Pilonul II: cine performează sub piaţă pleacă acasă

Administratorii de fonduri de pensii obligatorii administrate privat vor intra sub supraveghere specială dacă ratele de rentabilitate a fondu­rilor pe care le gestionează se situează, timp de două trimestre consecutive, sub cea minimă calculată la nivelul pieţei. Dacă proble­me­le se menţin pe o perioadă de patru trimestre consecutive, companiile îşi vor pierde autorizaţia şi vor fi puse sub administrare specială de către Comisia de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private (CSSPP). Anul trecut, Comisia anun­ţase că intenţionează să renunţe la eliminarea de pe piaţă a administratorilor cu performanţe slabe şi, în schimb, să-i oblige pe aceştia să acopere deficitele din resurse proprii.
Administratorii de fonduri de pensii private obligatorii vor intra în suprave-ghere specială dacă ratele de rentabilitate a fondurilor pe care le gestionează se situează, pentru două trimestre consecutive, sub cea mi­ni­mă calculată la nivelul pieţei, potri­vit unui proiect de normă al Co­misiei de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private (CSSPP).
„În cazul în care rata de rentabili­tate a unui fond de pensii administrat privat este mai mică decât rata de rentabilitate minimă a tuturor fondurilor de pensii administrate pri­vat pentru patru trimestre conse­cutive, Comisia retrage autorizaţia de administrare a administratorului respectiv şi aplică procedura privind administrarea specială”, se arată în proiect.
De reţinut că „rentabilitatea” nu este acelaşi lucru cu „randamentul” unui fond. În vreme ce randamentul pe o anumită perioadă se referă la diferenţa dintre valoarea unităţii de fond în ultima zi a perioadei şi cea din prima zi a perioadei, totul raportat la valoarea din prima zi, rentabi­litatea este definită ca logaritm natural din raportul dintre valoarea u­ni­tăţii de fond în ultima zi a perioadei şi cea din ultima zi ce precede pe­rioada respectivă. 

Cum se calculează rentabilitatea minimă
Rentabilitatea minimă se calcu­lează, potrivit proiectului de normă, având drept referinţă rata medie pon­derată de rentabilitate a tuturor fondurilor. Aceasta reprezintă suma produselor dintre rata de rentabilita­te a fiecărui fond de pensii, pe o pe­rioadă, şi ponderea medie a active­lor respectivului fond în totalul ac­ti­velor sistemului, pe aceeaşi perioa­dă. Rata de rentabilitate minimă, sub care fondurile nu au voie să sca­dă, este definită ca fiind cea mai mi­că valoare dintre rata medie ponde­ra­tă de rentabilitate a tuturor fondurilor de pensii, într-o anumită pe­rioadă, diminuată cu cinci puncte procentuale, şi 40% din rata medie ponderată de rentabilitate a tuturor fondurilor, în perioada respectivă.
Astfel, se fixează acelaşi prag mi­nim de rentabilitate pentru toate fon­durile de pensii ale pilonului II, indiferent de gradul de risc al acestora. Într-o variantă iniţială a proiectului de normă, acest prag ar fi urmat să fie calculat diferenţiat pe fiecare categorie de risc - scăzut, mediu şi ridicat.
În plus, din cauza gradului înalt de concentrare a pieţei, în care pri­me­le două fonduri deţin peste 58% din totalul activelor sistemului, ren­ta­bilitatea medie a industriei, pe ba­za căreia se calculează rentabilitatea minimă admisă, va fi puternic influenţată de randamentele obţinute de cei mai mari dintre jucători, care au cea mai mare pondere în totalul acti­velor pilonului II. Cu alte cuvinte, aceştia vor „dicta”, practic, pragul mi­nim de rentabilitate pe care trebuie să-l respecte toate celelalte fonduri, iar performanţele lor (mai bu­ne sau mai puţin bune) vor seta (mai sus sau mai jos) rentabilitatea de re­ferinţă a întregii pieţe. Iniţial, se propusese plafonarea la 15 sau 20% a pon­­derii fiecărui fond la calculul ren­tabilităţii pieţei sau chiar acorda­rea de ponderi egale fondurilor, tocmai pentru a se evita influenţa prea mare a celor de mari dimensiuni. În-să aceste propuneri nu s-au regăsit, până la urmă, în forma supusă dezbaterii publice a proiectului. 

S-a promis, dar nu s-a realizat
În mai 2009, preşedintele CSSPP, Mircea Oancea, declara că instituţia intenţionează să schimbe legislaţia, astfel încât administratorii ale căror fonduri performează sub rentabilita­tea minimă să nu-şi mai piardă au­to­rizaţiile, ci să fie obligaţi să acopere deficitele din resurse proprii. „Prin această modificare de legislaţie, fondurile care nu realizează rentabilita­tea minimă nu se vor mai desfiinţa, clienţii lor nu vor mai fi nevoiţi să se transfere la alt fond şi vor fi evitate multe aspecte birocratice, care consu­mă timp şi resurse financiare. Există perioade mai dificile în viaţa unei societăţi. De ce să retragi autori­zaţia unei societăţi dacă aceasta nu ajunge la rentabilitatea minimă, pentru ca apoi să fie afectată încre­de­rea participanţilor? Acest sistem există deja în alte ţări şi funcţio­nea­ză”, spunea Oancea.
Modificarea nu a fost însă opera­tă până în prezent, astfel că, în caz că se situează sub rentabilitatea mini­mă un an la rând, administratorilor li se ridică autorizaţia, iar participanţii sunt transferaţi la celelalte fon­duri de pe piaţă. Acestor participanţi, obligaţi să se transfere de la fondurile cu performanţe sub limita minimă legală, li se garantează, la trans­fer, suma contribuţiilor virate minus comisioanele de administra­re, la fel ca la transferurile uzuale sau ca în faza de plată a pensiilor private. În caz că activele nete ale fondurilor respective nu sunt suficiente pentru onorarea acestei garanţii, se apelează la provizioanele pe care ad­ministratorii sunt obligaţi să le constituie şi să le menţină permanent în acest scop şi care provin din resursele lor proprii, nu din cele ale fondu­rilor.

