O analiză realizată de Centrul Român de Politici Europene (CRPE) relevă faptul că în perioada 2007-2009 ţara noastră a consumat fonduri structurale în valoare de 600 de milioane de euro, deşi suma care i-a fost disponibilizată pentru acest interval de timp a fost de 5,6 miliarde de euro.
Euforia aderării la Uniunea Europeană a trecut de ceva timp, dar avantajele statutului de ţară comunitară nu sunt încă exploatate suficient de autorităţile de la Bucureşti. Româ­nia nu are capacitatea de a consuma fondurile alocate de UE, niciunul din­tre guvernele de după 2007 ne­fiind în stare să elaboreze un plan economic coerent care să absoarbă şi să se sprijine pe sumele imense puse la dispoziţie de UE.

Contribuţii mai mici
Până acum, România n-a ajuns nici măcar la performanţa de a consuma echivalentul contribuţiei a­nua­­le vărsate la bugetul UE. Calcu­lele CRPE duc la concluzia că în 2008 fiecare român a achitat către bu­getul UE aproximativ 47 de euro. În comparaţie cu ceilalţi cetăţeni eu­ropeni, românii au un statut privilegiat. Spre exemplu, pentru factura comunitară Luxemburg plăteşte 489 de euro/cap de locuitor, Franţa 258, iar Germania 230.
Potrivit Ministerului Finanţelor, factura ţării noastre de stat comunitar în intervalul 2007-2013 este de 9,7 mi­liarde de euro. Nota de plată medie anuală este de circa 1,2 mili­arde de euro, pentru 2010 estimân­du-se că va trebui să achităm 5,92 miliarde de lei. UE a alocat Româ­niei, în această perioadă, circa 38,2 miliarde de euro.

Dacă punem în balanţă contri­buţia la bugetul comunitar în peri­oada 2007-2013 cu fondurile structurale pe care le poate „trage” în acest interval, se poate vedea că Ro­mânia este beneficiar al aderării: dă 9,7 miliarde de euro şi poate lua de patru ori mai mult. Finanţele evită să spună însă că din trei în trei ani UE analizează gra­dul de cheltuire a banilor şi tot ce nu a reuşit să consume o ţară în acest termen este re­tras şi redistribuit. Pen­tru România, termenul este 31 de­cem­brie 2010.  Specialiştii CRPE spun că acest prim dead-line este prevăzut de re­gula comunitară „n+3”, adică alo­carea financiară din anul „n” trebuie cheltuită până la sfârşitul anului „n+3”. Sumele care nu se re­gă-sesc în această formulă sunt auto-mat retrase.
Chiar dacă plăteşte la bugetul comunitar cu mult mai puţin decât statele membre bogate, nu înseam­nă că România se bucură de faci­li­tăţile care i-au fost acordate. Cifrele oficiale arată că în cei trei ani care s-au scurs de la aderare România a reuşit să consume efectiv doar 600 de milioane de euro din fonduri structurale. Rapor­tân­du-ne la nu­mă­rul românilor (22 de milioane), putem spune că fiecare cetăţean a beneficiat în toată această perioadă de o finanţare comunitară în valoa­re de... 27 de euro.

Avalanşă de proiecte, multă birocraţie
Datele CRPE arată că în cei trei ani de la aderare au fost depuse 15.000 de proiecte prin care se so­lici­tă finanţări comunitare. Dintre acestea însă doar 2.200 au fost şi contractate. „Ritmul nefiresc de greu cu care se derulează cheltuirea efectivă a ba­nilor este subliniat şi de cifrele inclu­se în bugetul de stat. Spre exemplu, da­­că analizăm bugetul de stat pe 2009, constatăm că su­mele alocate pentru a fi cheltuite la începutul anului, pe fonduri euro­pene nerambur­sa­bile postaderare, au o valoare de do­uă ori mai mare decât cele care a­­par la final de an, în execuţia bugetară preliminară. Su­mele primite de la UE sunt şi ele diminuate cu aproxi-mativ un mili­ard de lei, în perioada dintre înce­putul şi sfârşitul anului”, subliniază raportul CRPE.

Avantajele pot fi pierdute
În 2010 se va realiza o analiză re­feritoare la rata de absorbţie a Ro­mâ­­niei, sfârşitul acestui an repre­zen­­tând primul termen la care Co­mi­sia Europeană va evalua concret cât am reuşit să utilizăm din bu­ge­tele dis­ponibilizate pentru ţara noas­tră. Şi cum rezultatele negative sunt mai mult decât previzibile, există marele pericol ca la viitoarea alocare bugetară comunitară euro­penii să nu mai fie atât de generoşi.