sau pur şi simplu printr-un gest de fron­dă, cum a fost în cazul europarla­men­­ta­ru­lui Cristian Preda.
Dar care este motivaţia acestui „atac concentrat la adresa libertăţii de exprimare a presei“ (altă gogomănie, comparabilă cu decizia PDL)? Ne-o spune cu emfază Demagogia Sa dl Flutur: „Din res­pect pentru o informare co­rec­tă a cetăţe­nilor“. Aşadar, pe cale logi­că, deducem că, pentru a fi corect in­for­maţi cetăţenii, este nevoie ca repre­zentanţii PDL să nu mai participe la dezbateri. Urmând firul logic, rezultă că reprezentanţii partidului de guver­nă­mânt sunt cei care dezinformează publicul. Perfect adevărat! Asta spu­neau şi majoritatea comentatorilor in­vi­taţi de cele două televiziuni incriminate!
Să ne imaginăm, înainte de a ne in­dig­na din principiu pe bază de deontologie precară, cum vor arăta emisiunile celor două televiziuni în absenţa unor trepăduşi din eşaloanele doi şi trei ale partidului, gen Hoară sau Vişan, pentru că oricum greii partidului în general şi miniştrii în special nu merg decât la beunu sau la oteve, unde pot delira în voie pentru nucleul dur de votanţi. Răspunsul este îngrijorător (pentru ei) de simplu: acuzaţiile aduse Guvernului vor putea fi formulate mult mai articulat, cu argumente mai solide, în absenţa bruiajului sau, după caz, a minciunilor spuse fără nicio ruşine de propagandiştii partidului-stat.