Experienţa bulgărească
Dat fiind că randamentul minim garantat este unul relativ, fiind legat de performanţa de ansamblu a pie­ţei, acesta poate fi, teoretic, şi unul negativ. Cu alte cuvinte, fondurile de pensii pot înregistra pierderi ale va­lorii unităţii de fond în perioada de doi ani luată în calcul la testul de rentabilitate şi, cu toate acestea, să se încadreze în limita minimă de randament (în cazul de faţă, limita ma­ximă admisă a pierderilor), cu con­di­ţia ca niciunul dintre ele să nu con­sem­­neze scăderi ale activului net mai mari decât media pieţei. O astfel de situaţie s-a consemnat în pilonul II din Bulgaria în ultimul trimestru al anului 2008, în plină panică bur­sie­ră, după colapsul Lehman Bro­-
t­hers. Atunci, din cauza pierderilor în­registrate de majoritatea fondu­rilor, randamentul minim garantat al pieţei a fost calculat la valori ne­gative, pentru prima oară de la în­fiinţarea pilonului II, în 2000.
Mai mult, chiar şi în aceste con­diţii, unul dintre administratorii de fonduri a „performat” sub această li­mită legală, consemnând o scădere a valorii unităţii de fond peste media pieţei. Pe fondul prăbuşirii pieţelor de capital, provocată de criza finan­cia­ră, fondul administrat de societa­tea Future a înregistrat un randament mai mic de -6,98%, valoarea ran­damentului minim admis, stabi­li­tă de autoritatea de supraveghere pe baza randamentului mediu al pie­ţei pe ultimele 24 de luni. Însă, potrivit legislaţiei bulgăreşti, în astfel de situaţii fondurile nu-şi pierd au­torizaţia, ci trebuie să compen­se­ze din venituri proprii diferenţa dintre volumul activelor nete deţinute şi valoarea pe care acestea ar fi trebuit să o aibă în cazul realizării unui randament egal cu cel minim admis, astfel că Future a fost obligat să vină cu bani de acasă pentru a completa conturile participanţilor.
Fondul respectiv era unul dintre cele mai mici de pe piaţa bulgară, însă avea cea mai ridicată expunere pe Bursă, cu investiţii în acţiuni re­prezentând circa 37% din portofoliu, faţă de 20% - media agregată a plasamentelor bursiere ale pieţei la acel mo­ment. În Bulgaria, fondurile de pilon II trebuie să aibă un randament minim egal cu cea mai mică valoare dintre rata medie de ren­ta­bilitate a tuturor fondurilor, dimi­nua­tă cu trei puncte procentuale, şi 60% din rata medie de rentabilitate a tuturor fondurilor.


Rentabilitatea minimă a pilonului II în Europa Centrală şi de Est

Polonia
- Se garantează cea mai mică valoare dintre media randamentelor pieţei pe ultimii trei ani minus patru puncte procentuale şi 50% din rata de rentabilitate medie anualizată a tuturor fondurilor de pensii pe ultimii trei ani;
- Eventualele deficite se acoperă din rezervele administratorului;
- Dacă administratorul intră în faliment, se utilizează re­sur­sele Fondului Naţional de Garantare;
- Sumele care nu pot fi acoperite de Fondul de Garantare se acoperă de către Trezoreria statului.

Slovacia
- Rentabilitatea minimă se calculează diferit, în funcţie de gradul de risc al fiecărui fond;
- Pentru fondurile cu risc scăzut, se garantează cea mai mică valoare dintre 90% din randamentul mediu al pieţei pe ultimii doi ani şi randamentul mediu al pieţei pe ultimii doi ani minus un punct procentual;
- Fondurile cu risc moderat: 70% din randamentul mediu al pieţei pe ultimii doi ani sau randamentul mediu al pieţei pe ultimii doi ani minus trei puncte procentuale;
- Fondurile cu risc ridicat: 50% din randamentul mediu al pieţei pe ultimii doi ani şi randamentul mediu al pieţei pe ultimii doi ani minus cinci puncte procentuale.

Croaţia
- O treime din media ponderată a ratelor de rentabilitate ale fondurilor pe ultimii trei ani minus două puncte procentuale, dacă media respectivă este pozitivă;
- De trei ori media ponderată a ratelor de rentabilitate ale fondurilor pe ultimii trei ani minus două puncte procentuale, dacă media respectivă este negativă;
- Deficitele se acoperă din capitalul administratorilor, din­tr-un Fond de Garantare şi, în ultimă instanţă, de către stat.

Slovenia
- 40% din media anuală a dobânzilor la titluri de stat cu maturitate mai mare de un an;
- Deficitele se acoperă din resursele proprii ale administratorilor.